Mihai Pocorschi: La Vocea României au fost voci care pretindeau că aș fi dat nu știu câți bani ca să intre

În interviul acordat pentru Jurnalul Național, din campania „Unim Generații”, Mihai și Vladimir Pocorschi au dezmințit zvonurile răutăcioase despre participarea juniorului la Vocea României.

Credeți că notorietatea părintelui pune presiune pe copil?

Vladimir Pocorschi: Când ești mic devine frustrant uneori să ți se zică “e normal să faci asta pentru că”. Ceea ce am încercat să spun întotdeauna e că am avut norocul de a avea un părinte care mi-a dat libertatea de la început să aleg ce vreau să fac.  Când a apărut chitara ca instrumentul meu principal și care mi-a deschis practic drumul spre muzică, el a venit cu următoarele instrucțiuni “nu te duci la profesor, nu-ți arăt nimic, dacă vrei să înveți ceva o să găsești o cale”.

Cu timpul frustrarea asta s-a transformat într-o oarecare apreciere pentru că m-am străduit mai tare să demonstrez ceva și am învățat mult mai multe. Presiunea asta din exterior m-a motivat și m-a împins să fac mai multe. 

Mihai Pocorschi: În caz că eu am o notorietate, din punctul meu de vedere, cred că drama unui copil care are un părinte notoriu e mare, pentru că are de demonstrat mai mult decât ceilalți, pentru că muncește mai mult decât ceilalți și pentru că în general lumea e dispusă să creadă că fiind fiul sau nepotul cuiva va fi împins de la spate, cum în românia nepotismul e la modă,.  Ultima oară chiar la Vocea României au fost voci care pretindeau că aș fi dat nu știu câți bani ca să intre, dar o să vă povesteacă chiar el cum a ajuns acolo.

Cum ai ajuns la Vocea României?

Vladimir Pocorschi: Total întâmplător. Aveam doi colegi care se duceau la audiții și aveam un concert care avea loc după aceea, eu nu am mașină și am zis că dacă tot se duc ei, să merg și eu. Am intrat cu curaj și am mers mai departe.

Mihai Pocorschi: Deci absolut accidental, eu n-am avut cum să dau bani nimănui, deși poate...(râde)

Îți trebuie talent ca să convingi, deși de multe ori, cel care poartă umbra unui părinte notoriu în spate are de tras mai tare.