Urechi indiscrete: Probă de microfon

de Gabriela Antoniu | 09 Mar 2009 • 00:00

Fostul căpitan SRI Constantin Bucur dezvăluie pentru Jurnalul Naţional cum se face interceptarea convorbirilor telefonice, inclusiv a unor demnitari a căror ascultare era interzisă de lege. În acest caz intră în scenă menajera Gherghina, al cărei telefon la locul de muncă era chiar telefonul instalat în casa demnitarului vizat. Cu ajutorul unor fire speciale şi al unor oameni din poştă, telefoanele erau interceptate folosind aparatură specială. Erau ascultaţi nonstop, zi şi noapte, iar în multe cazuri, spune Bucur, mandatele de interceptare se prelungeau, astfel încât ascultările se făceau toată viaţa. Fostul căpitan SRI spune că interceptările nonstop erau sursă de ilegalităţi, deoarece discuţiile intime erau puse la păstrare pentru un eventual şantaj. În 1996, când a dezvăluit că SRI face interceptări ilegale, Bucur a fost dat afară şi condamnat la închisoare. La 13 ani distanţă de aceste dezvăluiri, "Legea Big Brother", prin care operatorii de telefonie sunt obligaţi să stocheze listingurile convorbirilor clienţilor, le dă fiori românilor. Puternic contestată, "Legea Big Brother" va fi modificată, astfel încât operatorii de telefonie să aibă posibilitatea de a refuza stocarea unor astfel de date dacă solicitarea autorităţii judiciare nu este legală.

Dezvăluiri din culisele SRI: Cum se interceptează telefoanele
În 1996, Constantin Bucur, atunci căpitan SRI, dezvăluia într-o conferinţă de presă că Serviciul Român de Informaţii intercepta ilegal telefoanele unor politicieni, ziarişti, patroni de presă. După 13 ani, fostul ofiţer SRI povesteşte pentru Jurnalul Naţional ce l-a determinat să facă aceste dezvăluiri şi explică cum se fac interceptările.

Constantin Bucur era în martie 1996 ofi_er activ în cadrul sectorului de supraveghere-înregistrare al Unită_ii Militare de Transmisiuni 05026 din SRI, serviciul fiind condus la acea vreme de Virgil Măgureanu. " Din '94-'95 sesizasem că la noi în compartiment veneau solicitări de interceptare a telefoanelor din ce în ce mai multe, iar din astea 50-100, cinci-zece vizau oameni politici, patroni de presă, ziarişti", îşi aminteşte acum Constantin Bucur. Atunci, el l-a sesizat pe deputatul PRM Toader Constantinescu, membru al Comisiei parlamentare de control a SRI, spunându-i că în unitatea sa erau asculta_i fără mandat o serie de politicieni şi ziarişti ale căror activită_i nu intrau sub nici o formă sub inciden_a legii privind siguran_ă na_ională. De ce a mers la deputatul PRM? "Pentru că era membru în comisia de control SRI. El avea dreptul să ştie toate treburile astea. Iar Toader Constantinescu în primăvara lui '96, apăruse inclusiv pe problemele acestea de interceptarea a telefoanelor, cu nişte declaraţii foarte corecte. Adică el era omul care lupta împotriva sistemului", explică Bucur. Atunci, Toader Constantinescu i-a cerut probe, respectiv casetele cu înre¬gis¬trările în cauză.

SUSTRAGEREA CASETELOR, SINGURA SOLUŢIE
Ca urmare, Constantin Bucur a scos 10 astfel de casete din unitate şi le-a predat parlamentarului, căruia i-a spus că este ilegal ceea ce face. "Da, i-am zis că pot să fac treaba asta cu plăcere, însă e ilegal, e periculos… Da şi mi-am asumat riscul. Îmi era silă de mine. Adică făceam o ilegalitate. Eu am fost un om corect. Asta a fost munca mea, muncă de informaţii într-un aparat coercitiv, aşa e considerat, nu? Eu toată chestia asta am facut-o şi din multă dragoste faţă de instituţie", mărturiseşte Bucur. Înregistrările au fost date publicită_ii într-o conferinţă de presă care s-a desfăşurat la sediul PRM la 13 mai 1996. Aceste înregistrări au dezvăluit că persoanele ascultate erau o serie de politicieni, militari şi ziarişti, printre care Nicolae Dide, Dan Voiculescu, Corneliu Vadim Tudor, gen. (r) Dumitru Cristea, Mircea Toma, Sorin Roşca Stănescu, Tana Ardeleanu, Doina Cornea, Simina Mezincescu etc. Ca urmare a acestor dezvăluiri, Bucur a fost dat afară din SRI şi acuzat de culegere de informa_ii cu ca¬racter secret şi divulgarea informa_iilor în afara cadrului legal, precum şi de furt, respectiv sustragerea casetelor audio pe care i le-a dat deputatului Toader Constantinescu. Acum Bucur spune că nu a avut altă posibilitate de a dovedi că se fac interceptări ilegale decât prin sustragerea casetelor: "Era singura posibilitate. Am făcut facultatea de drept, cunosc nişte chestii din astea poliţiste, cercetare penală, ştiu ce înseamnă o infracţiune, un abuz, ştiu treburile astea. M-am gândit, nu mi s-a întamplat aşa pur şi simplu. Dacă nu aveam originalele… Oricum mi s-a contestat… totul nu era adevărat. În primul rând eu nu am existat. Nu există căpitanul Bucur în SRI. A spus-o Măgureanu la presă, la discuţii, zilnic apărea în ziar. Dar minţeau ca şi cum beau apă, nu era nici o problemă. Deci nu a existat căpitanul Bucur, nu au existat interceptări. «Dacă se va dovedi că acele casete au fost făcute de noi, eu imediat îmi dau demisia». Măgureanu a spus treaba asta inclusiv când a fost audiat de comisia parlamentară. Şi pe de altă parte făceau presiune prin Parchet să îi predăm casetele originale. Deci nu există, dar somaţii şi la partid, şi la mine acasă, să îi dăm casetele originale, făceau. Şi le-am dat până la urmă pe toate". Trimis în judecată, Constantin Bucur a pierdut procesul la toate instan_ele din _ară, fiind condamnat la doi ani închisoare cu suspendare. El acuză că a pierdut toate procesele din ţară pentru că justiţia "era mult prea comunistă la vremea respectivă" neacceptându-i martorii pe care i-a cerut în procese şi bănuind-o totodată de implicare. "La Tribunalul Militar lecţia era învăţată, puteam să stau şi în cap… puteam să am şi 100 de Cerveni şi de Sergiu Andon. Nu conta…. ", afirmă Bucur. Pentru că aş fi pierdut la toate instanţele din ţară, în iunie 2002 el a depus o plângere contra României la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg, iar procesul este încă pe rol.

O MEDALIE DE LA BĂSESCU
Între timp, fiind singurul care a fost condamnat în acest caz, Bucur aşteaptă un semn de la şeful statului şi să-l reabiliteze. "Şi am zis, un astfel de om cum e Băsescu la ora actuală, să îl cheme pe Bucur, să-i facă o prezentare, aşa mai pe larg, şi să se vadă că de fapt eu am fost un om de bună credinţă, am fost un patriot prin ceea ce am făcut ….Eu am avut un aport inclusiv la democratizrea SRI, să îmi dea o medalie, şi lumea va înţelege că preşedintele ţării l-a premiat pe căpitanul Bucur, care a reclamat poliţia politică. Atunci înseamnă că Băsescu luptă împotriva poliţiei politice. Iar dacă nu ar face-o, mâine-poimâine nu o să mai fie preşedinte, şi o să vină să reclame că l-au bagat ăştia în puşcărie, sau că îi ascultă telefonul… Şi aşa mai departe."
Constantin Bucur a dezvăluit totodată şi cum se fac interceptările, arătând că interceptarea telefoanelor este o anexă a muncii de informaţii care ajută la probarea acuzaţiilor.

ASCULTAREA TELEFOANELOR, "MUNCĂ DE BAZĂ"

Jurnalul Naţional : Cum e normal să se facă interceptarea, şi cum e anormal, de v-a determinat pe dvs. să faceţi dezvăluirile?

Constantin Bucur: Normal ar fi fost aşa: ce dosar avea ofiţerul care lucra în munca informativă? Ce dosar avea despre tine? Eu nu aveam cum să ştiu, el nu avea obligaţia să îmi arate. Dar în baza unui documentar pe care îl făcea, îl prezenta la un procuror, care erau de fapt doi, în caz de ceva…dar nu la orice procuror… e o treaba secretă totuşi… şi la ăsta te duceai cu mandat

Mandatul de cine era eliberat?

Era completat de mine. Ofiţerul care lucra completa mandatul. Şi după mandat, punea într-o mapă acolo şi … zicea… ăsta e bandit şi noi trebuie să-i dovedim că este bandit. Dar eu ştiam deja că el este bandit. Cam asta este interceptarea. Îi interceptam telefonul şi din interceptare reieşeă că e bandit. Nu interceptăm întâi telefonul şi din intercepare rezultă că el este bandit.

Luaţi mandatul. Unde vă duceaţi cu el?

Mandatul ăsta venea la mine la unitate, era înregistrat într-un registru, nu stătea la mine, stătea la ofiţerul respectiv, dar era văzut, era un număr… Adică dacă e la numărul ăsta, e numărul pentru cineva, nu pot să bag altă persoana,sau să mai bag alte persoane pe acelaşi număr.

Era un mandat pentru un urmărit?

Da, pentru un singur urmărit.

Venea mandatul şi dvs ce făceaţi?

În caietul acesta unic, care e strict secret, erau completate din mandat nişte date: numele, telefonul interceptat, perioada, de la data până la data..

Cât era maximum?

Era pe şase luni, şi mi se pare că acum e la fel. S-a mai modificat puţin dar în sensul că după 6 luni se mai pot da încă trei luni… ceva până la elucidarea cazului. Cu alte cuvinte, conform legii, toată viaţa… Şi eu acolo avem persoane care aveau 2-3 ani de când erau tot aşa lungite…

Şi dvs. pe baza acestui mandat, ce făceaţi?

Îmi făceam treaba, adunam casete despre respectivul.

Dar erau tot timpul înregistraţi?

Non-stop. Tot ce se discuta, 24 de ore din 24.

Din punct de vedere tehnic, cum se făcea interceptarea ?Era supravegheat telefonul non-stop, şi legat la un dispozitiv de înregistrare? Cum?

Da, din centrala telefonică. Telefonul de acasă trece prin centrala telefonică… erau fire speciale, cu oameni speciali care lucrau din poştă… Asta e treaba care se face legal.

Dar dvs ce făceaţi? Îi spuneaţi celui din poştă?
Nu. Nu aveam treabă, nu îi cunoşteam, nu aveam legătură.

Şi ei nu ştiau, nu îşi dădeau seama?

Singura treabă pe care o aveam cu cazul respectiv era un număr de telefon pe care îl aveam de la ofiţer pentru că intram pe o convorbire. Pentru o treabă foarte urgentă… De exemplu: Domne, ăsta vrea diseară să dea foc la ceva… la Cotroceni… nu îi mai trimiteai caseta. Până ajungea caseta, o redai… etc… Luai legătura şi îi ziceai vezi că ăsta diseară vrea să facă cutare lucru… o chestie gravă… sau are un trafic de droguri… ceva ce era de siguranţă naţională, nu orice… În felul ăsta luam legătura, în rest nu aveam nici o legătură.

Casetele înregistrate unde mergeau?

Mergeau la un alt compartiment, care făcea redarea, le punea pe hârtie…. Existau şi alţi oameni care făceau…. Uite vezi aici e o treabă foarte importantă…. Ei zic: Domnule stai puţin, că noi triam şi nu opream la dosar faptul că obiectivul urmărit avea relaţii cu o femeie. Nu ne interesa pe noi. Deşi, şi asta e discutabil. Toate sunt discutabile. De ce ? Pentru că în momentul în care eu ştiu că tu ai nişte relaţii neprincipiale cu o femeie, cu şefii… te pot şantaja? Foarte uşor, am şi dovezi. Şi multe ilegalităţi se pot face pe chestiile astea… ca să nu mai zic…. Ce se întâmpla…. De exemplu tu eşti prim-ministru. Eu nu pot să îţi interceptez telefonul,că nu am voie, nu ? Dar eu ce fac, Măgureanu, care vreau să ştiu exact ce faci şi ce gândeşti, că nu era numai Elena Ceauşescu bolnavă după aşa ceva… Şi ăştia foarte repede se îmbolnăvesc, şi Băsescu, şi toţi preşedinţii care au negat interceptarea telefoanelor, după ce au ieşit preşedinţi a început să le placă. Vroiau să ştie despre ăla cu ce se ocupă, ce face, ce hibe are. O altă ilegalitate de exemplu. Având în vedere că tu erai prim ministru, eu nu puteam să pun un mandat. Şi atunci, tu ai acasă o femeie de serviciu, care mătură, spala vasele. Şi o puneam pe Gherghina…

MENAJERA DE LA CAPĂTUL FIRULUI ŞI CE FĂCEA GHERGHINA?
Ce făcea Gherghina? Făcea foarte multe…. În primul rând telefonul ei de serviciu era telefonul tău de acasă, că la tine acasă lucra, îţi ascultam telefonul tău. Unii zic că… lasă domne… că mafioţii nu discută prin telefon…. Dar eu pot prin telefon să îţi fac cercul tău de prieteni. Şi dacă e să îi fac informatori, eu trebuie să ştiu cu cine vorbeşti tu…. Pai mi-l fac informator pe ăla care te sună odată pe an? Sau pe ăla care te suna odata pe zi? Cu ăla discuţi, cu ăla îţi împărtăşeşti tot ce vrei sa faci…. Deci uite câte lucruri poţi să afli…. Că zic unii nu o sa discute că vinde armament, sau droguri, sau nu ştiu ce… nu discută… dar pe mine mă ajută foarte mult chestiile astea… De asta se păstrează… Şi asta e un foc de paie ce zic ei acum cu interceptarea telefoanelor, că se păstrează nu ştiu cât….