Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Defrisarea este cuvantul de ordine in Baneasa, o zona in care metrul pa-trat de teren ajunge la 1.000 de euro. 100 de hectare de teren, apar-tinand institutiilor de cer-cetare din nordul Capitalei, sunt in vizorul afaceristi-lor, care obtin titluri de proprietate pe plantatii ce au zeci de ani de existenta. Acestia "ochesc" fosti propri-etari satui de procese indelungate si, in schimbul unei sume infime pe langa valoarea terenului, le cumpara drepturile litigioase.
ANCHETA
 |
BOGATIE. Mai bine de jumatate din baza unitatii pomicole va fi retrocedata afaceristilor imobiliari care au cumparat drepturile litigioase ale proprietarilor |
Defrisarea este cuvantul de ordin in Baneasa, o zona in care metrul patrat de teren ajunge la 1.000 de euro. 100 de hectare de teren, apartinand unitatilor de cercetare din Baneasa, sunt in vizorul afaceristilor care obtin titluri de proprietate pe plantatii ce au zeci de ani de existenta. Acestia "ochesc" fosti proprietari satui de procese indelungate si in schimbul unei sume infime pe langa valoarea terenului le cumpara drepturile litigioase.
Jurnalul National a prezentat intr-o serie de anchete situatia plantatiei nationale de soiuri de duzi care, in luna octombrie a anului 2005, a fost defrisata fara aviz. Dincolo de faptul ca plantatia de duzi a fost taiata peste noapte, asa cum se precizeaza in procesul verbal intocmit de Garda de Mediu, terenul a fost retrocedat pentru reconstituirea unui drept de proprietate. Cei care au luat pamant la Sericarom nu au avut teren de primit tocmai in perimetrul statiunii de cercetare. Reconstituirea unui drept de proprietate cu terenul unei unitati de cercetare nu este tocmai legal. Asta pentru ca legea protejeaza oarecum pamantul unitatilor de profil. "Daca in unitatile de cercetare a avut cineva teren, i se recunoaste dreptul de proprietate si i se cedeaza la marginea perimetrului sau in alta parte, dar daca nu a avut exact acolo, mai mult decat atat, daca nu dovedeste cu acte ca a avut exact in parcela respectiva, nu are ce cauta", explica Gheorghe Sin, secretarul general al Academiei de Stiinte Agricole si Silvice. Pentru ca legea poate fi usor pacalita in Romania, retrocedarea celor 2,84 hectare de pamant ale statiunii sericicole si distrugerea fara aviz a colectiei nationale de soiuri de duzi nu a fost sanctionata. Mai mult decat atat, ea a deschis cutia Pandorei pentru oportunistii imobiliari care si-au oprit privirea asupra zonei de nord a Capitalei. Pe Bulevardul Ion Ionescu de la Brad, peste drum de sediul PSD Baneasa se mai gasesc inca doua statiuni cu teren "disponibil". Aproximativ 100 de hectare, apartinand unitatilor de cercetare din zona sunt pe punctul de a fi retrocedate. Situatia este cauzata in mare parte de statul roman care nu protejeaza cercetarea, iar statiunile de profil ajung usor in pragul falimentului si implicit la "mila" oportunistilor imobiliari.
Prima oprire in zona imobiliara
Statiunea de Cercetare si Dezvoltare pentru Pomicultura Baneasa "deschide oferta" din Baneasa cu 61,52 hectare. Vecina oarecum cu Sericarom, statiunea se gaseste in pragul desfiintarii din cauza retrocedarii a mai bine de jumatate din baza unitatii. Pomicola se face "vinovata" de o mostenire mai mult decat tentanta, daca avem in vedere zona in care se afla, unde un metru patrat de teren poate ajunge la suma de 1.000 de euro. Pentru terenul pe care il detine inca din 1940 exista un contract de inchiriere cu Agentia Domeniilor Statului (ADS), care poate fi modificat de orice act aditional, asa cum a fost si cazul Sericarom. "Terenul de acolo nu este numai valoros, este si deosebit de electrizant. Noi nu suntem impotriva retrocedarii terenurilor celor care au drept de proprietate, nu avem niciun fel de retinere, dar de a lua terenurile astea care sunt ale unor unitati de cercetare de dragul de a fi luate si in felul acesta distrugandu-se cercetarea cu asta nu mai putem fi de accord", sustine Gheorghe Sin.
Mostenirea lui Nae Ionescu
Unitatea Pomicola a functionat initial ca pepiniera, insa in 1967 a fost transformata in Statiune Experimentala, formand astfel un nucleu puternic al Institutului de Cercetari Hortiviticole din Romania. Sediul statiunii a fost donat de Nae Ionescu Statului Roman. Resedinta a reprezentat, o buna perioada, o constructie de ordin strategic datorita tunelului care o leaga de Aeroportul Baneasa. In 1977, unitatea a fost transformata in Statiune de Cercetare si Productie Pomicola Baneasa, iar in aceasta calitate a deservit zona de sud a Romaniei. Perioada de dinaintea caderii comunismului a fost marcata de o puternica activitate de cercetare. Astfel, de-a lungul anilor, la Baneasa s-au obtinut diverse soiuri si selectii care au fost cunoscute si pe plan mondial, multe dintre ele fiind omologate si brevetate.
Validari in joia Pastilor
De ani buni insa, Statiunea pomicola se confrunta cu mari probleme financiare. Are conturile blocate de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) pentru datorii la Distrigaz si CNAS. Mai mult decat atat, Adela Barbulescu, directorul Statiunii, considera ca, intr-o oarecare masura, "problemele financiare se datoreaza interesului imobiliar pentru zona in care unitatea isi are sediul". Supozitiile directoarei au prins contur. In joia Pastilor, Comisia Municipiului Bucuresti de Aplicare a Legilor Fondului funciar a validat 5 titluri de proprietate pentru terenul Pomicola. Pe baza declaratiilor unor martori, care si-au amintit ca au avut candva pamant in Baneasa, aproximativ 40 de hectare vor pleca catre persoane fizice. Astfel, mostenitorii defunctului Ioan Dumitru vor primi 3 hectare la Pomicola; Nicolaide Dumitru va intra in posesia unei suprafate de 12,52 hectare; 22 de hectare de teren arabil vor primi Balcu Nicolae si Jurgea Negrilesti Theodora Aurelia; 4.676 metri patrati vor fi impartiti intre petentii: Vasiluta Constanta, Preda Radita, Neagu Constantin, Stancu Elena, Radulescu Maria si Gheorghe Popescu, cel din urma figureaza alaturi de Mircea Popescu pe inca un titlu de propriete pentru 2.500 metri patrati. Primaria Sectorului 1 este cea care, in urma validarii de catre Prefectura face punerea in posesie si solicita ADS-ului intocmirea protocolul de predare. Dosarele au ajuns deja la ADS. Barna Tanczos a declarat ca le va respinge in baza hotararii 1834. Aceasta prevede foarte clar ca pamantul statiunilor poate fi retrocedat doar in conditiile in care este vorba de vechiul amplasament si chiar si asa, numai daca nu exista alt teren disponibil in judetele limitrofe Bucurestiului.
Pe urma plantatiei de duzi
Pomicola este la ora actuala o peluza de verdeata. Colectiile de specii pomicole, dendrologice si floricole vor fi transformate, insa, asa cum s-a intamplat si cu colectia de soiuri de duzi, in mormane de gunoi. Cei care au primit terenul valoros din Baneasa, vor trece in mod sigur la defrisarea lui, pentru ca, asa cum motivase si Iulian Capatana, la vremea cand a defrisat, in calitate de proprietar terenul Sericarom: "nu poti sa stai si sa te uiti la copaci, cand acestia sunt pe terenul tau". "Norocosii" care s-au trezit peste noapte proprietari in Baneasa nu mai au decat cativa pasi pana la obtinerea de drept a pamantului din nordul capitalei. Odata ce ADS-ul va intocmi protocolul de predare, obligat fiind de validarile Comisiei Municipale, noii proprietari vor putea sa dispuna de teren dupa bunul plac. Probabil vom asista la un scenariu asemanator cu cel pe care l-am intalnit cu luni in urma, cand se crease de fapt prima bresa in retrocedarile pamantului unitatilor de cercetare - defrisarea colectiei nationale de soiuri de duzi. Asadar, in scurta vreme vom fi martorii tacuti ai defrisarii in masa a diverselor soiuri de pomi, apartinand de acesta data Statiunii Pomicola, ameliorati de-a lungul timpului pentru a servi cercetarii. Asa cum s-a intamplat si in cazul plantatiei de duzi, totul se va realiza la marginea legii si mai ales fara ca vreo institutie a statului sa sanctioneze defrisarile in masa.
Cu legea la tocmeala
Desi Jurnalul National a sesizat in repetate randuri distrugerea fara aviz a colectiei nationale de soiuri de duzi, nici o institutie a statului nu a intervenit concret in solutionarea "afacerii" de la Sericarom. Corpul de Control al Ministerului Agriculturii a trecut prin Baneasa pentru a constata modul in care a fost defrisata plantatia. A ajuns cu repeziciune la concluzia ca aceasta si-a depasit perioada de "garantie". Cum nu s-a dat de urma avizului de defrisare sau a actului care atesta schimbarea statutului terenului, oamenii lui Flutur au gasit o portita legislativa care face ca defrisarea din Baneasa sa fie mai catolica decat Papa. Astfel, constatarile Corpului de Control sunt simple: nu exista o lege speciala a duzilor. Au concis simplu ca, potrivit Legii pomiculturii 348/2000, "nu s-a impus existenta unui aviz".
Defrisarea din Baneasa nu va fi sanctionata
Corpul de Control a fost, de asemenea, foarte atent cu "valoarea" plantatiei defrisate fara aviz. O data ce au decis ca pentru defrisarea acesteia nu era nevoie de nici un act, au concluzionat ca nici valoarea acestora nu reprezinta o problema. Astfel, 1.800 de hectare reprezentau plantatia care a ajuns la varsta de 33 de ani. Concluzia - investitia a fost amortizata. Cealalta parte a plantatiei abia implinise 11 ani de viata. Inspectorii au concis simplu - desi era inca activa, ea nu era o investitie a statiunii sericicole. Se pare ca plantatia a luat nastere din resursele financiare ale unui proiect de cercetare. Intamplator sau nu, proiectul de cercetare a fost rezultatul colaborarii dintre Ministerul Agriculturii, cel al Finantelor si al Bancii Agricole. Inspectorii au decis ca rezultatul proiectului nu a fost altul decat cultura furajera de dud. Pe de alta parte, opiniile avizate ale specialistilor contrazic deciziile Ministerului Agriculturii in privinta programelor de cercetare. "Vorbim in acest caz de o investitie a unui program de cercetare cu bani publici, care este in beneficiul tuturor, in beneficiul tarii, deci nu putem sa tratam cu o asemenea usurinta ca a fost un program de cercetare, pentru ca programul acela de cercetare a fost finantat de statul roman, iar patrimoniul de aici servea o activitate publica de cercetare si un patrimoniu de cercetare trebuie tratat altfel decat o cladire oarecare sau niste bunuri care pot trece cu usurinta de la un posesor la altul, fara a fi prejudiciate", explica secretarul general al Academiei de Stiinte Agricole si Silvice.
A treia avere din Baneasa
Pe Bulevardul Ion Ionescu de la Brad se mai gaseste o unitate de cercetare - Institutul de Cercetare pentru Protectia Plantelor Bucuresti, care, alaturi de Pomicola, este pe lista de asteptare a revendicarilor. Aceasta unitate figureaza in dosarul de inventariere al ADS-ului cu 31,4 hectare. Desi nu a fost deocamdata confirmata oficial retrocedarea acestuia, asupra terenului planeaza interesele afaceristilor imobiliari. La fel ca si in cazul Statiunii de Cercetare si Dezvoltare pentru Pomicultura Baneasa, nici situatia financiara a acestui institut nu este tocmai roz. Directorul Horia Iliescu a afirmat ca statiunea este practic obligata sa se autofinanteze din proiecte proprii, intrucat statul roman nu sprijina deloc activitatea de cercetare. Iliescu a precizat insa ca nu isi face griji in privinta retrocedarilor, intrucat terenul pe care il detine unitatea a apartinut Casei Regale: "Aici se gaseau grajdurile si alte constructii care serveau administratiei necesare. Nu are cine sa vina si sa imi ceara mie terenul, nu are cum sa probeze ca a avut aici". Se pare insa ca singurul lucru care ii tine deocamdata departe pe oportunistii imobiliari de pamantul acestui institut este faptul ca el se gaseste pe directia de zbor a aeroportului.
Sericarom "a fost livrata la pachet" de statul roman
Retrocedarea si defrisarea plantatiei nationale de soiuri de duzi au reprezentat punctul culminant al unei perioade de taraganare legislativa. In urma cu mai bine de patru ani, a fost votata Legea 290/2002. Aceasta prevedea ca unitatea sericicola, care functiona ca societate comerciala, sa fie reorganizata ca institutie publica de cercetare. Prevederea legislativa nu a fost insa pusa in practica nici pana in prezent. Schimbarea ar fi insemnat trecerea in domeniul public al statului, cu un alt regim. In aceste conditii, terenul nu ar mai fi putut fi retrocedat decat conform unei legislatii care ar fi presupus trecerea in domeniul privat al statului. De asemenea, solicitantii ar fi trebuit sa dovedeasca faptul ca au avut pamant exact in perimetrul societatii. "Aceasta prevedere a legii a fost ocolita din motive, as putea spune, lesne de inteles. De patru ani... sigur ca amplasarea unitatii aici este tentanta sub aspectul patrimoniului pe care il are, pamantul are o valoare foarte mare si se gasesc usor amatori pentru a intra in posesia suprafetelor respective. Este regretabil ca o asemenea unitate a ajuns in situatia in care este in prezent si este foarte greu a se mai reface ceea ce s-a distrus", precizeaza Gheorghe Sin.
 |
DEZASTRU. Institutiile statului isi dau concursul pentru falimentarea cercetarii |
PRESIUNI LA POMICOLA | ||
|
SEMNAL DE ALARMA | ||
|
