Un gest de smerenie

Un eveniment rarisim în peisajul Bucureştilor, care se va desfăşura mîine la Taverna Sîrbului. Este vorba despre un concert de caritate în beneficiul copiilor sîrbi din provincia Kosovo, cu participarea extraordinară a Maestrului Dan Grigore.   

Un eveniment rarisim în peisajul Bucureştilor, care se va desfăşura mîine la Taverna Sîrbului. Este vorba despre un concert de caritate în beneficiul copiilor sîrbi din provincia Kosovo, cu participarea extraordinară a Maestrului Dan Grigore.    

Sînt prea puţine cuvintele pentru a-l defini pe “Ca­va­lerul Ordinului Artelor şi Literelor” – Maestrul Dan Grigore. La atingerea mîinilor sale, pianul deja nu mai este pian, ci un sofisticat arbore al vieţii din a cărui sevă curg nu sunete, ci nemuriri. Dan Grigore nu are nevoie de prezentări fastuoase sau de prea multe vorbe. Nu pentru că ar fi o persoană pretenţioasă, ci pentru că e o persoană discretă, care vorbeşte numai atunci cînd consideră că are ceva de spus. Şi acum are.

NEOBIŞNUIT. Dan Grigore  nu a mai concertat vreodată într-un restaurant. “E adevărat. Dar haideţi să ne aducem aminte că Schubert scria lieduri, era sărac, şi cîte un patron receptiv la muzică îi făcea cadou cîte un prînz şi îi cumpăra cîte o mică bijuterie mu­zicală”, spune Maestrul cu umor. Dar imediat privirea îi devine atît de serioasă, încît apare ciudata senzaţie că vieţile tuturor ni se vor schimba. “Este unicat ce se va întîmpla la Taverna Sîrbului. Un concert cu totul neobişnuit. Pare un compromis al meu, dar nu este un compromis. Este un gest de smerenie.”  

Ideea unui concert de caritate în beneficiul copiilor sîrbi din pro­vin­cia Kosovo îi aparţine Maestrului: “Este mai veche ideea, i-am spus-o odată prietenului meu Dragan Caranovci (n.red. – unul dintre asociaţii restaurantului), şi el a prins-o din zbor, aşa cum îi stă bine unui om de acţiune. Şi pe ur­mă mă mai gîndesc că arta trebu­ie să facă măcar din cînd în cînd – chiar dacă acum e mai ţepoasă, mai  gomoasă – acest exerciţiu nu de umilinţă, ci de aplecare, în sensul vechi al cuvîntului, către suferinţa umană. Pentru că, dacă arta nu reuşeşte să aline suferinţa umană, atunci nu-i bună de nimic. Arta nu poate fi decît un mijloc lăsat de Dumnezeu pentru ca omul să fie alinat în suferinţele lui. Nu există nici în artă şi nici în copilărie culoare politică. Dar în suferinţele micilor oameni care urmează să preia lumea asta din mîinile noastre există totuşi o prezenţă permanentă – dacă nu vizibilă, în orice caz palpabilă, a unei cauze profunde datorate politicului. Cred că trebuie să luptăm din răsputeri ca să alinăm acele locuri, momente din socie­tatea noastră, în care copiii suferă din cauza politicii pe care generaţiile mature o fac”.

RECITALUL. Cineva ar pu­tea spune: bun, dacă această vîrstă nu are culoare politică, de ce nu şi un concert pentru copiii albanezi, că şi ei au avut de suferit, de ce nu şi pentru alţi copii? “E foarte adevărat”, spune Maestrul. “Cînd cineva se va gîndi să facă un lucru şi pentru copiii celorlalte etnii, şi pentru micuţii altor puncte ale globului, putem oricînd să facem acest lucru. Eu nu am făcut decît să răspund unui  strigăt, să zicem şoptit, de emoţie, de îngrijorare pentru soarta acestor copii.”

Recitalul de mîine seară al Maestrului Dan Grigore va cuprinde compoziţii ce poartă am­prente celebre: Beethoven, Mozart, Schubert, Enescu, Chopin, Rachmaninov, Rimsky-Korsakov. În încheiere, Maestrul va susţine un scurt moment de improvizaţii “De la Tango la muzică lă­u­tă­rească” împreună cu Valentin Albeşteanu şi Valentin Cucu. “Există muzici pe care eu personal nu le practic în fiecare zi, dar îmi place să le ascult. Sigur că nu mă duc neapărat la un concert de muzică lăutărească pentru că locul ei cel mai propice nu este neapărat în concert. Locul ei este în localul unde oamenii au venit să petreacă cu prietenii, aşa-i tradiţia. Deci această muzică îşi are rostul ei pe lume. Mai ales cînd e făcută de oameni talentaţi. În acest sens am vrut să îngemănez cele două tipuri, să zicem, generice de mu­zi­că – muzica cultă şi muzica lă­u­tă­rească, trecînd şi prin romanţe sau muzicile altor culturi – cum ar fi tango argentinian.”

HRANA. Prin urmare, muzica poate fi… o hrană. “Este ca hrana fără E-uri! E ca hrana veche, pe care o foloseau bătrînii. Ar trebui să nu folosim muzica doar ca pe un soporific, doar ca pe un calmant, să o folosim ca pe ceea ce poate fi în cel mai profund sens al ei: o hrană spirituală, care ne poate face să ne descoperim sinele nostru cel mai adînc, şi prin emoţiile pe care le degajează să arate cum sîntem de fapt, dacă în noi mai există acea fărîmă de verdeaţă care caracterizează vîrsta copilăriei. Şi aici ne apropiem din nou de această copilărie pe care încercăm să o preamărim ca vîrstă a omenirii şi în acelaşi timp să o alinăm.”

Deodată, glasul Maestrului are o ascunsă bucurie copilărească: “Poate că în acest concert o să am un moment în care o să fac un mic apel la muzica mea de cînd eram copil! Muzica compusă de mine şi pe care pe urmă, cînd s-a născut băiatul meu şi cînd începuse să îl intereseze jocul sunetelor  muzicale, i-am cîntat-o aproape în fiecare zi. Poate o să existe acest moment, poate nu, vom vedea, pentru că e o întîlnire de tip happening cu publicul, va avea spontaneitatea ei, va avea şi gradul ei de întîmplător”. Într-un anumit fel cam copilăresc? “Într-un anumit fel, da! Aşa trebuie să fie. E normal să scape aceste valenţe verzi ale vîrstei copilăriei în de­mer­sul nostru. Nimic  contra­fă­cut, totul este simplu şi menit să ne îmbogăţească acea dimensiune interioară pe care de multe ori în viteza vieţii dimprejur nu o mai regăsim în noi înşine.” Înainte de toate, mîine va fi recitalul unui OM. O fiinţă pozitivă prin excelenţă, de fapt acesta fiind secretul veşnicei tinereţi.

Ar fi bine dacă v-aţi încărca memoria doar cu atât: mîine, un OM cu verdeaţa copilăriei bine sădită în suflet va concerta pentru o cauză nobilă.

Pentru ascunsa lacrimă a copiilor

Este un eveniment fără nici un fel de conotaţie politică, după cum spunea şi Maestrul Dan Gri­gore, un eveniment cu scop carita­bil. Totuşi, la întrebarea “De ce un asemenea eveniment?”, răs­pun­­sul îl reprezintă o… poveste adevărată şi tristă. Undeva,

într-un orăşel din estul Serbiei, sînt cîteva sute de refugiaţi din Cro­a­ţia, Bosnia, cei mai mulţi din Ko­so­vo, printre care şi copii. Unii dintre aceşti copii cu părinţi, unii fără, toţi găzduiţi într-un cămin pentru orfani. Evenimentul de mîine reprezintă un gest umanitar pentru cei care nu au nici o vi­nă: copiii. Fiind nevoiţi să-şi as­cun­dă lacrima şi copilăria printre ghea­rele sărăciei. La concertul caritabil de mîine vor fi prezente atît personalităţi din sfera politi­că, artistică, sportivă, media, cît şi personalităţi ale lumii diploma­ti­ce, iar intrarea se face numai pe bază de invitaţie. Cei care doresc să efectueze donaţii directe pot folosi contul Ligii de prietenie româno-sîrbe deschis la Raiffei­sen Bank Ag. Dorobanţi – cont nr. RO38RZBR0000060009775951 (cu menţiunea: Donaţie).

Unicat

“Este unicat ce se va întîmpla la Taverna Sîrbului. Un concert cu totul neobişnuit. Pare un compromis al meu, dar nu este un compromis. Acest concert este un gest de smerenie. Iar Taverna se va transforma într-un spaţiu sacru de oficiere muzicală”

Suferinţa

“Dacă arta nu reuşeşte să aline suferinţa umană, atunci nu-i bună de nimic. Arta nu poate fi decît un mijloc lăsat de Dumnezeu pentru ca omul să fie mai fericit, mai bun, să fie alinat în suferinţele lui, să i se adu­că aminte prin intermediul ei că există sus o instanţă care îl poate ajuta. Şi cred că nici în artă şi nici în copilărie nu există culoare politică”

Maestrul Dan Grigore

roxana.roseti@jurnalul.ro