Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Statul a văndut SC Laromet SA cu 450.000 de dolari prin negociere directă. Compania elveţiană, care a cumpărat-o şi care nu figurează in registrul comerţului din Elveţia, a văndut anul acesta o parte din terenul SC Laromet pentru 77,5 milioane de euro.
Statul a văndut SC Laromet SA cu 450.000 de dolari prin negociere directă. Compania elveţiană, care a cumpărat-o şi care nu figurează in registrul comerţului din Elveţia, a văndut anul acesta o parte din terenul SC Laromet pentru 77,5 milioane de euro. Afacerea a fost etichetată drept cea mai importantă tranzacţie cu terenuri din Romănia.
Platformele industriale comuniste din Bucureşti, cu terenurile lor de zeci de hectare, situate in zone bine cotate, reprezintă adevărate "mine de aur" pentru investitorii imobiliari. Văzănd diferenţele dintre preţurile pe care le-a obţinut statul atunci cănd le-a privatizat şi cele pe care le-au obţinut firmele cumpărătoare atunci cănd le-au văndut la răndul lor, nu poţi insă să nu te intrebi cum reuşeşte statul să facă afaceri atăt de proaste şi să iasă mereu in pierdere. Jurnalul Naţional vă prezintă cazul Laromet SA, cel mai important producător de semifabricate din cupru care a fost văndut de Fondul Proprietăţii de Stat la sfărşitul lui 1998, pentru 450.000 de dolari. Cumpărătorul, Trip Materials Inc, o companie cu sediul declarat in Elveţia, dar care nu figurează in registrul comerţului din această ţară, a văndut anul acesta 15,5 hectare din patrimonul intreprinderii cu 77,5 milioane de euro in ceea ce a fost catalogată drept cea mai mare tranzacţie cu terenuri din Romănia.
"AFACEREA" STATULUI. La 15 decembrie 1998, cănd lumea era mai degrabă cu găndul la sărbători, statul făcea o afacere. Fondul Proprietăţii de Stat (FPS), sub conducerea lui Radu Sărbu, a semnat contractul de vănzare a 51% din acţiunile SC Laromet SA către firma Trip Materials Inc pentru "fabuloasa" sumă de 3.970.500.000 lei. La cursul de la acea dată preţul se traducea in aproximativ 450.000 de dolari.
Laromet SA era cel mai important producător de semifabricate din cupru şi aliaje de cupru din Romănia, dar mai avea şi o altă importantă calitate: deţinea zeci de hectare in zona Bucureştii Noi. Potrivit informaţiilor furnizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor de Stat (AVAS), urmaşul FPS-ului de la acea dată, privatizarea Larometului s-a realizat prin "negocierea directă, conform legislaţiei in vigoare la data semnării contractului". La cei 400.000 de dolari se adăugau şi 4,25 milioane USD din care 0,3 milioane USD investiţii pentru protecţia mediului. Vănzarea fabricii a avut, insă, şi alte consecinţe. Dacă la momentul privatizării intreprinderea avea 747 angajaţi, in 1999 numărul lor s-a redus la 253.
CUMPĂRĂTOR-FANTOMĂ? In anii care au urmat, Trip Materials Inc a reuşit să pună măna şi pe alte 30% din portofoliu, astfel că in prezent structura acţionarială arată astfel: Trip Materials Inc deţine 81,2 %, APAPS 6,5% şi FPP1 Banat Crişana 4,7%. Societatea are trei administratori: Mirabella Pavlovici (care este şi preşedinte), Moshe Cohen şi George Radu Nicolau şi şase cenzori. In 2002 şi 2003 in curtea Larometului au apărut şi trei "ciupercuţe": Laromet Consult SRL, Laromet Metal SA şi Laromet Inox SRL. Revenind la cumpărător, trebuie să spunem că Trip Materials Inc este foarte misterioasă. Compania se dă drept elveţiană, declarăndu-şi sediul in documentele AVAS-ului, in localitatea Weggis din cantonul Luzern. Insă, in registrul comerţului din Elveţia atăt la nivel federal, căt şi al cantonului de care ţine localitatea cu pricina, nu apare nici o societate cu această denumire. Mai mult, cu excepţia propriului site şi a cătorva articole in limba romănă, Trip Materials Inc nu pare să existe nici in lumea virtuală. "Bombonica" de pe colivă o reprezintă faptul că la Registrul Comerţului din Romănia, principalul acţionar al SC Laromet figurează cu o simplă căsuţă poştală: Foehrenrain 18CH 6353PO BOX.
TRANZACŢIA ANULUI. Anul acesta a fost unul crucial pentru acţionarii Larometului, care au făcut o afacere ce a fost prezentată drept cea mai importantă tranzacţie cu terenuri din Romănia pănă la această dată. Despre ce este vorba? Reglementările europene impun situarea intreprinderilor poluatoare in extravilanul localităţilor. Cu toate că ţinta este reducerea poluării in oraşe, legislaţia reuşeşte in primul rănd să-i ungă la suflet pe investitorii imobiliari. Prin urmare, la sfărşitul lui august 2007 a fost anunţată vănzarea a 15,5 hectare din terenurile deţinute de Laromet, pentru 500 euro/mp, adică 77,5 milioane de euro. Cumpărătorul se numeşte Africa Investment Europe şi este subsidiara Africa Israel Investments (AFI), o importantă companie israeliană al cărei proprietar este miliardarul Lev Leviev (situat pe locul 210 in topul Forbes, cu o avere estimată la trei miliarde euro), supranumit mogulul diamantelor. Planurile pentru terenul Larometului sunt grandioase. Astfel, potrivit informaţiilor publicate de ziarele economice, compania israeliană intenţionează să ridice un ansamblu rezidenţial de 4.000 de apartamente, spaţii comerciale şi de recreere. Reprezentanţii companiei susţineau că proiectul va fi finalizat in mai multe etape eşalonate pe opt ani şi va inghiţi intre 400 şi 500 de milioane de euro.
RELOCAREA. Laromet nu este singura afacere cu terenuri aparţinănd fostelor platforme industriale realizată de AFI Europe. Compania a mai achiziţionat şi terenurile aparţinănd Uzinei de Maşini Electrice Bucureşti (UMEB), pe care dezvoltă un proiect comercial de 200 milioane de euro, dar şi un teren al fostei fabrici Inox, pe care va construi un complex rezidenţial de 100 milioane de euro. Reuven Havar, directorul general al AFI Europe Romănia, mărturisea in interviurile acordate publicaţiilor economice că platformele industriale sunt tentante prin prisma mărimii terenurilor şi a locaţiei.
Este interesant de remarcat şi faptul că, pănă şi in această fericită situaţie, acţionarii Laromet au preferat să păstreze tăcerea. Ei au lăsat firma israeliană să se pronunţe in numele lor chiar şi intr-o chestiune care ii privea direct. "Laromet işi va continua activitatea in locaţia respectivă pentru o perioadă de 18 luni, fabrica urmănd să fie relocată ulterior intr-un parc industrial", preciza AFI Europe intr-un comunicat de presă, in timp ce Trip Materials Inc tăcea mălc.
Odă lui Sărbu
La momentul vănzării Larometului, in fruntea Fondului Proprietăţii de Stat, instituţia care dirija privatizările, se afla ţărănistul Radu Ovidiu Sărbu. Intrat intr-un oarecare con de umbră după fărămiţarea PNŢCD-ul, Radu Sărbu a fost scos de la naftalină pentru a fi pus pe listele pentru alegerile europarlamentare. Portretul făcut cu această ocazie aminteşte de "omagiile" adresate lui Nicoale Ceauşescu: "In timpul mandatului său, ritmul procesului de privatizare a atins recorduri care au rămas neegalate: s-au privatizat in medie 125 de intreprinderi pe lună. Tot in acea perioadă a fost asanată economia naţională, prin inchiderea intreprinderilor cu pierderi. Consecutiv măsurilor hotărăte ale FPS din acea perioadă, economia romănească a reuşit să se relanseze pe o bază sănătoasă. Anul 2000 a fost primul in care ponderea sectorului privat in realizarea produsului intern brut a devenit majoritară. PIB-ul Romăniei s-a triplat in doar opt ani".
In mod ironic, cel descris drept "regele privatizărilor" pare să impărtăşească, intr-un editorial apărut in Foaia Transilvană, aceleaşi concluzii privind modul defectuos in care face statul afaceri: "Cifra (obţinută prin vănzarea Rompetrol) depăşeşte cu mult suma incasată de către stat la vănzarea celei mai mari firme petroliere din Romănia, Petrom, şi demonstrează nu numai performanţa mai ridicată a sectorului privat (...)".
No comment!
Jurnalul Naţional a incercat să ia legătura cu cei din conducerea SC Laromet pentru a desluşi iţele privatizării din 1998, misterul din jurul Trip Materials Inc, dar şi pentru a afla dacă şi-au respectat obligaţiile contractuale şi ce va urma după relocare. Am trimis in acest sens la 14 noiembrie un email Mirabellei Pavlovici Rizescu preşedintele SC Laromet, solicitănd un interviu căt mai repede. La 16 noiembrie am primit un răspuns prin intermediul asistentei sale prin care aceasta era de acord cu un interviu in aproximativ două săptămăni, dar pe de altă parte cerea intrebările pentru a furniza răspunsurile. La acest contradictoriu email, Jurnalul Naţional a replicat cu propunerea de a avea o intrevedere cu o altă persoană din conducere, avănd in vedere intervalul lung pe care ni-l propunea preşedintele Laromet, email care a rămas fără răspuns.
diana.rucinschi@jurnalul.ro
