Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Şi gata, am terminat discuţia. Servus! Acum ne ocupăm de alte lucruri."
Tocmai când urcam, iar lătrau câinii în curte. "Domnu' Dinică, ce dracu' latră câinii ăia, dom'le?"
"Lasă-i dom'le, dracu' de câini, o să mă întrebi şi de ce se-aude motorul ăla. Lasă, mata simte-te bine, ia colea şi bea, că toată lumea spune că bei, că te-mbeţi, că ai dat foc la hotelul de la Iaşi şi eu văd că nici nu pui pălincă pe gură. Dă-o dracu' de treabă, ia şi bea colea, să te simţi bine. Eu ştiu că n-ai dat foc pe la nici un hotel, da' au lansat ăştia, fi-ţi-ar ăştia ai dracu', ce crezi că ei au altă treabă?"
"Cine domnule?"
"Ei cine? Securiştii, cine să lanseze?!"
"Păi, de ce să lanseze?"
"Au lansat că ai dat foc la hotelul din Iaşi, că e unu' acolo, Iliescu, mare deştept şi că nu te-a primit că nu eşti din echipa lui. El e cu ăştia, cu mai străinii. Aşa se aude, nu ştiu, dă-i dracu', că a fost şi pe la Timişoara băiat deştept, dar parc-a turnat pe nişte nemţi că vindeau sau cumpărau nişte Biblii"...
"Lasă, domnu' Dinică, aia e altceva, o să-ţi povestesc eu vreodată, că e o chestie interesantă. N-a turnat nişte nemţi. I s-a părut suspect că era bătălie în oraş pe nişte cărţi aduse de la Bucureşti, şi când s-a interesat a constatat că de la Casa Scânteii se trimiseseră nişte cărţi de rugăciune în limba germană, comandate de nemţii din RFG şi respinse tot de ei, pe motive tehnice. Şi unul, Alexandru, din Ministerul Culturii, secretar general, mi se pare că era, a dat aprobare să se vândă în România. Şi unde le puteau vinde decât în Timişoara, unde erau nemţi? Iar domnu' Ion Iliescu, care era un ideolog serios, un comunist autentic, a reclamat, adică a anunţat la partid la Bucureşti, dom'le, ce e cu astea? Cine a dat aprobarea?
Dar o să povestesc eu, altădată, ce a ieşit din sesizarea tovarăşului Ion Iliescu la Bucureşti."
"Aşa, dom'le, zice Dinică, şi nu te-a primit ăsta?".
"Adevărul e că m-a primit, dar m-a primit în felul lui. Nu ne-am înţeles întotdeauna bine, dar să ştii că e un om foarte deştept."
"Lasă-mă dracu', dom'le, ce deştept? Păi ce, Iaşul e al lui, să nu te primească? Dar foc n-ai dat la hotel, nu?"
"N-am dat, domnule, foc la nici un hotel. Păi, nu m-ar fi legat ăştia, nu mă băgau prin tot felul de anchete?"
"Dar e adevărat că eşti nepotul lui Ceauşescu?"
"Nu sunt domnu' Dinică."
"Şi nici nu voiai s-o iei de nevastă pe Zoia Ceauşescu?."
"Nu, domnule, nici n-o cunosc."
"Hai, domnule, că asta nu te cred."
"Pe cuvânt de onoare."
"Dar atunci ce e, de ai dumneata curajul ăsta, aşa să le spui? Ce e? Ai vreun ceva, tatăl dumitale o fi fost ilegalist, sau ce? Că am auzit că ai fost prin Basarabia, pe-acolo."
"Nu, domnule, tata a fost ofiţer român în armata care a luptat cu Uniunea Sovietică şi, împreună cu mama, dascăl la o şcoală din Basarabia, cât a putut fi el de dascăl că avea şi războiul de dus, împreună cu toţi colegii lui."
"Dar nu e cumva ilegalist tatăl dumitale?"
"Cum să fie, domnule, ilegalist, tata? A fost liberal şi a făcut şi puşcărie, a fost condamnat la 15 ani de închisoare politică."
"Şi atunci de unde ai curajul ăsta, domnu' Păunescu? Hai, dom'le, că nu te cred."
"Pe cuvânt de onoare, că tata a fost condamnat la 15 ani de puşcărie politică, în două rânduri, a fost arestat de mai multe ori, pentru că ziceau că e anticomunist, că subminează statul... Aşa că n-am avut nici o pilă."
"Da, e curios, domnule, uite, îţi spun sincer. Ce mai aud şi eu... Te rog să mă crezi că nu prea îmi vine mie la socoteală cum dracu' reuşeşti dumneata să te încaieri cu Dumitru Popescu, cu Ion Iliescu, cu Ion Dincă, am auzit că ai avut un conflict cu ăsta, ceva la fotbal şi nu ştiu cu mai ce, cu salopetele muncitorilor."
"Nu, domnule, cu salopete nu, că Ion Dincă a avut o poziţie corectă, a zis la o şedinţă să fie daţi banii pentru încălţăminte şi pentru îmbrăcăminte pentru specialişti, nu pe mătasea cu care să se orneze sediile. Fotbalul e altceva, Dobrin... Dincă a zis asta cu salopetele."
"Bravo lui. Dar dă-i în mă-sa. Să ştii că mie nu-mi plac ăştia. Domnule, vor să ne îngenunche. Vor să ne ia tot, vor să ştie ei tot şi să dijmuiască ei tot."
Deodată, iar au lătrat Hitler şi Stalin, în curtea lui Dinică, marele cioban din Poiana Sibiului. "Măi, domnule Dinică, ce dracu' se-aude, mă, cu câinii ăia şi cu maşinile alea?"
"Domnule, dumneata mă pui pe mine într-o situaţie foarte proastă. În primul rând că ai venit în casa mea neanunţat..."
"Cum neanunţat? Păi, nu te-a anunţat domnul Hasigan?"
"Stai, domnule, m-a anunţat, dar nu mi-a spus că vii în seara asta. Te-aşteptam altădată. Aşteptam o confirmare."
M-am întors la Ion Haşigan: "Mă, Ioane, de ce nu i-ai spus, mă?".
"Adriane, şi pe tine, şi pe Dinică, nu vă au la inimă mulţi. La telefon ne-ascultă şi fetele astea, nu mai spun şi de ăia de la Sibiu, de ăia de la Bucureşti... Ce trebuia să ştie toată lumea când venim noi?"
A PUS HAIMANALE PE POSTURI ÎNALTE
"Păi, aşa spune, măi, frate Haşigane, aşa spune, că omul ăsta crede că inventez eu acuma că am treabă. Uite, domnule, aveam o chestie foarte importantă. O să-ţi spun eu odată."
"Hai, domnu' Dinică, spuneţi-o mie acum."
"Mă, domnu' Păunescu, tovarăşe, sau cum dracu' să-ţi zic. Dom'le, dumneata eşti om mare, eşti cel mai mare poet, ai cenaclu, reviste, televiziune, dracu' ştie ce mai eşti, pân' te-or prinde ăştia, că nu le prea faci ca ei, zici că le faci ca ei şi le faci ca dumneata. Nu ştiu cin' te-o-nvăţa, cred că eşti spion american aici. Auzi, îţi spun eu, dar n-am încredere acum în dumneata."
"Domnule, uite, jur că nu spun la nimeni."
"Lasă-mă, domnule, ce juri? Toţi juraţi şi mă turnaţi după aia."
"Domnu' Dinică, spune domnule, acum, că uite eu, dacă peste 10-15 ani o să povestesc treaba asta..."
"Ha, ha, ha! Nu te cred, domnule Păunescu. Te rog eu mult să fii corect cu mine. Şi nu mă trage de limbă, nu mă pune să vorbesc că nu, nu spun. Dar aveam o treabă foarte importantă. O treabă pentru viaţa noastră, a ciobanilor, că suntem în mare belea, suntem la pământ, domnule. Unde vrea, domnule, nea Nicu ăsta al dumitale să ajungă?"
"De ce al meu? Că aşa-mi mai strigă şi Fănuş."
"Care Fănuş?"
"Fănuş Neagu."
"A, ăla cu articole de sport şi cu beţiveala."
"Da, e un mare scriitor."
"Şi ce zice?"
"Când apare câte-un decret mai rău, când se-ntâmplă câte ceva, îmi dă telefon şi zice, bă, nea Nicu ăsta al tău, ia uite mă, ce-a făcut. Adevărul este că eu am scris uneori în favoarea lui Ceauşescu mai bine decât au scris şi Fănuş şi alţii, şi s-a ţinut minte. Aşa. Şi ce-a făcut Ceauşescu?"
(Va urma)
