Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Istoricii afirma ca dacoromanii din Dobrogea actuala au fost crestinati, in primele decenii ale sec. l d.Ch. de Sfantul Apostol Andrei. Pastrate in memoria credinciosilor timp de aproape doua milenii, urmele trecerii sale pe aceste meleaguri sunt considerate, si acum, purtatoarele unor haruri miraculoase.
Sfantul Andrei, numit si "Cel dintai chemat la apostolie", este considerat unul dintre cei mai importanti propovaduitori ai crestinismului. Traditia bisericeasca afirma ca era fratele lui Simon Petru si, inainte de a-l urma pe Iisus, a fost ucenicul Sfantului Ioan Botezatorul. In acea perioada a vietii sale, a fost martor la botezul Mantuitorului in apa Iordanului, fapt care i-a adus un loc deosebit de important printre ceilalti apostoli. Eusebiu din Cezareea mentioneaza in "Istoria bisericeasca": "Sfintii Apostoli ai Mantuitorului nostru si ucenicii lor s-au imprastiat in toata lumea. Dupa traditie, lui Toma i-a cazut la sorti Tara Partilor, lui Andrei Scitia, lui Ioan Asia..."In Scithya-Minor
Izvoarele literare ale antichitatii tarzii, completate de cercetarile istoricilor moderni, demonstreaza ca Sfantul Apostol Andrei a venit in Dobrogea actuala in jurul anilor 60 d.Ch. Pe atunci, acest teritoriu facea deja parte din Imperiul Roman, inclus in provincia Scythia Minor. Ajuns aici, apostolul s-a stabilit, pentru o buna bucata de timp, in tinutul Cuzgun, stapanit de capeteniile Cutusan si Dura. Aceleasi izvoare afirma ca locul ales de Sfant pentru a propovadui credinta a fost o pestera, situata pe teritoriul actualei comune Ioan Corvin, unde a amenajat primul locas de cult crestin din tara noastra. Sub influenta lui, convertirea localnicilor s-a facut "de jos in sus", pornind de la oamenii simpli care au aderat de buna voie la noua religie, si nu "de sus in jos", prin ordin dat de autoritatile politice ale vremii, asa cum s-a intamplat in alte parti ale Europei. Propova duirea apostolica a fost atat de eficienta incat, in secolul IV d.Ch., in Dobrogea functionau deja 40 de scaune episcopale, a caror "turma" era compusa din localnicii traco-daco-geti, vorbitori de limba latina.
Sfanta biserica din grota
Mult timp dupa ce biserica, ridicata la indemnul Apostolului, a incetat sa mai functioneze, locul unde au fost crestinati stramosii nostri a ramas in memoria localnicilor sub numele de "Pestera Sfantului Andrei". Raportat la reperele actuale, pestera se afla pe DN3, la 3,5 kilometri sud-est fata de Soseaua Constanta-Ostrov, in padurea din Ioan Corvin. Sosit acolo, zaresti, de departe, o turla de biserica care, in mod ciudat, pare ca rasare direct din pamant. Impresie intarita pe masura ce te apropii de ea. Abia dupa ce patrunzi in pestera, intelegi insa cu adevarat rostul turlei. Intrarea in grota este marcata de un portal zidit in piatra. Adanca de aproximativ douazeci de metri, pestera are exact infatisarea unei biserici, cu tavanul si peretii acoperiti de fumul lumanarilor aprinse de miile de credinciosi care au trecut pe acolo. In pronaos exista doua priciuri de piatra, unde se intind bolnavii ce raman acolo peste noapte, ca sa se roage Sfantului Andrei pentru sanatate. Pe stanga si pe dreapta, peretii sunt acoperiti cu icoane, mai vechi sau mai noi. Grota se termina cu un altar a carui catapeteasma este acoperita si ea cu icoane. In fata altarului, stanca este scobita circular, pe o inaltime de aproape zece metri, formand turla bisericii. Acesta este locul in prelungirea caruia, la exterior, se afla turnul ce pare iesit direct din pamant. Calugarii de la manastirea ridicata in apropierea "Pesterii Sfantului Andrei" relateaza ca, in ultimii ani, acolo au venit foarte multi bolnavi, unii cu maladii grave, care s-au vindecat in urma rugaciunilor, dar si prin harul locului sfiintit de stravechea prezenta a Apostolului.
Locasul din visul avocatului
Timp de peste 1500 de ani, locul exact in care s-a aflat Biserica Sfantului Andrei a fost uitat de localnicii care i-au mai pastrat amintirea doar in traditiile orale. Abia in 1942, Jan Dinu, un avocat ce venea adeseori in satul Ion Corvin, a avut un vis in care i s-a indicat locul unde predicase Apostolul Andrei. Cautand unde i se aratase in vis, el a descoperit pestera, pe care apoi a amenajat-o pe banii lui. A ridicat acolo si un schit, iar asezamantul a fost sfintit in 1944 de catre Episcopul Chesarie Paunescu al Tomisului. Schitul si Pestera Sfantului Andrei au functionat insa, ca locuri de pelerinaj, doar cativa ani, pana la venirea la putere a comunistilor. In scurt timp, amenajarile au fost desfiintate, iar calugarii au fost imprastiati, obligati sa se reintoarca la viata de mireni. Pastrat in inimile credinciosilor, locasul a revenit la viata abia dupa 1990, cand monahul Nicodim Dinca a primit binecuvantarea arhiepiscopului Lucian pentru reamenajarea pesterii si refacerea schitului. Apoi, acolo s-a ridicat o manastire care adaposteste acum o obste compusa din douazeci de calugari. In anii care au trecut de la noua reamenajare a "Pesterii Sfantului Andrei", mii de credinciosi au inceput sa revina acolo, cerand Apostolului fie ajutor pentru sanatate, fie pentru rezolvarea altor necazuri ale vietii de zi cu zi.
Izvorul Tamaduirii de la Dervent
Un alt loc in care se regasesc urmele Sfantului Apostol Andrei se afla la doar 37 de kilometri de pestera carei poarta numele. Este vorba despre Izvorul Tamaduirii de la Manastirea Dervent. Traditia spune ca, in cursul peregrinarilor sale, Apostolul Andrei a ajuns si in acel loc. Era insotit de cativa discipoli care, inca neinvatati cu rigorile pustietatii, incepusera, la un moment dat, sa sufere de sete. Ca sa-i ajute, sfantul a batut de doua ori cu toiagul in piatra seaca, iar de acolo a tasnit un izvor. Traditia locala aminteste multe cazuri in care oameni grav bolnavi care s-au vindecat si au plecat de acolo sanatosi dupa ce au baut din apa binecuvantata a izvorului scos la lumina de toiagul Sfantului Andrei.
Secat din cauza comunistilor
Izvorul Tamaduirii de la Dervent a secat brusc in anul 1958. Era anul in care comunistii au imprastiat obstea calugarilor si au desfiintat manastirea, transformand-o intr-un CAP. Totusi, curgerea apei reincepea o singura data pe an, excat in ziua in care se sarbatoreste "Izvorul Tamaduirii". Curgerea apei sfinte a reinceput, in mod miraculos, in anul 1990, dupa redeschiderea Manastirii Dervent. De atunci, el nu a mai secat niciodata, iar multi credinciosi bolnavi afirma ca s-au vindecat dupa ce au baut din apa lui.
Sfantul locas, transformat de comunisti in staul de oi
Politica ateista a regimului comunist a lovit dur si Pestera Sfantului Andrei. La scurt timp dupa ce au luat puterea, noile autoritati au inchis locasul si, locul in care candva rasunau pasii Apostolului a fost transformat in staul pentru oi. Treptat, mizeria a pus stapanire pe tot locul, buruienile au invadat gura pesterii, iar intregul asezamant a cazut in paragina. Abia acum, locul s-a reintors la rosturile lui initiale, iar acolo functioneaza un schit cu douazeci de calugari care au preluat unele din randuielile monahice de la Muntele Athos.
Pestera Sfantului Andrei
Pestera "Sfantului Andrei" a fost pastrata, in memoria romanilor, timp de peste 1500 de ani drept locul prin care au trecut pasii "Celui dintai chemat la apostolie ", "Ucenicul" care a propovaduit crestinismul, pentru prima data, printre daco-romanii din Dobrogea actuala, care in antichitate se numea Scithya Minor. De acolo, credinta in Mantuitor s-a raspandit in restul provinciilor care mai tarziu, vor alcatui tarile romane. Raspandite prin Dobrogea, urmele Apostolului Andrei, care pastreaza si acum renumele unor locuri miraculoase, depun o marturie inca vie despre perioada de inceput a crestinismului, marturie care constituie adevaratul "Act de nastere" al intregului popor roman.
VASILE SURCEL
