Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Auguste Emile Picot (1844-1918) este unul dintre marii bibliografi ai Franţei – îi datorăm bibliografia exhaustivă a operei lui Corneille, de exemplu –, unul dintre primii care au cules ştiinţific şi au răspândit în Occident folclorul românesc, e cel care a înfiinţat prima catedră de limba română la o universitate vest-europeană (la Paris, în 1875)... Lui Emile Picot, Franţa, ca şi România, îi datorează mult, în plan cultu-ral. Puţini însă îl cunosc într-o altă postură a lui, cea de... spion al lui Napoleon al III-lea la curtea Principelui Carol I. Ca secretar francez al Principelui Carol I, a tras cu ochiul, a analizat şi a trimis informaţiile la curtea imperialăde la Paris, pe masa de lucru a lui Napoleon al III-lea. Codificate sau pur şi simplu strecurate ca nişte in¬formaţii oarecare printre date de interes general sau istorii de fa¬milie, relatările sale ajungeau mai întâi la mama sa sau la Madame Hortense Cornu (sora de lapte a împăratului) , de unde apoi erau retransmise la curtea de la Tuileries. Toate aceste scrisori sunt publicate acum pentru prima dată în limba română.
________
Scrisoarea a VI-a
Bucureşti, 19 februarie/13 martie 1867
Draga generale,
Desi ati aflat, prin scrisorile Domnului Desjardins, despre initiativa Imparatului si despre increderea acordata de ilustra familie de Hohenzollern de a ocupa aceasta noua pozitie, sunt deosebit de fericit ca un ordin al Altetei Serenissime imi ofera ocazia sa va informez direct asupra acestui lucru. Printul Carol, dorind sa aiba relatii de prietenie cu diverse guverne straine, a vrut sa le notifice, el insusi, recunoasterea sa oficiala de catre Poarta si Puterile garante si am onoarea sa va inaintez acest comunicat pentru regenta Tunisului.
Veti gasi, anexata, scrisoarea adresata de catre Print Altetei Sale Beiul si o scrisoare trimisa de mine Excelentei Sale Sidi Mustapha. Sper ca veti binevoi sa inmanati aceste doua plicuri Domnului Prim Ministru, in baza amintirilor placute care ne leaga.
Daca vreodata voi putea sa va fiu de folos cu ceva, fie in Romania, fie in Turcia, puteti fi convins, draga Generale, ca voi raspunde de indata cererii Dumneavoastra. Doresc, sincer, sa puteti profita de aceasta oferta de servicii. Rugandu-va, draga Generale, sa transmiteti asigurarea prieteniei mele catre Sidi Mohammet si Sidi Mougi, folosesc cu placere aceasta ocazie pentru a reinnoi asigurarea intregii mele consideratii cu care am onoarea a fi umilul si devotattul Dumneavoastra servitor.
Emile Picot,
Secretar a Altetei Sale Serenisime, Monseniorul Print al Romaniei.
Scrisoarea a VII-a, - Catre Sidi Mustafa
Bucuresti, 23 februarie/7martie 1867
Excelenta,
Guvernul Altetei Sale Serenissime, animat de dorinta de a intretine relatii de prietenie cu Puterile straine, a decis sa intre in legatura cu regenta Tunisului. Ilustrul Print de Hohenzollern, ale carui drepturi tocmai au fost recunoscute solemn de Sublima Poarta si de Marile Puteri garante, a insistat sa notifice el insusi, Altetei sale Beiul, urcarea pe tronul Romaniei.
Situatia Romaniei, similara, in multe privinte, celei din Tunisia, creeaza o legatura naturala intre cele doua tari, iar faptul de a va cunoaste personal si care trebuie sa fie organul acestor raporturi face ca misiunea incredintata de Alteta Sa Serenissima sa fie deosebit de placuta.
Rugand Excelenta Sa sa prezinte scrisoarea anexata Altetei Sale Beiul, sunt fericit sa profit de ocazie pentru a va oferi asigurarea inaltei consideratiuni cu care am onoarea, umilul si devotatul servitor al Excelentei Voastre.
Secretarul Altetei Sale Serenissime, Printul Romaniei,
Emile Picot
Scrisoarea a VIII-a
Bucuresti, 21 februarie/8 martie 1867
Draga Domnule Peaucellier,
Nu-mi purtati pica pentru ca am intarziat asa mult cu raspunsul. Speram sa va anunt imediat fericitul rezultat al demersului pe care m-am grabit sa-l fac dar, pana acum, n-am putut reusi.
Desi nu-l cunosc personal pe Printul Nicolae Cantacuzino, i-am scris, rugandu-l sa repare greseala pe care am comis-o fata de Dumneavoastra. In continuare, insa, nu am primit niciun raspuns; e adevarat ca pe vremea asta scrisorile ajung mai repede de la Paris la Bucuresti, decat de la Craiova la Buucuresti. Oricum ar fi, sper ca problema Dumneavoastra va putea fi rezolvata in timpul apropiat. Am intalnit intamplator aici un om din Craiova care este prieten al numitului Cantacuzino si caruia i-am incredintat afecerea. El mi-a promis sa depuna toate eforturile pentru a ajunge la o solutionare conforma cu interesele Dumneavoastra.
Sunt destul de ocupat, draga Domnule, si oricata placere mi-ar face corespondenta cu prietenii, sunt mereu in deficit cu ea. Desi n-am nicio pozitie oficiala, sunt, totusi, obligat sa ma ocup de o mie de lucruri care ma absorb in intregime. Fara a mai socoti alte framantari, traversam o criza ministeriala al carei final nu pot sa-l prevad. Constitutiile sunt o mare nefericire pentru tarile inapte sa le inteleaga. Pierd, una cate una, iluziile mele liberale vazand straniul abuz care se face cu cuvinte frumoase, facute sa ne seduca. Aici, toata lumea e gata sa pronunte discursuri patriotice si umanitare, dar putini stiu cum trebuie sa actioneze, de fapt.
Nu trebuie sa ne imaginam, totusi, ca totul merge rau; uneori, lumea se mai ia si dupa depesele mincinoase expediate din Austria. Nu exista, multumim lui Dumnezeu, nimic adevarat in toata aceasta galagie pe care dusmanii tarii incearca s-o propage. In ciuda foametei provocata de seceta puternica, in ciuda holerei care a facut anul trecut numeroase victime, tara se afla intr-o stare mai buna decat ne puteam imagina, desi ar fi mai bine daca ar exista mai putine discursuri si intrigi. Putin cate putin, ordinea este introdusa in administratie, iar clasa functionarilor se epureaza si isi face mult mai serios datoria.
Culturile agricole sunt, anul acesta intr-o stare excelenta si putem spera ca se va strange o recolta foarte buna. In iarna asta s-a insamantat mai mult decat oricand si daca porumbul va creste normal, va fi un castig pentru intreaga tara. Deocamdata, boierii sunt stransi cu usa si nu prea pot veni in ajutorul taranilor flamanzi.
Sper, draga Domnule, sa am ocazia sa va vad la Paris peste cateva luni, daca, asa cum sper, voi obtine un concediu care sa-mi permita sa vin in capitala Frantei. N-aveti de ce sa fiti mandru de fostul Dumneavoastra elev, intrucat sunt, spre rusinea mea, in urma cu studiile juridice.
Rugand-va, draga Domnule, sa binevoiti a prezenta Doamnei Peaucellier omagiile mele respectuoase, sunt fericit sa pot reinnoi asigurarea atasamentului sincer cu care raman
Al Vostru devotat,
Emile Picot
Traducere din limba franceză de Tudor Cireş
