Ziua copilăriei şi ziua copilului regal

REALITATEA ILUSTRATĂ, 1 iunie 1933
1 iunie. O sărbătoare aş­tep­tată de copii. De toţi co­piii. O zi dedicată cadou­rilor, vacanţei, plimbărilor şi mai ales un prilej de joacă. O zi cu parfum de copilărie!

La ce ne gîndim cînd spunem 1 iunie? Co­pii şi copilărie! Ve­selie, joacă, da­ruri, zîmbete delicioase! Cei mari îşi amintesc cu plăcere de perioada şcolii, cînd erau fericiţi fie că aveau o scurtă vacanţă, fie că împreună cu părinţii mergeau la cofetărie sau în parc, fie că primeau dulciuri şi un pupic gras de la părinţi. În cele ce urmează vă prezentăm un articol din presa vremii ce descrie ziua de 1 iunie de la Curtea Regală. Realitatea Ilustrată ne propune un reportaj despre orele de recreaţie a unui copil... regal: Marele Voevod Mihai în orele libere. Dincolo de statutul regalităţii, Marele Voevod Mihai rămîne un bun camarad de joacă, un copil ca orice copil... “Un cola­bo­rator ocazional al Realităţii Ilustrate care a avut prilejul să rămînă cîtva timp în apropierea Marelui Voevod Mihai ne trimite un reportaj, în care vom vedea care sînt preocupările moştenitorului Tronului în orele libere.

În articolele precedente pe care le-am publicat, cititorii noştri au avut ocazia să cunoască în amă­nun­te preocupările oficiale ale Ma­relui Voevod Mihai, de la ser­bările la care ia parte şi pînă la şcoa­l­a, ale cărei cursuri le urmea­ză.

Copilul regal, a cărei atitudine serioasă şi sobră decorează admirabil solemnităţile la care ia parte, elevul sîrguincios, care asi­milează cultura şi practicul meseriilor, cu o uşurinţă uimitoare, ştie să fie în orele libere un camarad excelent şi un copil ca toţi ceilalţi.

ÎN ORELE DE RECREAŢIE. Se ştie că în urma străduinţelor domnului Dimitrie Gusti, mi­nistrul instrucţiunii publice şi a avizului regal, s’a înfiinţat la Pala­tul Regal un curs liceal special pentru marele Voevod Mihai şi cîţiva colegi, o ramură a liceului Sfîntul Sava. Într-un reportaj pu­blicat nu de mult în revista noastră arătam că aceşti colegi au fost aleşi din toate clasele sociale şi din toate regiuniile ţării, pentru ca moştenitorul Tronului să cunoască din frageda copilărie în raporturile colegiale sufletul românesc de pretutindeni, Sfiala de care erau stăpîniţi copiii la început, în inti­mitatea vlăstarului regal, a dispărut aproape cu desăvîrşire. Cu excepţia titlului de «Măria Ta», domneşte între copii o camaderie excelentă.

Să-i urmărim din momentul în care, părăsind sala luminoasă şi prietenoasă, de studii, ies veseli în grădina Palatului Regal. În urma dorinţei Suveranului, s’a atribuit fiecărui elev al liceului regal, precum şi Marelui Voevod, cîte o parcelă de grădină, pe care trebuesc să şi-o îngrijească cu cea mai mare atenţiune. Stropitul răsadurilor ia fiecăruia cîte cinsprezece minute, după care urmează plivitul. Urmează apoi o joacă la întîmplare, o alergare prin curtea Palatului sau jocuri cu mingea.

MOTOCICLETA. Marele Voevod are o motocicletă cu ataş, cu care ar vrea să-şi plimbe colegii prin curtea interioară, unde se află garajele. Dar aici intervine un fapt foarte ciudat: Marele Voevod Mihai, care este un excelent automobist, conducînd cu o virtuozitate rară orice tip sau marcă de maşină – n’are voie să conducă încă motocicleta. De ce? Mister...

Principele se urcă în şea, iar colegii lui împing motocicleta din spate, într-o larmă extraordinară. Pînă cînd, plictisit de tăcerea enervantă a motorului, moştenitorul tronului cere cheile de meca­ni­că. Cum se pricepe foarte bine în această meserie, începe să desfacă la rînd piesele, pentru a găsi defectul. Dar cerberii din garda prin­ţului au avut grijă să desfacă o piesă interioară şi urmărit de aproape, tocmai în momentul cînd e gata să descopere şiretenia personalului de garaj, este chemat subit, fie de Rege, fie de profesor pentru o chestiune oarecare.

Desigur că a doua zi se demontează o altă piesă din interiorul motorului motocicletei, şi scena se repetă cu acelaşi ceremonial.

BICICLETELE. Cînd se înapo­iază Marele Voevod Mihai, motocicleta a dispărut. Şi pentru că este un sportiv convins, principele împreună cu colegii săi se aruncă pe biciclete – toate de acelaşi tip, şi toate nichelate, – şi pornesc în cursă prin grădina palatului. Marele Voevod Mihai caută întotdeauna cărările cele mai ascunse şi obstacolele cele mai grele de trecut, reintră pe aleele principale şi trece prin porţi, cu uşu­rinţa unui cursier obicinuit cu cele mai dificile piedici de cross-country.

Urmează apoi o partidă de fotografiat, fiecare dintre elevii liceului regal fiind înarmat cu cîte un aparat fotografic de ulti­mul model.

CAVALCADELE. Puţini bu­cu­reşteni ştiu că Marele Voevod Mi­hai este un pasionat călăreţ. În fiecare zi porneşte însoţit de do­mnul colonel Pălăngeanu, cu maşina la Şosea, unde sînt aşteptaţi de servitorii palatului, cu caii. Iapa Marelui Voevod, Ramona, îşi aşteaptă stăpînul, care în primul rînd îi dă cîteva bucăţele de zahăr, pentru a-i stimula supunerea. Apoi încalecă, şi însoţit de aghiotantul său, porneşte pe Aleea Călăreţilor, străbate cîmpiile şi gropile din spatele vilei Minovici, trece linia ferată spre ferma Băneasa şi, cum se interesează foarte mult de aviaţie, dă o raită şi pe la aeroportul civil, unde asistă la aterizarea sau decolarea vreunui avion.

Se întreţine amical cu cei prezenţi, după care se înapoiază pe acelaş drum. Foarte adesea se întîlneşte la şosea cu bunica sa, Regina Maria, alături de care călăreşte cîtva timp, sau dacă Regina Maria este în automobil, o însoţeşte o bucată de drum.

Copilul regal a plecat de curînd în Elveţia, unde se va întîlni cu mama sa. Iar colegii lui au rămas trişti, aşteptînd cu nerăbdare înapoierea celui mai bun camarad de învăţătură şi tovarăş de joacă...” (L.M.)