Urmarit de "Dominic" - Cazimir Ionescu, prins In iTele propriului dosar de la securitate

Cazimir Ionescu s-a aflat si el in lumina reflectoarelor zilele trecute, dupa ce avocatul Sergiu Andon a vorbit despre faptul ca in randul membrilor CNSAS s-ar afla si un fost agent al Securitatii. Presa a speculat pe marginea faptului ca membrul Colegiului CNSAS, Cazimir Ionescu, ar fi fost agentul.

Celebrul "Dominic", numele sub care s-ar fi ascuns acesta in perioada colaborarii cu fosta Securitate, nu a fost depistat nici pana la aceasta ora, dar Cazimir Ionescu a avut ocazia sa se apere in fata acuzatiilor, in cadrul unui talk-show la Realitatea TV. Cu aceasta ocazie, Cazimir Ionescu a afirmat ca a avut un dosar de urmarire la Securitate, si nu unul de agent, deci colaborator. El a precizat ca respectivul dosar a fost inchis si clasat in 1980, cu urmatoarea mentiune: "Se inchide dosarul de urmarire informativa asupra lui Ionescu Cazimir cu masuri operative, se claseaza materialul si se mentine evidenta generala documentara".

PROBLEMA NR. 1. Realizatorul emisiunii a intrebat, pe buna dreptate, daca interlocutorul a mai avut probleme cu Securitatea si intre 1980 si 1989, Cazimir Ionescu pomenind un episod legat de o vizita efectuata in Polonia. Am aflat astfel ca fostul purtator de cuvant al CNSAS s-a aflat in Polonia exact in perioada in care se forma celebrul sindicat Solidaritatea, de la santierele navale din Gdansk, care a dat nastere unei ample miscari sociale anticomuniste in aceasta tara.

Emisiunea a lasat nelamurit acest capitol din biografia purtatorului de cuvant al CNSAS, o informatie valoroasa pentru cei in cunostinta de cauza, cu privire la sistemul de lucru al fostei Directii a Securitatii Statului (DSS). Deplasarea in Polonia, in perioada Solidaritatii, fie si ca membru al unei delegatii oficiale din partea revistei Astra, din Brasov, neputand avea loc fara avizul Securitatii Brasov. Adica exact cea care avea dosarul de baza al urmaririi informative anterioare a lui Cazimir Ionescu.

CONTEXT. Interesant faptul ca fostul purtator de cuvant al CNSAS a putut vizita Polonia in acea perioada, cand se stie ca exista un ordin al lui Nicolae Ceausescu, dat serviciilor de informatii, de a trimite de urgenta cadre si membri de incredere din cadrul retelei informative sub acoperirea delegatiilor oficiale pe diverse profiluri de activitate, respectiv economic, social, cultural sau sindical. "Modelul" folosit a fost unul deja testat cu prilejul evenimentelor din Cehoslovacia, in anul 1968. Cum cu acel prilej unii ziaristi aflati in reteaua informativa (indeosebi trimisii Agerpres) s-au remarcat in mod deosebit, reusind sa transmita informatii importante direct de la fata locului, inclusiv in timpul invaziei militare, Nicolae Ceausescu a dispus, in 1980, repetarea aceluiasi mod de operare. De aici si organizarea numeroaselor delegatii cu profil jurnalistic cu destinatia Polonia si in care ziaristii de la Agerpres aveau sa joace din nou un rol deosebit. Scopul: obtinerea cat mai multor informatii despre ceea ce se petrecea in Polonia, pentru a se evita o potentiala "contaminare" a Romaniei. Ramane intrebarea: cum s-a dat avizul de deplasare in Polonia unei persoane care avusese dosar de urmarire la Securitate, intr-o tara cel putin problematica pentru regimul comunist de la Bucuresti? Si ce s-a schimbat intre timp, in statutul informativ operativ al acesteia, pentru a trece din categoria "anchetatilor" in randul "persoanelor de incredere"?

NECLAR. Pentru ca este aproape imposibil sa nu te intrebi cine si-ar fi putut permite sa dea aviz pozitiv unui om cu un asemenea trecut, pentru a se deplasa intr-o tara in care incoltisera deja primele semne ale revoltei sociale, exceptand, desigur, folosind umorul negru, intentia de a-l trimite "la reciclare" sau "schimb de experienta"? In plus, avizul ar trebui sa existe undeva in arhivele Securitatii Brasov sau a Directiei DSS ce a supervizat deplasarea. Parcurgerea acestuia ca si a raportului informativ intocmit de seful si (sau) membrii delegatiei ar clarifica si mai bine intreaga poveste. Sa nu uitam ca, ulterior, cand lucrurile au luat turnura cunoscuta in Polonia, Nicolae Ceausescu a cerut Moscovei si celorlalti membri ai Pactului de la Varsovia o interventie militara directa‚ pentru "salvarea socialismului", adica in complet revers cu pozitia sa din anul 1968 in problema Cehoslovaciei.

PROBLEMELE 2 si 3. Inca un detaliu al emisiunii care a scapat nelamurit este legat de doua momente controversate din cariera postrevolutionara a lui Cazimir Ionescu, si anume faptul ca acesta s-a aflat pe o lista cu 22 de alesi ai neamului care au refuzat sa semneze declaratia privind colaborarea cu Securitatea, pe lista regasindu-se nume de persoane dovedite ulterior ca fiind membri ai retelei informative a Securitatii. Realizatorul a incercat sa-i explice ca presa s-a folosit de acest detaliu pentru a face o legatura intre numele sau si cazul "Dominic". Explicatiile oferite de invitat n-au adus nici o lamurire in privinta acelei chestiuni, lasand in coada de peste o discutie care ar fi trebuit sa clarifice momente de referinta din biografia unui purtator de cuvant al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Cu aceeasi ocazie, realizatorul emisiunii i-a reamintit lui Cazimir Ionescu si momentul in care acesta i-a luat apararea, alaturi de Radu F. Alexandru si de George Serban, fostului ofiter al Directiei de Informatii Externe Mihai Darie, ex-secretar executiv al PD, care fusese deconspirat.

ANDON CERE AUDIERE LA CNSAS

Avocatul lui Dan Voiculescu, deputatul Sergiu Andon (foto), a trimis o cerere presedintelui CNSAS, Claudiu Secasiu, in care precizeaza ca doreste sa discute joi cu reprezentantii Colegiului, "pentru explicarea punctului nostru de vedere in ceea ce priveste admiterea cererilor formulate si pentru normalizarea relatiilor institutiei cu cetateanul solicitant". Andon precizeaza ca a trimis o contestatie preliminara, in care cerea copii dupa dosarele lui Dan Voiculescu, dar CNSAS nu i-a dat nici un raspuns. Andon arata ca a mai inaintat o alta cerere, in care solicita inregistrarile video ale audierilor lui Voiculescu, dar ca nici la aceasta nota nu a primit nici un raspuns. Avocatul remarca faptul ca "in vreme ce persoanei indreptatite, Dan Voiculescu, i se refuza pana si dreptul de a primi un raspuns la cererile sale, anumiti membri ai Colegiului - care ar trebui sa se abtina de la pronuntare cel putin pana la data examinarii contestatiei - continua sa faca declaratii publice partinitoare si incitante".

VERIFICARI

Mircea Dinescu a precizat ieri ca nu exista nici un "Dominic", "nici cuvantul, nici personajul" in Colegiul CNSAS si ca acest caz este o diversiune menita sa abata atentia de la cazul Voiculescu. El a spus ca ieri au fost verificate dosarele membrilor Colegiului, rezultand ca Ladisalu Csendes, Mircea Dinescu, Ticu Dumitrescu, Cazimir Ionescu si Claudiu Secasiu au avut dosare de urmarire informativa, iar Constantin Buchet, Florian Chiritescu, Dragos Petrescu, Laurentiu Tanase si Corneliu Turianu figureaza ca necunoscuti in arhiva Securitatii. "Cine stie de dosarul Dominic sa vina cu el in cioc la CNSAS", a cerut Dinescu.

RATEU

Nemaiamintindu-si exact pentru ce anume i-a luat apararea fostului ofiter (interesant lapsus), Cazimir Ionescu a ratat ocazia de a spulbera toate suspiciunile presei, pornite pe a-i pune in discutie nu numai trecutul de pana in 1989, ci si pe cel de dupa. Nu ar fi de mirare ca, data fiind situatia de fata, opinia publica sa-si puna memoria la incercare si sa incerce sa-si aminteasca oare cati dintre urmaritii fostului regim ceausist au reusit sa faca o cariera politica de varf dupa 1989? Cei mai multi, dupa o efemera prezenta in noile organisme ale conducerii politice, au fost rapid marginalizati sau pur si simplu epurati atunci cand au incercat sa-si apere idelurile pentru care luptasera inainte de decembrie 1989. Au ramas "oamenii de incredere" sau cei care au intrat rapid in jocul coordonat de fosta clasa politica, activand sub o noua emblema ideologica. Iar cazul "Dominic", in momentul in care va fi intr-o buna zi identificat, nu reprezinta decat un simptom general, in particular fiind doar un caz de importanta relativ periferica.