Triodul ne ajută să înţelegem esenţa Postului Mare

Triodul este atat o carte de cult, cat si o perioada liturgicade zece sap­ta­mani ce decurge pana la Pasti. Can­ta­rile Triodului incep cu trei sap­ta­mani inaintea intarii in Postul Mare (perioada de pregatire a cre­din­cio­si­lor pentru Patruzecime) si continua pe toata perioada postului, incheindu-se la Sarbatoarea sarbatorilor. Fiecare duminica are un hram deo­se­bit, o tema aparte. PS Calinic Bo­to­sa­neanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopei Iasilor, ne explica aceasta pe­ri­oada aparte a crestinatatii, in volumul "Triodul – Golgota pocain­tei": "Duminicile din Postul Mare sunt ran­duite asa incat credinciosul care mar­turiseste dreapta credinta in Du­mi­nica Ortodoxiei primeste in Du­mi­nica Sfantului Grigorie Palama ha­rul Sfantului Duh si, inarmat cu Pu­terea Sfintei Cruci, urca pe scara vir­tutilor in Duminica Sfantului Ioan Sca­rarul, apoi, pecetluindu-se cu po­ca­inta si smerenia Sfintei Maria Egip­tean­ca, ajunge sa-L intampine pe Mi­re­le Hristos, asternandu-i haina sufletului in Duminica Stalparilor. Iar dupa o saptamana de impreuna-pa­ti­mire si rastignire cu Hristos, cre­din­­ciosul, restaurat in Hristos, va ros­ti triumfator in dimineata Invierii: «Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase, astazi ma scol impreuna cu Tine, inviind Tu. Rastignitu-m-am ieri, impreuna cu Tine, Insuti im­preuna ma preaslaveste, Mantui­to­rule, intru Imparatia Ta» (Canonul In­vierii)". Pentru fiecare duminica a Sfantului si Marelui Post am ales din cuvintele de invatatura ale parintelui arhimandrit Cleopa Ilie, cuprinse in volumul "Predici la duminicile de peste an", insotite de parabole din Sfanta Scriptura.

Duminica intai – a Ortodoxiei (sau a Sfintelor Icoane). "Si vei face doi heruvimi de aur turnat si ii vei pune pe ei de amandoua laturile acoperamantului impacarii. Ma voi face cunoscut tie de acolo si iti voi grai intre cei doi heruvimi (Iesire 25, 18-22). "Cultul sfintelor icoane (…) s-a asezat prin hotararea Sfantului si marelui Sinod Ecumenic al saptelea de la Niceea, din anul 787, la care au luat parte 367 de Sfinti Parinti si 136 de arhimandriti si stareti de manastiri. (…) Toti acesti Sfinti Parinti au ho­ta­rat cinstirea Sfintelor Icoane si au dat anatema pe toti ereticii luptatori de icoane, de la care multi sfinti au suferit mari prigoane si moarte, timp de mai mult de un secol (…) Iisus Hristos, prin minune nefacuta de maini, a zugravit chipul fetei Sale pe mahrama si L-a trimis lui Avgar, regele Edesei. De asemenea, dupa traditia apostolica, Sf. Ap. si Evanghelist Luca, fiind mare pictor, a zugravit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate, pe cand ea era in viata. (…) Cinstind icoana nu ne inchinam lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este inchipuit pe icoana, adica Lui Dumnezeu, Sfintilor Ingeri, Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Sfintilor (…) Sfintele icoane, pentru oamenii fara stiinta de carte si pentru copii, sunt ca si Biblia. Ceea ce in Biblie este tiparit cu litere, aceea pe icoane este zugravit cu vopsele".

Duminica a II-a – a Sfantului Grigorie Palama (care a trait in seco­lul al VI-lea, a fost mitropolit al Tesalonicului si un mare dascal al rugaciunii, fondatorul si sustinatorul isihasmului) "Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: «Fiule, iertate iti sunt pacatele tale!» (Marcu 2, 5)".
Despre puterea credintei celor multi: "Precum se aprind mai multe lumanari intr-o camera intunecata, mai mare lumina se face, si precum cand se aduna mai multi carbuni la un loc, mai multa caldura dau, asa si credinta mai multora, mai mare trecere are inaintea lui Dumnezeu. Asadar, sa tinem minte ca unde sunt doi sau trei credinciosi adunati in numele Domnului, El este intre ei (Matei 18,20). (…) Nicaieri nu se pot ruga crestinii mai multi laolalta ca in sfintele biserici, unde rugaciunile lor si ale preotilor, se unesc, si ca tamaia se inalta la Dumnezeu (…) Cele mai importante rugaciuni comune care se fac in bisericile noastre pentru credinciosi sunt mai ales doua: Sfanta Liturghie si Taina Sfantului Maslu".

Duminica a III-a – A Sfintei Cruci. "… Ce va folosi omul de va do­ban­di lumea toata si isi va pierde su­fle­tul sau? Sau ce va da omul, in schimb, pentru sufletul sau?" (Marcu 8, 36-37). Despre puterea credintei celor multi: "(…) Poate cineva sa-i spuna sufletului om? Nu, omul se poate numi suflet, dar sufletul nu poate fi om. Pentru ca sufletul are fire nevazuta, iar trupul are fire vazuta, simtita, si numai cand acestea se unesc intr-un singur ipostas, atunci se cheama om. (…) Omul este o lume mare in cea mica, deoarece el uneste in sine nu numai lumea cea vazuta si simtita, ci si pe cea nevazuta a ingerilor si, pe deasupra tuturor, el este singura creatie facuta dupa chi­pul si dupa asemanarea lui Dumne­zeu (Facere, 26-27). Tocmai de aceea ne aminteste Biserica cuvintele Mantuitorului, care zice sa avem grija de mantuirea noastra, mai ales acum, in Postul Mare, cand tot crestinul binecredincios isi cauta de suflet. De aceea S-a intrupat si a patimit pentru oameni Fiul lui Dumnezeu, ca sa scoa­ta sufletele noastre, atat de pre­ti­oase, din robia patimilor si din adan­cul iadului (…) Astazi, in Duminica a treia din Postul Mare, numita «a Sfintei Cruci» (…) se scoate cu evla­vie in mijlocul Bisericii Sfanta Cruce. De ce se scoate Crucea la jumatatea postului in Biserica pentru inchinare, unde sta o saptamana? Se scoate pentru a ne intari si a ne imbarbata in nevointa postului, ca sa-l putem parcurge cu folos pana la capat. Caci privind la Sfanta Cruce si cugetand la patimile Domnului, uitam de neca­zu­ri­le vietii si primim putere pe calea man­tuirii (…) Crucea ne-a adus man­tui­rea si impacarea cu Dumnezeu. Crucea a sfaramat prin Inviere, portile iadului. Crucea ne-a deschis Raiul si a biruit moartea. Crucea zdrobeste pe diavoli si-a alunga dintre noi. Crucea este scara de mantuire a lumii, care ne urca la cer".

Duminica a IV-a – a Sfantului Ioan Scararul (ascet care a trait aproape intreaga viata in post si ru­ga­ciune. In "Scara dumnezeiescului urcus", Sfantul ne-a lasat numeroase povete despre parasirea pacatului si inaintarea pe calea "Virtutii" si a mantuirii). Despre credinta si indoiala: "O imagine clara a indoielii noastre in credinta o prezinta Evanghelia de astazi. Un tata si-a dus copilul indracit ca sa-l vindece Hristos. Mai intai a cerut sa-l vindece ucenicii Sai, dar n-au putut. Apoi, cazand la picioarele lui Hristos, I-au spus durerea si L-au rugat sa vindece copilul. Dar Mantuitorul intarzia sa faca minunea. De ce? Din cauza necredintei tatalui copilului. Ca iata cum se ruga: «Doamne, de poti ceva, ajuta-ne noua, fiindu-Ti mila de noi!». Atunci Hristos i-a raspuns: «De poti crede, toate sunt cu putinta celui credincios». Tatal copilului, apasat de boala fiului sau, a strigat cu lacrimi: «Cred, Doamne! Ajuta necre­din­tei mele!» (Marcu 9, 22-24). Atunci Hristos a izgonit duhul rau din copil si l-a vindecat (…) Daca vrem sa ne mantuim si sa fim miluiti de Hristos, sa avem credinta tare, vie, curata, statornica. Altfel, nu ne aude repede Dumnezeu. Sau ne raspunde ca omului din Evanghelia de azi: «De poti crede, toate sunt cu putinta celui credincios!». Sa avem credinta pu­ternica si toate le vom dobandi".

Duminica a V-a – a Sfintei Maria Egipteanca
Despre slava desarta si manie: "Ce este slava desarta?
Dupa invatatura Sfintilor Parinti (…) este inceputul mandriei. (…) Felurile maniei sunt patru. Primul fel se manie se cheama «iritare», al doilea fel se cheama «pizma»; al treilea fel de manie se cheama «zavistie», adica cea care zace mult in sufletul omului si cauta razbunare; iar al patrulea fel este mania cea dreapta a lui Dumnezeu. Dumnezeu ne invata in Sfanta Scriptura sa oprim mania noastra cea rea: «Pazeste mania si lasa iutimea» (Psalmi 36,8) (…) Cea dintai fapta buna care potoleste si stinge mania este blandetea (…)", aflam din predicile parintelui Cleopa, care explica totodata denumirea Duminicii a V-a din Postul Mare: "Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfintei Maria Egipteanca, pe care ne-o da model de pocainta pentru toti. Aceasta cuvioasa a fost in tinerete o mare pacatoasa. Dar ajungand la Mormantul Domnului nu putea sa intre in biserica pentru pacatele ei cele cumplite. (…) Venindu-si in fire a inceput sa planga cu amar pentru pacatele sale si, dupa ce s-a inchinat, s-a facut pustnica in pustiul Iordanului".

Duminica a VI-a – a Floriilor
"Si Iisus, gasind un asin tanar, a sezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iata, Imparatul tau vine, sezand pe manzul asinei" (Ioan 12, 14-15)
Despre implinirea proroociilor pentru Hristos si despre orbirea spi­ri­tuala: "(…) Pentru ziua acestui mare si prealuminat praznic al Intrarii Dom­nului in Ierusalim, vedem im­pli­nindu-se proroocia Sfantului Prorooc Zaharia, care a zis: «Bucura-te foarte, fiica Sionului, veseleste-te fiica Ierusalimului, ca iata, Imparatul tau vine la tine, drept si biruitor, smerit si calare pe manzul asinei» (Zaharia 9, 9). (…) Manzul asinei, ca orice manz, este salbatic si anevoie de imblanzit, iar un asin este necurat; pentru aceea nici nu era primit intre cele ce se aduceau lui Dumnezeu dupa lege, ci se schimba drept oaie. Necurate erau toate neamurile pamantului pentru necredinta lor si salbatice si cu anevoie de imblanzit, pentru ca erau lipsite de legile lui Dumnezeu. Sederea lui Iisus Hristos pe manzul asinei insemna suspinarea neamurilor catre El (…)".

Din seara aceasta incep deniile
In Duminica Floriilor, Mantuitorul Iisus Hristos este primit ca un Imparat in Ierusalim "spre a se da de buna voie la chinuri si la moarte, pentru noi, pacatosii". In Sfanta Evanghelie se spune cu cata bucurie Il insotea multimea si cu cata ura si zavistie Il priveau carturarii si arhiereii iudeilor. "Astazi se incheie Postul Mare si incepe Saptamana Mare, a Sfintelor si mantuitoarelor patimi. (…) Din seara aceasta incep deniile, cu patimile lui Hristos. Sunt cele mai frumoase si mai miscatoare slujbe si cantari de peste an (…) Sa mergem saptamana aceasta dupa Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vietii, al iertarii si al mantuirii", ne indeamna parintele Cleopa. In aceasta duminica ducem ramuri de salcie la biserica, spre a fi binecuvantate de preot, apoi le tinem in maini, asemenea celor care L-au intampinat pe Hristos, asternandu-I in cale ramuri de finic, cantandu-I si noi "Osana, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului".
Pe de alta parte, Duminica Floriilor desparte Postul Pastilor in doua. Paresimile sau Patruzecimea se incheie. Urmeaza Saptamana Mare, a Patimilor. Fiecare zi este speciala, amintindu-ne de Patimile Mantuitorului. In Joia Mare se savarseste Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, la care se scot doua Sfinte Agnete. Sfanta Evanghelie ne aduce aminte de patru evenimente: spalarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taina, Rugaciunea din Gradina Ghetsimani si Prinderea Domnului.

Puterea smereniei
Postul Pastilor este "cel mai potrivit timp de pocainta de peste an", asa cum spunea parintele arhimandrit Cleopa in predicile sfintiei sale. "Caci, precum ingerii au cazut din cer si primii oameni au cazut din Rai din cauza mandriei, tot asa, neamul omenesc a fost mantuit si ridicat la cinstea cea dintai in Imparatia Cerurilor, prin smerenia intruparii Fiului lui Dumnezeu si a mortii Lui pe Cruce. (…) Postul Mare este cale buna de nevointa, de smerenie, de pocainta si impacare cu Dumnezeu."
Prima duminica din Triod, a Va­me­sului si a Fariseului, ne arata pute­rea smereniei, care ucide man­dria. "Vom putea scapa de mandrie prin multa rugaciune, ajutata de post, prin citirea cartilor sfinte si prin deasa spovedanie la duhovnici iscusiti", este indemnul parintelui Cleopa. A doua duminica este inchinata "Fiului risipitor" si ne a duce in atentie importanta pocaintei. In cea de-a treia duminica dinaintea Postului Pastilor (in care se lasa sec de carne), luam aminte la Cuvantul Sfant care ne vorbeste despre Infricosatoarea Judecata de Apoi.

Drum al "vietii, al iertarii si al mantuirii"
Dupa incheierea Saptamanii Albe se lasa sec si de lactate, peste si oua. Aceasta duminica, premergatoare Postului Mare, este numita a "Izgonirii lui Adam din Rai". Este o du­mi­ni­ca speciala, in care, pentru a intra cum se cuvine in post, crestinii isi cer iertare unii altora. Din prima zi a Postului, bisericile se imbraca in culori cernite, iar preotii poarta vesminte de culoare neagra. Primele sase saptamani din Patru­ze­cime formeaza postul propriu-zis, ultima, cea de-a sap­tea, de la Florii pana la Invierea Domnului, avand o semnificatie deo­se­bita. Pa­re­si­mile se incheie in aceasta duminica, a Stal­pa­rilor, ur­mand Saptamana Pa­ti­milor – pe­ri­oada de post sever in ca­re slujbele sunt speciale: incep De­ni­ile si sase zile in care credinciosii il urmeaza pe Hristos pe drumul Crucii, un drum al "vietii, al iertarii si al man­tui­rii".

Reinnoirea
La 25 martie, crestin-ortodocsii au mare Praznic Imparatesc: Buna Vestire. In aceasta zi Arhanghelul Gavriil ii vesteste Sfintei Fecioare Maria ca va naste in lume pe Fiul lui Dumnezeu, mantuirea neamului omenesc. "Nu te teme, Marie, caci ai aflat har de la Dumnezeu si, iata, vei lua in pantece si vei naste Fiu si vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt Se va chema (Luca 1, 30-32). "Se praz­nu­ies­te primavara, in luna martie, care este luna creatiei, ca prin venirea lui Hristos in lume omenirea se rein­no­ies­te, se naste din nou prin credinta, prin botez si fapte bune." (Cleopa Ilie – "Predici la Praznice Imparatesti")