Violeta şi Ştefan Andrei sărbătoresc nunta de aur

Violeta Andrei si Stefan Andrei. Implinesc 50 de ani de casnicie, la 18 noiembrie. Ea, una dintre cele mai frumoase actrite din Romania, el, fost politician, care, in timpul regimului comunist, a ocupat mai multe functii de stat printre care si aceea de mi­nistru de Externe al Romaniei. Doi tineri care s-au iubit mult, doi maturi care au trecut prin multe incercari. Du­pa cum spune doamna Violeta Andrei, au format un cuplu care a tre­cut prin dragoste, prin camara­derie, "iar spre final, in spatele co­che­tariei fe­minine care nu trebuie sa dis­para, al rasfaturilor reciproce, apare acel sentiment de mama care isi apara puiul".

Am primit aceste randuri despre povestea lor de dragoste in mijlocul raiului lor: in gradina ingrijita de doamna Violeta, in care stapanii absoluti sunt cei trei catelusi micuti, latosi, aurii. Daca gerul nu si-ar fi aratat coltii atat de rau, doamna mi-ar fi spus povestea fiecarei plante din gradina, a fiecarui copac sau tufis. In Rai era toamna...

"50 de ani. Cad pe rand frunzele in gradina noastra, unele galbele, al­tele ruginii. Am in fata un tablou im­presionant in care se amesteca in mis­care toate nuantele care compun via­ta, viata mea, viata noastra impreuna. Asemeni frunzelor se perinda in sufletele noastre amintirile, gan­durile, acel amalgam de sentimente cu bune, cu rele, ce a format rotundul pe care nu a reusit sa-l penetreze nimeni."

Cum a inceput povestea lor de dragoste? "O fata de 20 de ani cu cozi lungi si funde mari, cu ochi de ca­prioara («Moartea caprioarei» a lui Nicolae Labis, poezia cu care am intrat cu nota 10 la Institutul de Teatru) si-a unit viata cu un barbat de 30 de ani, statuar, sensibil, cu o me­morie uluitoare si o vasta cultura. Eu eram de 3 luni actrita, el, asistent universitar la mai multe facultati cu profil tehnic. Ne cunoscusem cu 3 ani inainte, la Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor, iar el mi-a deschis usa cantonamentului in care urma sa stam doua luni inainte de plecarea la Viena. El era seful grupei studentilor si m-a luat in primire. Nu banuiam ca ma va lua in primire pentru toata viata. A fost un coup de foudre, dar pentru ca toti i-au spus ca sunt o salbatica, m-a lasat sa cresc."

Frumoasa Violeta era in centrul atentiei tuturor barbatilor. Multi doreau sa le devina sotie. "Terminasem facultatea, timp in care mama mea era asaltata de cereri in casatorie pentru mine de la diversi pe care nici nu-i cunosteam. Se indragostisera de mine vazandu-ma in rol de balerina, imbracata in tu-tu, cu picioarele goale, decoltata. Dansam pe poante «Moartea lebedei» de Saint-Saenz, rol tragic, plin de sensibilitate. Eram speriata la gandul casatoriei.

Cei care ma doreau aveau situatii materiale extraordinare, dar eu uram casatoriile din interes. E adevarat, aveam acasa de toate, castigam mult la televiziune de la 16 ani. Aveam echivalentul salariului din 1990, cand am fost scoasa din teatru. Cu Andrei ma mai intalneam pe strada intam­pla­tor, asa am aflat ca ne-am nascut in aceeasi zi, 29 martie, faceam schimb de ganduri, de pareri in lega­tura cu cartile care apareau Camus, Kafka... Sentimentele de dragoste persistau, dar ne tatonam reciproc."

Povesteste cu foarte multa diplomatie (arta pe care, cred, a invatat-o de la sotul sau) cum au ajuns sa devina soti, cum a reusit sa-si invinga teama de casatorie si mai ales cum au reusit sa treaca peste toate relele din viata lor. De la inceput mi-a atras atentia ca nu va vorbi despre politica, despre cenzura, ci doar despre ei doi.

"Cu cele mai bune intentii a incercat sa-mi daruiasca diverse lucruri aduse din calatoriile lui pentru mine, dar refuzul meu era socant: «Cadouri nu se primesc decat de la barbati (soti) sau amanti». Cunoscandu-mi calcaiul lui Achile – cartile – mi-a daruit Rabindranath Tagore. Toti colegii stiau ca ma iubea, dar mar­turisi­rea a venit cu greu, invingadu-mi orgoliul si neincrederea.

De la primul sarut si pana la ca­satorie au trecut doua luni si ju­ma­tate. S-a purtat delicat cu mine si mi-am invins frica de casatorie, iar atunci cand am implinit un an de la ca­satorie – 18 noiembrie – sarbato­ream o luna si cateva zile de la nas­terea copilului nostru – 12 octombrie."

Cand vorbeste de fiul lor, doamna Violeta este toata o bucurie. "Fructul dragostei noastre, scumpul nostru Calin (care a urmat o cariera diplomatica – n.r.), ne-a luminat cararile vietii noastre zbuciumate. Au fost prea multi oameni rai in jur, invidiosi pe statornicia sentimentelor noastre, dar nu au reusit sa ne invinga. Cel mai minunat in viata este sa ai un copil, mai ales ca el, atat de delicat si tandru. La randul lui, ne-a daruit o fetita minunata Anastasia-Loretta, un inger de 5 ani si 10 luni. Pasiunea pentru carte s-a transmis din ge­neratie in generatie, astfel ca in decembrie, cand implineste 6 ani, am o comanda serioasa de carti si DVD-uri. De un an m-a prevenit ca ii mai plac jucariile, dar cel mai mult ii plac cartile si albumele de arta."

Imi spune toate acestea si imi arata cu mandrie fotografiile in care apar zambitori ce doi aniversati, fiul lor, nepoata lor si catelusii. Unii dintre catelusii din fotografii s-au dus, dar nu s-au putut desparti de ei. Sunt ingropati aproape de masa de lucru a ministrului, in gradina.

Cei 50 de ani au trecut repede, dar nu usor: "In acesti 50 de ani am par­curs mari momente de cumpana atat din punct de vedere al carierei, dar si social si medical. Un cuplu trece prin dragoste, camaraderie, iar spre final, in spatele cochetariei feminine ca­re nu trebuie sa dispara, al rasfa­tu­rilor reciproce, apare acel sentiment de mama care isi apara puiul. Fiind in­­zestrata cu un spirit de sacrificiu ex­trem, mi-am ingrijit sotul cu o grija in­finita si l-am salvat de multe ori de la moarte. Comunicarea, schimbul de idei, mentinerea spirituala nu lasa sa se destrame ce am construit o viata."

Finalul acestor ganduri si amintiri din frumoasa poveste de dragoste dintre Violeta Andrei si Stefan Andrei (povestea scrisa asa cum a fost de acord si domnul ministru, caci amandoi au lucrat la marturisiri) este unul spectaculos: "«Iubirea e mai tare ca moartea» si asa poti sa-ti tii juramantul de credinta «Pana cand moartea ne va desparti»".
La multi ani, poveste de dragoste!