x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Turnătorii Parcului Bordei

Turnătorii Parcului Bordei

de Miruna Pasa Petru    |    Monica Andrei Capatos    |    12 Mai 2008   •   00:00
Turnătorii Parcului Bordei

INFORMATORI AI SECURITĂŢII, CAMUFLAŢI ÎN ZONA VERDE
Lupta pentru Parcul Bordei ascunde o poveste demnă de un scenariu de film. Un urmărit de Securitate, în persoana lui Nicolae Rădulescu-Dobrogea, s-a trezit că militează pentru salvarea zonei verzi împotriva familiei care în urmă cu 30 de ani îl pîra la Securitate. Dumitru Tudor, cel care i-a vîndut lui Costică Constanda o parte a Parcului Bordei, avea numele de cod "Titi", soţia lui, Mihaela Popescu, era informatoarea "Maria Buzoianu", iar urmăritul Rădulescu-Dobrogea era "Turistul" pentru fosta Securitate. 



IRONIA SORŢII ● Din informator al Securităţii la mare afacerist imobiliar
Lupta pentru Parcul Bordei ascunde în spate o poveste demnă de un scenariu de film. Un urmărit de Securitate, în persoana lui Nicolae Rădulescu-Dobrogea, s-a trezit că militează pentru salvarea zonei verzi împotriva familiei care în urmă cu 30 de ani îl pîra la Securitate: Dumitru Tudor, cel care i-a vîndut lui Constanda o parte din Bordei, şi soţia sa, Mihaela Popescu. Lumea este un sat mai mare.


Nume de cod: Turistul. Urmărit de Securitate pentru atitudinea pe care o avea faţă de regimul comunist. Nume de cod: Maria Buzoianu şi Titi. Informatori care raportau conştiincios tot ce fac colegii lor de serviciu. Trei personaje principale ale unei poveşti şocante, începută în urmă cu 30 de ani şi încă neterminată. Ironia sorţii face ca după atît timp, urmăritul, Nicolae Rădulescu Dobrogea, preşedintele fundaţiei Eco-Civica, şi turnătorul Dumitru Tudor, cel care i-a vîndut lui Costică Constanda o parte din Parcul Bordei, să se întîlnească din nou într-un alt decor. Pare incredibil, dar cel care s-a luptat să salveze Parcul Bordei a fost urmărit pe vremea lui Ceauşescu de nimeni altul decît de cel care a obţinut de la primarul general Traian Băsescu spaţiul verde. Nicolae Rădulescu-Dobrogea a aflat cu stupoare că fostul său coleg de la Institutul Elenei Ceauşescu, ICECHIM, şi soţia acestuia de atunci, Mihaela Popescu, îl filaseră 12 ani din ordinele Securităţii. Ba chiar nevasta lui Tudor Dumitru, cel care avea nume conspirativ "Titi", dăduse împotriva lui note informative cu numele de cod: "Maria Buzoianu".

"N-am crezut niciodată că mă pot afla pe lista urmăriţilor de fosta Securitate. Am avut o bănuială că ceva e în neregulă, pentru că nu luam nici un examen legat de avansarea profesională, deşi eram mult mai bine pregătit decît alţi colegi de-ai mei. Întotdeauna la examene luam 7,5, iar nota cerută pentru gradul de cercetător era 8. Această bănuială m-a făcut să întreb la CNSAS dacă am dosar de urmărit, mai ales că la Revoluţie am avut acces la fişetul în care erau ţinute documentele strict secrete de la ICECHIM. Acolo am descoperit două liste, una cu persoanele supravegheate informativ, şi cealaltă cu numele celor care făceau parte din reţeaua Securităţii", ne-a mărturisit Rădulescu-Dobrogea. Erau 41 de informatori şi 19 urmăriţi. De aici a început totul, iar bănuielile s-au transformat în certitudini. Colegiul a descoperit că preşedintele Eco-civica era urmărit de Securitate încă din 1964.


1977. Imediat după cutremur, Elena Ceauşescu a dat ordin ca toate institutele de cercetare din domeniul chimiei să se reunească într-unul singur: ICECHIM. Aici s-au întîlnit şi cele trei personaje. Nicolae Rădulescu-Dobrogea a lucrat în acelaşi laborator de cercetare cu Dumitru Tudor. După un an, Tudor a fost avansat ca şef al Gărzilor Patriotice, iar Rădulescu-Dobrogea a rămas coleg doar cu soţia acestuia, Mihaela Popescu. Nu s-a ferit niciodată să-i spună colegei de serviciu că asculta Europa Liberă. Nu s-a gîndit atunci că, după 25 de ani, va citi aceste discuţii prieteneşti în notele de la Securitate. Abia în 2003, cînd CNSAS i-a dat dosarul, a aflat că sistemul comunist îl considera "un element duşmănos, impulsiv şi coleric". Viaţa lui era pusă pe hîrtie, prin rapoarte date Securităţii, o dată la cîteva luni de soţia lui Tudor.


1979-1980. "Este un temperament coleric, foarte irascibil şi care nu încearcă să se stăpînească. În discuţiile pe care le are cu oamenii sau în ceea ce povesteşte foloseşte invective şi injurii la adresa celor despre care vorbeşte (...). Pe la 20 de ani, a fost căsătorit. Această căsătorie a durat doar trei ani, din cauza soţiei, care era o femeie imorală şi care ulterior a emigrat în Israel (...). Are un văr în străinătate cu care corespondează şi care în 1978 a fost în România", informa Mihaela Popescu, sub pseudonimul Maria Buzoianu, la data de 30.03.1979.

Şase luni mai tîrziu, la data de 5.09.1979, aceeaşi informatoare raporta faptul că Nicolae Rădulescu-Dobrogea "ascultă postul de radio Europa Liberă, comentînd în prezenţa colegilor ceea ce aude, dînd crezare la tot ce se difuzează. Unul dintre subiecte a fost cererea de boicot cultural la adresa României prezentată de Paul Goma şi semnată şi de Eugen Ionescu. Rădulescu-Dobrogea crede că şi un transfug poate fi patriot şi din străinătate se poate lupta pentru binele ţării pe plan intern, la fel de bine ca şi din ţară". Această notă i-a adus preşedintelui Eco-Civica o atenţie sporită din partea colonelului de Securitate Constantin Secuiu. Acesta punea la cale, pe baza informaţiilor furnizate de soţia lui Tudor Dumitru, o anchetă amănunţită şi "o demascare" cu termen de finalizare în zece zile. "Culmea, Leana Ceauşescu m-a salvat fără să ştie. Nu putea să fie scandal la institutul condus de ea".


2003. Citind dosarul său de urmărit, Rădulescu-Dobrogea a înţeles în sfîrşit de ce nu fusese avansat niciodată înainte de Revoluţie şi povesteşte că şi-a mai amintit un episod care ar fi putut să pună paie pe foc: "În 1979 m-am prezentat la un examen cu o lucrare despre cromatografie, era specialitatea mea. Un tovarăş a venit la mine şi mi-a spus că aş avea multe avantaje dacă aş trece-o ca autor al lucrării şi pe tovarăşa Ceuaşescu. I-am spus că tovarăşa Ceauşescu şi-ar prinde urechile în ceea ce am scris eu".


1989. Cu cîteva luni înainte de Revoluţie, Dumitru Tudor, şeful Gărzii Patriotice al ICECHIM, l-a dat afară din organizaţia pe care o conducea pe Rădulescu-Dobrogea, pe motiv că nu este "om de încredere". Pretextul acestei decizii a fost o excursie în RDG. Preşedintele Eco-Civica organiza foarte multe excursii în ţară, de aici venindu-i şi numele de cod: Turistul. În 1989 s-a gîndit să-şi ia colegii şi să viziteze fosta Republică Democrată Germană. Cererea i-a fost respinsă, a fost scos din Gărzile Patriotice, iar excursioniştii au plecat cu altcineva peste hotare.


2007.
Mulţi ani mai tîrziu, cei doi colegi de laborator, Nicolae Rădulescu-Dobrogea şi Dumitru Tudor, se "ciocnesc" în scandalul judiciar legat de Parcul Bordei. Tudor, în postura de afacerist imobiliar, iar Dobrogea, în calitate de apărător al spaţiului verde. N-a fost vorba despre nici o discuţie directă, totul s-a desfăşurat în instanţă, fără ca ei să aibă ocazia să se vadă faţă-n faţă.


2008. Piaţa Obor. Viaţa i-a pus faţă-n faţă pe cei doi. Ei s-au întîlnit întîmplător şi au discutat de pe poziţii diferite, unul fiind informator, altul – urmărit de Securitate.
"Cînd l-am văzut l-am întrebat de ce m-a turnat la Securitate. Mi-a spus că nu m-a dat pe mîna securiştilor, că doar era obligat să facă parte din sistem, pentru că era şeful Gărzii Patriotice. L-am întrebat atunci de ce soţia lui m-a pîrît. Mi-a spus că nu ştia de acest lucru. Evident, minţea", povesteşte Nicolae Rădulescu-Dobrogea. Cei doi n-au evitat nici subiectul Parcului Bordei. Întrebat de unde pînă unde are dreptul de proprietate pe terenul Satului Francez, Tudor Dumitru i-a dat drept argument amintiri din copilărie. "Cînd eram mic păşteam vacile acolo, mi-a spus Tudor."
Pentru că a suferit mult din cauza regimului comunist, Rădulescu-Dobrogea este hotărît să-şi facă dreptate în justiţie. "După 40 de ani de muncă am o pensie de nouă milioane de lei, iar turnătorii mei primesc bani mai mulţi. Îi voi chema în instanţă pe cei care au dat note informative împotriva mea, pentru că nu vreau să-i las să scape nepedepsiţi pentru tot răul pe care mi l-au făcut."


Afacerilile lui "Titi"

Tudor Dumitru şi-a început modest afacerile după ’89, cu sacoşa, cum a fost intrarea multor români în economia de piaţă. Primul pas în sus l-a făcut închirind un magazin de piese auto pentru Trabant, lîngă Gara de Nord. Apoi şi-a dezvoltat o afacere cu taximeter, care s-a dovedit bănoasă la mijlocul deceniului trecut. A urma un alt pas care l-a propulsat pe Tudor Dumitru în zona foarte profitabilă a Bursei de Valori, în anii de început ai tranzacţiilor cu acţiuni. Se pare că banii obţinuţi din combinaţia Constanda – Primărie – Satul Francez – Parcul Bordei au fost plasaţi în titluri pe Bursă. Aşa a devenit acţionar semnificativ la Biofarm, participare pe care a vîndut-o, cu un profit considerabil unor investitori străini în industria de medicamente. Pe Tudor Dumitru îl găsim şi printre acţionarii minoritari ai OLTCHIM Rîmnicu-Vîlcea, aflaţi în permanent litigiu cu acţionarul majoritar AVAS. Potrivit Revistei Capital, Tudor Dumitru se află în Top 300, cu o avere de 140 de milioane de euro. (G.G.)

×