Victima lui Badalan

In cursul investigatiilor noastre, mai multi aradeni ne-au relatat despre faptul ca, in decembrie 1989, maiorul Eugen Badalan, seful de stat major al Diviziei Mecanizate Oradea, l-ar fi demis pe loc pe un ofiter, comandant de unitate, care a refuzat sa execute ordinul de a interveni contra manifestantilor.

In cursul lunii noiembrie 2004, dupa prima serie de dezvaluiri legate de Revolutia din Arad si implicarea maiorului Eeugen Badalan in acele evenimente, am incercat, fara suces, sa-l contactam si pe colonelul in rezerva Aristica Popescu. Fost comandant al UM 01286 din Arad, el era ofiterul despre care am aflata ca, din cauza unor conflicte pe linie de comanda, ar fi fost demis pe loc de seful de stat majot al Diviziei Mecanizate Oradea. La doar cateva zile dupa incercarile noastre, in mod ciudat, oficiosul Armatei, revista Observatorul Militar, a publicat la rubrica "Corespondente" un fax, sosit "la tanc" in redactie, care continea "Precizari" oferite exact de Aristica Popescu. Reamintim ca la sfarsitul lui octombrie 2004 si cu putin timp inaintea publicarii acestor "Precizari" Jurnalul National a cerut demisia de onoare a lui Eugen Badalan, numit de putin timp in functia de sef al Statului Major General.

MAIORUL CU DOI SEFI. Colonelul in rezerva Aristica Popescu isi incepe "Precizarile" transmise oficiosului Armatei prin indicarea situatiei lui militare si a subordonarii sale ierarhice in ultimele saptamani ale lui decembrie ’89. "Aveam gradul de maior si toate ordinele in aceasta perioada (16-25.12.1989 - n.r.) le-am primit de la generalul-maior Nicolae Schiopu (fostul comandant al Diviziei 11 Mecanizata "Decebal" - Oradea, caruia ma subordonam direct, iar in perioada 21.12.1989-22.12.1989, de la maiorul Eugen Badalan (fostul sef de stat major al D. 11 Mc.), cand am primit misiunea sa apar cladirea Consiliului Municipal Arad. Mi-am desfasurat activitatea in actuala Piata a Revolutiei, unde maiorul Eugen Badalan ne coordona activitatea, ca reprezentant al esalonului superior. Dupa 22.12.1989, domnul maior Badalan si-a desfasurat mult timp activitatea in Arad, zilnic venea in UM 01286 Arad pentru a se informa care este starea de spirit a militarilor si ce evenimente s-au intamplat in timpul noptii, dar eu, personal, nu am primit de la el nici un ordin dupa 22.12.1989.(…) Militarii UM 01286 Arad au fost prezenti in Piata Revolutiei in jurul orei 9:00-9:30, unde erau mii de oameni in fata carora se aflau atunci doar 40-50 militari de la UM 01380 Arad (restul efectivelor din aceasta unitate fiind la Timisoara)." In contrast cu actualul general Eugen Badalan care ne-a declarat ca, pe 17 decembrie ’89, la Oradea nimeni (nici macar gen. Schiopu) nu avea habar de motivele pentru care s-a dispus dislocarea militarilor aradeni la Timisoara, Aristica Popescu sustine ca inca de pe 16 decembrie ’89, generalul Schiopu i-ar fi ordonat "sa iau masuri de paza si aparare a cazarmii, militarii sa someze regulamentar, iar in caz ca cineva incerca sa intre in unitate sa faca uz de arma (Eu nu stiam nimic atunci de ceea ce s-a intamplat la Timisoara, iar ordinul cu "uzul de arma", chiar daca a fost transmis cu glas autoritar, mi s-a parut a fi ceva normal)". Evident ca i se parea normal, din moment ce si cea mai neinstruita santinela cunostea aceste prevederi, inscrise in consemnul oricarui post de paza. Ceea ce nu explica Aristica Popescu este contextual in care generalul Schiopu a dat, "cu glas autoritar", niste instructiuni banale, aflate oricum in vigoare. Singura explicatie (pe care Schiopu, mort fiind de doi ani, nu are cum sa o confirme) este ca el ar fi detinut niste informatii legate de evolutia situatiei din tara, necunoscute sefului sau de stat major. Greu de crezut!

OMUL SI ARMA. "Precizarile" lui Aristica Popescu descriu si "cooperarea" sa cu maiorul Badalan: "In ziua de 21.12.’89, orele 12:00-13:00, a fost prima intalnire cu domnul maior Eugen Badalan care mi-a ordonat (la activitate au fost convocati toti comandantii care aveau efective in piata) sa iau toate masurile ca sa nu se intre in cladire, iar obiectivul numarul unu sa fie viata militarilor si arma din dotare. In ziua de 21.12.’89, intre orele 12:00-24:00, noi, comandantii, am fost convocati in cladirea Consiliului de cel putin 10 ori si, de fiecare data, eram avertizati ca sa vorbim cu militarii sa nu raspunda cumva provocarilor, sa nu traga din greseala foc de arma (militarii tineau arma la piept, incarcatorul cu cartuse la arma, fara cartus pe teava, arma asigurata), iar daca cineva incearca sa-i ia arma unui militar, sa i-o smulga cu mana cu tot (deci ordinul era ca arma si viata militarului sa fie un tot)".

DOUA "VARIANTE". In continuarea "Precizarilor", col.(r) Aristica Popescu mentioneaza: "In noaptea zilei de 21/22.12.’89, in piata mai erau maximum 100-150 de revolutionari. Atunci a existat intentia sa-i impingem pe demonstranti pe o strada laturalnica, pentru ca sa nu fim luati prin surprindere, sa nu intre in cladire (cei 100-150 de revolutionari erau stransi intr-un cerc, departe de militari, si traiam cu teama ca pun la cale ceva neprevazut). Cei prezenti la adunare, printre care si eu, am sustinut ca nu-i bine sa-i provocam, ei demonstreaza pasnic, iar noi aparam cladirea si nu am pus planul in aplicare". Povestea sa este insa contrazisa ferm de un document oficial, cu mult mai putin "idilic". "Raportul privind actiunile desfasurate in Revolutia din decembrie 1989", intocmit de comisia senatoriala constituita prin Hotararea Senatului Romaniei nr. 11/16 iulie 1991, descrie intr-un cu totul alt mod acest episod dramatic din noaptea de 21/22 decembrie: "Ilie Matei, vazand ca militarii se justifica cu prevederi regulamentare, care interzic deschiderea focului impotriva civililor pasnici si neinarmati, a cerut comandantilor sa imprastie manifestantii cu patul armelor si cu baioneta: "Sa loviti in ei ca soldatii lui Stefan cel Mare". Maiorul Diaconescu de la Lipova a refuzat executarea acestui ordin si mr. Popescu, comandantul UM din Gai, s-a solidarizat cu el. Atunci, mr. Badalan, enervandu-se, a spus ca mr. Popescu este destituit pe loc (Maiorul Deaconescu, de la Lipova, nu se subordona Diviziei 18 Oradea)". Este vorba despre un document oficial intocmit dupa Revolutie, in urma unei investigatii amanuntite a comisiei numite de Senatul Romaniei care, atunci, a avut acces la documente care acum sunt probabil considerate secrete si nu mai pot fi consultate de oricine. Maiorul Popescu mentionat in Raportul comisiei senatoriale este colonelul in rezerva Aristica Popescu, expeditorul "Precizarilor" publicate in oficiosul Armatei, care pare sa fi uitat ca, in noaptea de 21/22 decembrie 1989, actualul sef al Statului Major General l-a destituit pe loc si fara drept de apel, pentru ca a refuzat sa execute ordinul lui Ilie Matei.

JURNAL DE LUPTA. Maiorul Iercosan trimis sa caute teroristi in Catedrala din Timisoara

LA CATEDRALA. O alta declaratie ciudata, publicata in acelasi organ de presa al Armatei, la scurt timp dupa ce am cerut demisia de onoare a actualului sef al Statului Major General, este a generalului in rezerva Moise Iercosan. In decembrie 1989, acesta era maior, sef al Biroului Operatii si Pregatire de Lupta la UM 01380 si a facut parte din detasamentul trimis de aceasta unitate la Timisoara. Iercosan sustine ca nu l-a cunoscut personal pe maiorul Eugen Badalan decat pe data de 30 decembrie 1989. In schimb, el afirma ca a vorbit la telefon cu seful de stat major al Diviziei de la Oradea "in dimineata zile de 18 decembrie, la ora 18:00-18:30". Parand ca nu-si poate stapani nici acum ranchiuna fata de fostii sai colegi care au avut taria sa refuze executarea ordinelor primite in decembrie ’89, gen.(r) Moise Iercosan afirma: "Pai dumnealui (n.r. - se refera la fostul maior Neculai Deaconescu) este revolutionar. Toti sunt revolutionari acum. Au luat declaratii unii de la altii si s-au facut revolutionari. Ei au acum tot felul de facilitati, si-au deschis buticuri, nu platesc nici impozitul pe pensii si tot ei comenteaza. Nu mi se pare corect. Fiecare a executat o misiune pentru care era platit. Pentru care au depus un juramant. Ma gandesc ca tot asa faceau si in caz de razboi, ca in zilele acelea nu se stia ce este." Si asta o spune un om care, pana in anul 2002, a fost general al Armatei Romane.

OPINIE. Fiecare a executat o misiune pentru care era platit. Pentru care au depus un juramant. Ma gindesc ca tot asa faceau si in caz de razboi, ca in zilele acelea nu se stia ce este" gen. (r) Moise Iercosan AMNEZIE? "Cei prezenti la adunare, printre care si eu am sustinut ca nu-i bine sa-i provocam, ei demonstreaza pasnic, iar noi aparam cladirea si nu am pus planul in aplicare" col. (r) Aristica Popescu fost comandant al UM 01286 DOCUMENT "Mr. Diaconescu de la Lipova a refuzat executarea acestui ordin si mr. Popescu s-a solidarizat cu el. Mr. Badalan, enervandu-se, a spus ca mr. Popescu este destituit pe loc" Raportul Comisiei Senatoriale

"SCENE INCREDIBILE"

In calitatea sa de sef al Biroului Operatii si Pregatire de Lupta din cadrul UM 01380 Cetate, maiorul Moise Iercosan a facut parte din detasamentul de militari aradeni dislocati si trimisi sa actioneze in "punctele fierbinti" ale Timisoarei in perioada 17-20 decembrie 1989. Jurnalul actiunilor de lupta al Diviziei din Timisoara, aflat in posesia noastra si care provine de la Comisia guvernamentala Timis, initiata de Guvernul Petre Roman, scrie negru pe alb: "00:40 Mr. Iercosan cu 1 pluton se deplaseaza la Catedrala pentru a scoate din aceasta teroristi". "Obiectivul" din care maiorul Iercosan fusese trimis sa scoata "teroristi" este exact locul despre care, in interviul pe care ni l-a acordat, generalul Eugen Badalan afirma: "Da, fusese (n.r. - il intrebasem despre episodul de la Catedrala, unde deja murisera oameni). Am vazut scene incredibile, dar astea raman ale mele. Am vazut scene incredibile, pe cuvant de onoare va spun".