x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Interviuri "În anii ’90, stenogramele nu deveneau probă juridică"

"În anii ’90, stenogramele nu deveneau probă juridică"

de Toma Roman Jr    |    09 Ian 2011   •   19:35
"În anii ’90, stenogramele nu deveneau probă juridică"
Sursa foto: Christian Silva/Jurnalul Naţional

145827-cs-wo4f9802.jpgVirgil Măgureanu, fostul şef al SRI, a vorbit cu noi despre relaţia sa cu Corne­liu Coposu, embargoul asupra Iugoslaviei, despre interceptări şi stenograme

Jurnalul Naţional: Îl ştiaţi de di­nainte de 1989 pe domnul Corne­liu Coposu? Veniţi din aceeaşi zo­nă, Sălaj. Dânsul a afirmat că bu­nicul dumneavoastră, Asztalos, a lucrat cu tatăl dânsului în cam­paniile electorale ale Partidului Naţional Român din Ardeal înainte de 1918...
Virgil Măgureanu: Da, bunicul a lucrat cu tatăl său. Eu ştiam din au­zit­e, din familie, de existenţa domnu­lui Coposu. Se cunoştea cu tata, fuse­se la noi în casă prin 1945, când PNŢ funcţiona legal încă şi era pu­ternic în Sălaj. Cei din familia mea erau preponderent naţional-ţărănişti. Personal însă l-am cunoscut după 1989.
L-am întâlnit în vara anului 1990, după mineriadă, a venit la noi, la SRI, fiindcă voia lămuriri despre evenimentele violente care se petrecuseră. Am început o relaţie bună, cu multe întâlniri neoficiale, să stăm de vorbă pur şi simplu. Îi mai făceam legătura, pe probleme sensibile, cu guvernanţii de atunci.
Am avut, aş putea să spun, o re­laţie de suflet cu dânsul. Eram amândoi preocupaţi de situaţia Ro­mâ­niei şi de menţinerea unui dialog între opoziţie şi putere.

Prin 1994, dacă nu mă înşel, au fost făcute publice nişte rapoarte către Securitate atribuite domnului Coposu. Aţi avut vreun amestec în aruncarea pe piaţă a acestora? Documentele se pare că erau false...
Nu, nici pomeneală. Noi, la SRI, nu ne-am ocupat cu colportarea unor turnătorii contrafăcute. Am făcut imediat o conferinţă de presă, am luat cuvântul în Senat şi am spus că e vorba despre nişte falsuri.
Încă din ianuarie 1990 au apărut pe piaţă şi au început să circule pe sub mână diverse documente care încercau să acrediteze ideea unei colaborări a domnului Coposu cu Securitatea. Ulterior s-a dovedit că toate erau nişte falsuri grosolane...

Dacă nu au provenit de la SRI, atunci, cine se ocupa cu plasarea de plastografii?
Era vorba despre persoane care activaseră în fosta Securitate şi care voiau să intre în graţiile noii pu­teri. Cei care au pus la cale asta nu au lucrat niciodată în structurile SRI.

Fostul locotenent-colonel de Securitate Dumitru Prichici, care se făcuse ţărănist şi se ocupa de protecţia antiascultare a sediului PNŢCD, a declarat într-un interviu pe care mi l-a acordat că e convins că se ascultau telefoanele ţără­niştilor şi că se interceptau şi convorbiri ambientale... Dumneavoastră aţi dat vreun ordin în acest sens?
Exista tehnică de ascultare în locuinţa lui Coposu de dinainte din 1989, ştiam asta, dar după evenimente nu a mai fost folosită. SRI nu a instalat tehnică în sediul PNŢCD, este exclus acest fapt. Dacă domnul Prichici ştie ce vorbeşte, poate e vorba despre alte instituţii şi persoane interesate să afle ce vorbeau ţărăniştii. Oricum, ar trebui să se probeze material că a existat tehnică instalată acolo. Lucrurile, după cum spuneţi, se cam bat cap în cap. Pe de o parte, afirmaţi că am avut legături strânse şi amiabile cu domnul Coposu, pe de alta, că aş fi ordonat să i se instaleze microfoane...

Viaţa e complexă...
Din capul locului vă spun că nu am croit un mod de acţiune prin care să-l supraveghez pe domnul Coposu. Cine afirmă asta, că am ordonat interceptări de natură politică, se află în totală confuzie.

Totuşi a existat cazul căpitanului Constantin Bucur, care s-a auto­de­­­nunţat că a înregistrat, la ordin, con­­­vorbirile unor politicieni şi jurna­lişti care nu aveau nimic de-a face cu siguranţa naţională... A pre­zentat chiar şi probe, casete ştanţate de SRI...
Afirmaţiile lui Bucur, că a primit ordin să facă interceptările, nu au fost niciodată probate. Am ordonat un control intern, la locul unde se fă­ceau ascultările. Nu am găsit nici un or­­din scris al cuiva. S-a încercat o di­ver­siune împotriva SRI şi a mea, se voia discreditarea instituţiei. A fost o pro­vocare ordinară pe filiera PRM. Bu­­­cur a fost plătit gras să facă ce a fă­­cut. A luat legătura în mod subversiv cu conducerea PRM printr-un se­na­tor de Suceava, între timp decedat.

Domnul Mişu Barcan, asistentul domnului Coposu, a afirmat de cu­rând că dumneavoastră împreună cu preşedintele PNŢCD aţi dat un ajutor important la reaprinderea luminilor masonice în România... e adevărat?
Îl cunosc pe domnul Barcan. În ceea ce îl priveşte pe domnul Coposu, cred că ştie ce spune. În ceea ce mă priveşte, nu am avut nici o contribuţie şi nici nu am fost solicitat în acest sens.

Pe 12 iunie 1990, cu o zi înainte de mineriadă, casa domnului Coposu a fost atacată cu sticle incendiare. S-a încercat exterminarea sa ori era un avertisment să plece de acasă, să nu îl găsească minerii?
E prima oară când aud de aşa ceva. Cunoşteam casa dânsului de pe Strada Mămulari, dar nu ştiam că a fost atacată... Existau multe tentative de vandalism şi violenţă în epocă... Chiar în interiorul PNŢCD era o aripă destul de brutală, cu Ion Puiu în frunte. Aripa lui Puiu dorea o linie care nu avea nimic de-a face cu concepţiile nonviolente şi civilizate ale domnului Coposu. Ei doreau atât înlăturarea prin forţă a puterii politice din România, cât şi debarasarea de adversarii din propriul partid. Unele tentative de violenţă împotriva lui Corneliu Coposu puteau veni din propriul partid. Dânsul nu a fost niciodată un instigator la violenţă.

Aţi monitorizat ce se întâmpla în Piaţa Universităţii?
Ar fi bine dacă aţi avea acces la documentele SRI din epocă. Eram preocupaţi în general de elementele de pegră aflate la periferia fenomenului Piaţa Universităţii care puteau trece la violenţă. Se făceau informări despre ce se întâmpla acolo.

În 1996, când a câştigat alege­rile opoziţia, aţi declarat că votaţi pentru schimbare. Au existat şanse să se producă o fraudă electorală care să-l menţină pe Ion Iliescu la putere?
Nu văd rostul întrebării din moment ce un asemenea scenariu nu s-a petrecut. Schimbarea de la putere s-a făcut democratic şi SRI a avut o a­ti­tudine complet neutră. S-a spus în e­po­că faptul că am fi favorizat o­po­ziţia să câştige, dar am fost neutri.

De ce aţi fost schimbat la un an şi jumătate după rotaţia politică din 1996? Au fost presiuni ame­ricane, pentru că SRI nu a respectat embargoul impus Iugoslaviei?
Vă rog să reţineţi că am plecat prin demisie proprie, nu m-a schimbat cineva. Eu anunţasem încă din toamna lui 1996 că vreau să plec, considerasem că am terminat de construit instituţia. În ceea ce priveşte embargoul, existau toate aprobările pentru a furniza, din raţiuni uma­nitare, anumite cantităţi de combustibil Iugoslaviei. Nu a făcut doar România asta, ci toate ţările din jur. România a livrat într-o măsură mult mai mică decât vecinii noştri şi la ei făcându-se asta cu acordul auto­rităţilor. În Ungaria, de exemplu, operaţiunea s-a făcut într-o discreţie totală, nu a ieşit la iveală până azi.

Atunci de ce se făceau aşa discret şi sub protecţia SRI livră­rile?
Nimeni, nici cei din jur nu au făcut la lumina zilei aceste operaţiuni. Aşa au fost ele concepute. SRI a supravegheat aceste transferuri, făcute cu aprobarea tuturor forurilor.

Trecem printr-o perioadă în care constatăm că toată lumea as­cul­tă pe toată lumea. Săptămânal apar stenograme... Se fac acum mai multe interceptări ca pe timpul mandatului dvs.?
Nu pot să vă dau date statistice, câţi au fost interceptaţi de SRI în perioada mandatului meu, dar lucrul ăsta se făcea doar la cererea procurorilor, dacă ei considerau că cineva pune în pericol siguranţa naţională. Acum, lumea e mult mai puţin discretă. Cred că una dintre cauzele pentru care apar în presă acum multe ste­nograme, iar atunci nu se întâmpla aşa ceva, vine de la faptul că în anii ’90 nu se întâmpla ceva ce acum a devenit monedă curentă. Pe a­tunci, stenogramele nu deveneau şi probă juridică în dosarul cuiva. Ele erau doar un mijloc orientativ pentru an­chetatori. Eu personal nu cunosc să fi avut cineva ceva de suferit direct de pe urma unor interceptări.

Credeţi că scurgerea de steno­grame către media vine din zona SRI sau, de exemplu, din zona jus­tiţiei?
Mi-e greu să vă răspund, dar nu cred că se scurg dinspre SRI. Chiar dacă instituţia unde am fost director face tehnic ascultările, ele sunt comandate de alte structuri ale sta­tului, deci SRI nu ar avea interes să pună în circulaţie informaţii.

×