Un tratat păgubos

În ultima zi a lunii ianuarie, Institutul “Nicolae Iorga” a găzduit o nouă sesiune de comunicări în cadrul Laboratorului de Studii Ruse şi Sovietice. Tema comună a referatelor prezentate a fost împlinirea a “60 de ani de la semnarea Tratatului româno-sovietic din 4 februarie 1948”.

Dezbatere - Insula Şerpilor a fost cedată ruşilor de Petru Groza

În ultima zi a lunii ianuarie, Institutul “Nicolae Iorga” a găzduit o nouă sesiune de comunicări în cadrul Laboratorului de Studii Ruse şi Sovietice. Tema comună a referatelor prezentate a fost împlinirea a “60 de ani de la semnarea Tratatului româno-sovietic din 4 februarie 1948”. 

Luni, 4 februarie, se împlinesc şase decenii de la semnarea primului Tratat româno-sovietic de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală. În spatele denumirii stufoase a documentului se află o întreagă istorie a condiţiilor în care s-a parafat actul şi a efectelor produse pe plan intern şi internaţional.

În prezenţa unor marcanţi membri ai comunităţii ştiinţifice româneşti, precum şi a funcţionarilor din cadrul Ambasadei Ruse la Bucureşti, au prezentat comunicări istoricii Florin Constantiniu, Vasile Buga şi Mioara Anton.

“Cadou” lui Stalin. Una dintre temele abordate, care a suscitat interesul participanţilor, a fost cea datorată momentului din 1948 când România a cedat Insula Şerpilor. Cum a ajuns România, deja satelit al URSS, să cedeze “fratelui mai mare” bucăţi din teritoriul său, după ce pierduse şi Basarabia şi Bucovina în favoarea aceluiaşi stat? Între septembrie şi noiembrie 1940, URSS ocupase prin forţă Insula Şerpilor şi câteva insule de pe braţul Chilia (Tătarul, Dealerul Mare, Dealerul Mic, Ostrovul Limba şi Coasta Dracului), fără a avea un titlu de drept internaţional asupra lor. Stalin a primit acest drept peste opt ani chiar de la premierul Petru Groza. Invitată la Moscova pentru semnarea tratatului româno-sovietic, delegaţia românească a fost pusă în faţa faptului împlinit: partea sovietică redactase textul tratatului, acordând părţii “aliate” o zi pentru a-l citi. La momentul în care s-a pus în discuţie cedarea teritoriilor de la gurile Dunării, Petru Groza a declarat că URSS “trebuie” să controleze gurile Dunării, România fiind chiar bucuroasă de noua poziţie a Rusiei. Din punctul de vedere al lui Groza, consemnat într-o stenogramă păstrată în arhivele de la Moscova, singurul inconvenient pe care-l suferea România prin cedarea acelor teritorii era că românii... vor mânca mai puţine icre negre.

Noul statut al teritoriilor de la gurile Dunării s-a reafirmat în tratatul româno-sovietic din 1961 şi s-a menţinut până la căderea URSS în 1991. Atunci, Insula Şerpilor – o stâncă de 17 hectare de o mare importanţă strategică –, a revenit Ucrainei. Până azi, insula a rămas “mărul discordiei” în relaţiile româno-ucrainene.   

Laboratorul de Studii Ruse şi Sovietice

Singura structură din comunitatea ştiinţifică românească al cărei obiectiv îl reprezintă studiul relaţiilor româno-ruse funcţionează în cadrul Institutului de Istorie “Nicolae Iorga” sub denumirea Laboratorul de Studii Ruse şi Sovietice (LSRS). Fostul ambasador al României la Moscova, Vasile Şandru, şi-a dorit să organizeze un centru de limbă rusă, un loc destinat informării şi schimbului de opinii referitoare la spaţiul rus. “Nu ai de unde şti ce s-a întâmplat în istoria recentă fără să ştii ce apare la ruşi, fără să ştii istoria şi documentele din arhivele sovietice care privesc relaţia cu România”, declară convins unul dintre fondatori şi organizatorul acţiunilor din LSRS, Vasile Buga. La înfiinţarea laboratorului au contribuit istoricii Florin Constantiniu, Ioan Chiper, Gheorghe Buzatu şi Ioan Scurtu. În cadrul sesiunilor ştiinţifice se prezintă comunicări pe diferite teme legate de spaţiul rus şi ex-sovietic, temele abordate fiind din domeniul istoriei, literaturii şi culturii ruse.