Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Virgil Ierunca a citit pe 23 decembrie 1981 mesajul de adio al redactiei pentru Noel Bernard, cel ce fusese directorul Departamentului romanesc al Europei Libere in doua etape: 1955-1958 si 1966-1981. Bernard a murit de cancer la plamani, boala care l-a macinat in cateva luni. Tot timpul cat a fost directorul Departamentului romanesc, Noel Bernard a fost tinta unor campanii de discreditare si de intimidare, confirmate de toti colegii si de ultima sa sotie, Ioana Magura Bernard.
ANA-MARIA LUCA"Draga Noel, nu te-am uitat. Iti multumim pentru tot ce ai facut pentru Romania." In ajunul Craciunului 1990, Ioana Magura Bernard, sotia lui Noel Bernard, a primit o scrisoare care incepea asa, de la profesorul Ionica Sava, din satul Candesti, judetul Vrancea. Se implineau 9 ani de cand Noel Bernard murea de cancer la plamani, dupa ce fusese ani de-a randul seful Departamentului romanesc al postului de radio Europa Libera. A fost primul cancer suspect in randul jurnalistilor romani din postul de radio.
"Mi s-a parut intotdeauna greu de crezut ca Europa Libera, unica institutie de opozit ie politica fata de regimul Ceausescu, sa fi scapat de infiltrarea Securitatii", scrie Ioana Magura Bernard in cartea ei "Directorul postului nostru de radio". A treia sotie a lui Noel Bernard i-a fost alaturi pana in ultimele momente si inca ii mai este. Cenusa lui Bernard se afla intr-o urna luminata de o candela in casa in care Ioana Magura locuieste, in San Diego, California.
Securitatea
"Noel nu-mi impartasea banuielile, iar rationamentul meu nu-l convingea. Avand o formatie profund democratica, fiind inzestrat cu un fair-play innascut si netra ind niciodata in Romania comunista, in ciuda cunostintelor sale ample si a inteligent ei sale, Noel nu putea concepe ca Securitatea nu era o primejdie abstracta, ci una foarte concreta, care il amenint a direct", spune sotia. "Am avut nevoie de peste zece ani si de "colaborarea" intensa a Securitatii pentru a-l convinge de contrariul. Dar era prea tarziu, soarta ii era pecetluita; si nu era deloc exclus ca autorul sa fi fost aceeasi Securitate, care isi daduse atata osteneala sa-l neutralizeze."
Moartea lui Mihai Cismarescu, alias Radu Gorun, seful directiei de stiri timp de 30 de ani, victima a aceleiasi boli ca si Noel Bernard, dar in 1983, i-a intarit banuielile. "M-am dus sa-l vad la spital, unde-si traia ultimele zile. La despartire, m-a imbratisat si, printre hohote de plans, mi-a spus: "Tu stii, Ioana. Ei ne-au omorat; si pe Noel si pe mine". Nu aveam sa-l mai vad niciodata."
Confirmarea banuielilor Ioanei Magura a venit odata cu "Orizonturile Rosii" ale lui Ion Mihai Pacepa, care i-a infat isat obsesia lui Ceausescu de a compromite Europa Libera si de a-i ucide pe ziaristii suparatori, Noel Bernard si Emil Georgescu. Dupa moartea lui Emil Georgescu, sotia acestuia a mai tinut legatura cu Ioana Magura. "Sotia lui Emil Georgescu este foarte greu de contactat, pentru ca nu vrea sa vorbeasca despre Emil si teribila lor experienta. Si mie, care sunt in relatii foarte bune cu ea, imi este destul de greu", spune Ioana Magura.
Discreditare si amenintari
Dupa venirea Ioanei Magura la Europa Libera, in 1970, impotriva lui Noel Bernard a fost lansata o campanie de discreditare pentru a fi demis din fruntea postului de radio. Ioana Magura povesteste cum au inceput sa circule plangeri impotriva directorului si petitii care solicitau o comisie de ancheta care sa examineze situatia "intolerabila din redactie". Unii jurnalisti s-au lasat pacaliti sa semneze hartii cu texte in limba engleza, pe care nu o cunosteau. Pretextul era ca ar fi vorba despre imbunatatirea climatului de munca in cadrul departamentului. Toate aceste lucruri, spune Ioana Magura, au dus la dezbinarea redactiei.
Cel mai cunoscut incident a fost interviul cu Valerian Trifa, episcopul Bisericii Ortodoxe din Washington. Bernard nu era la curent cu faptul ca Trifa era anchetat pentru a le fi ascuns autoritat ilor americane ca a facut parte candva din Garda de Fier. Totusi a fost acuzat vehement de voci din redactie ca l-ar sprijini pe Trifa si a fost pornita o ancheta care sa stabileasca vinovatia lui Bernard. Trifa a fost expulzat din SUA, dar Bernard a ramas directorul postului de radio si "a spulberat orice speranta a Securitatii de a-l compromite si indeparta din fruntea Europei Libere", conform sotiei. Cu toate acestea, Noel Bernard punea totul pe seama caracterului si in nici un caz a altor interese. Pe de alta parte, o alta campanie mult mai explicita de amenintari pe care le primeau jurnalistii nu putea sa nu fie pusa pe seama Securitat ii. "O avalansa de telefoane injurioase si de scrisori de amenintare, redactate in cei mai ordinari termeni, majoritatea adresate lui Emil Georgescu si lui Noel Bernard si provenind, chipurile, din partea unei organizatii legionare intitulata "Grupa V". In una dintre scrisori, pe care Noel Bernard a primit-o cu putine luni inainte de a muri, el si Ioana Magura erau amenintati cu moartea. "Daca nu veti muri mai repede de cancerul ce-l aveti la partile sensibile, care v-a umplut viata de amor si placere, va vom ajuta noi, jidanilor, sa treceti cat mai repede pe lumea cealalta."
Cancerul
"Un cosmar prin care nu doresc nimanui sa treaca vreodata. " Asa descrie Ioana Bernard ultimul an din viata sotului ei. Ea spune ca in vara lui 1980 cu Noel Bernard s-a produs o profunda transformare fizica: imba tranise peste noapte cu 10 ani, avea fata cenusie, brazdata si privirea obosita. Era lipsit de energie. Nu a mers la medic, desi sotia l-a indemnat sa o faca. La inceputul lui 1981 i s-a gasit o tumoare la plamanul stang, care a fost operata la inceputul lui februarie, in acelasi an. "Operatia a decurs perfect. Sotul dumneavoastra se afla la reanimare. Maine va putea fi vizitat", i-a spus medicul sotiei lui Noel Bernard. "Ce i-ati scos?", a intrebat ea. "Am luat cateva probe pe care le-am trimis imediat la analiza", a spus medicul. Ioana Magura isi aminteste ca momentul a fost extrem de dureros: tumoarea conceroasa se intinsese si afectase si plamanul drept. Nu mai era nimic de facut, iar medicii il deschisesera si-l inchisesera la loc fara sa poata face ceva. Noel Bernard a aflat tarziu ca nu mai avea nici o salvare. Medicii au sfatuit-o pe sotia sa sa nu-i spuna nimic. In cele din urma, un medic din New York i-a spus adevarul. "La mijlocul lunii decembrie 1981, pe cand ne aflam la Paris, cu ultimele puteri, Noel si-a scris, in prezenta mea, testamentul", spune Ioana Bernard.
Jurnalistul a vrut sa fie incinerat fara nici un fel de ceremonie religioasa ori publica. "Nimeni din familie sau dintre prieteni nu avea sa poarte doliu sau sa rosteasca vreo cuvantare", scrie sotia.
"Urasc gandul acelei adunari heterogene, cu sentimente amestecate, care ar urma sa se afle la catafalcul meu si sa te examineze cum esti imbracata, cum arati, cat suferi. De altfel, cred ca inmormantarea este o problema strict personala, pe care am datoria s-o rezolv singur, doar cu mine insumi ", spunea Bernard sotiei sale cu cateva saptamani inainte de a muri. "Totul s-a petrecut asa cum ceruse Noel..." Virgil Ierunca i-a citit necrologul "Aici e Europa Libera. Fara Noel Bernard.
C.V.
Noel Bernard
25.11.1926 - 23.12.1981
Pe numele sau adevarat Bercovici, Noel Bernard s-a nascut intr-o familie mixta romano-evreiasca din Roma- nia. In 1937, s-a stabilit, impreuna cu parintii sai, la Tel Aviv. A absolvit un liceu englez si a urmat cursurile Facultat ii de Matematica din Londra. Cunostea bine limbile: engleza, germana, franceza, rusa, italiana, spaniola si, evident, romana. A fost cetatean al Marii Britanii si al SUA. Intre anii 1957 si 1960 a fost director adjunct al Sectiei de limba romana de la Radio Europa Libera. In ‘60-’61 a fost ziarist la Roma si Londra. In perioada 1965-1981 a fost director al Sectiei romane a Radio Europa Libera (REL). A murit de cancer pulmonar. In aceeasi zi, Ioan Ioanid a anuntat la REL decesul lui Bernard, la numai 56 de ani. (Claudiu Tarziu)
MEMORIA
"Gazetar din fire si vocatie"
"Noel Bernard era gazetar din fire si vocatie. La prima vedere l-ai fi putut banui pe Noel Bernard chiar de "obiectivitate". Nimic nu-i era, de fapt, mai strain. Capricios, dar avand inteligenta sa acorde valorii favoarea acestor capricii, atat de rapid incat nu era chip cu el sa duci o fraza pana la capat - cunostea raspunsul mai inainte - si Noel Bernard se confunda de fapt cu profesiunea sa. Genul acesta de abnegatie, nu neaparat necesara in jurnalismul de tip obisnuit, devenea de neinlocuit cand te confundai cu una din rarele surse de informare veridica ascultata aproape liturgic de o intreaga tara. Unui astfel de "instrument" ii trebuia un virtuoz al manuirii. Noel Bernard a fost acest virtuoz si nimeni nu l-a ajuns din urma."
Monica Lovinescu
"Disparitia lui a lasat un mare gol in redactie"
"Primul director pe care l-am avut la Europa Libera, cel care m-a angajat, a fost Noel Bernard. Era un excelent ziarist, un om care ar fi putut sa faca orice meserie din acea redactie si ar fi fost cel mai bun. Daca ar fi fost dactilografa, ar fi fost cea mai rapida. Daca era crainic, ar fi fost un crainic perfect. El plecase de la 16 ani din Romania in Israel, apoi in Anglia, unde isi facuse studiile si era cel mai apreciat dintre directorii de la sectiile Europei Libere. Toti redactorii am avut de invatat de la Noel Bernard... Era un om atat de energic si de dinamic. Si dintr-o data, in cateva luni, in 1981, a disparut, la numai 57 de ani. Era un om extrem de vital. Nu putem decat sa presupunem decat ca... Poate daca se va intoarce Pacepa in tara, lucrul acesta va fi lamurit de el. Disparitia lui a lasat un mare gol in redactie."
Doina Alexandru
Dovezi ale asasinarii lui Noel Bernard
CNSAS a primit de la SIE dosarele a doar doi dintre fostii directori ai Sectiei in limba romana a postului de radio Europa Libera: Noel Bernard si Vlad Georgescu.
Doua documente din dosarul de urmarire informativa a lui Noel Bernard (Bercovici) confirma presupunerea ca acesta a fost asasinat. Pana sa ajunga la aceasta masura radicala, Securitatea a incercat sa provoace indepartarea lui Bernard din postul de director al REL. Actiunile de discreditare si compromitere s-au tinut lant. In paralel, erau alimentate disensiunile dintre Noel Bernard si anumiti colegi ai sai (Iacob Popper, Max Banus, Rafael Edgar).
In notele informative, Noel Bernard este pomenit cu acest nume, insa in documentele de analiza si in planurile de ma- suri ale Securitatii era identificat sub numele de cod "Sacalul" si "Nacu". Multe dintre turnatoriile la care s-au dedat apropiati ai sai nu sunt decat barfe de cafenea, prin care, intr-un fel, Bernard era protejat. Abaterile de la "morala" socialista, care ii erau scoase in evidenta de catre informatori, nu ajutau Securitatea in incercarea de a-l scoate din joc.
Ofiterii care il aveau in lucru pe Bernard s-au folosit de surse si agenti de influenta interni - conspirati sub numele Riva, Barbu Alexandru, Nero, Lelouche, si externi - Leul, Kraus, Valeriu. Cativa dintre acestia au reusit sa-l determine pe seful Sectiei romane a Radio Europa Libera (REL) sa dea spatiu larg "problemei iredentismului maghiar", agitate de Bucuresti spre distragerea atentiei opiniei publice.
O nota secreta, din 23 septembrie 1979, indeamna ofiterii de teren sa actioneze pentru accentuarea nemultumirii unor evrei cu influenta fata de interviul pe care i l-a luat Noel Bernard episcopului ortodox Valerian Trifa de la Vatra Romaneasca (SUA). Securitatea vroia sa-l arate pe Bernard drept un antisemit si un sustinator al legionarilor din exil, pentru a determina autoritatile americane, la presiunile unor grupuri evreiesti, sa-l schimbe din functie.
In mai multe note, surse si ofiteri isi manifesta ingrijorarea fata de reteaua de "informatori" din Romania, construita de Noel Bernard pentru Europa Libera. La un moment dat, un colaborator al Securitatii afirma ca Bernard i-a propus un post la REL si lui Nicolae Breban, doar pentru a veni din tara cu informat iile pretioase pe care le-ar fi detinut. In cele din urma, pe o nota a sursei "Somesan" (din 18 ianuarie 1981), un colonel semnat indescifrabil ordona: "Revedeti planul de masuri in cazul N. Bernard si completati-l cu noi actiuni prin care sa-l indepartam definitiv de la REL".
Randurile de mana sunt datate 9 iunie 1981, cu sapte luni inainte de moartea lui Noel Bernard.
Insa, exista o dovada mai veche ca Securitatea voia sa-l elimine fizic pe Bernard: telegrama din 22 octombrie 1980, expediata de "Nicolae + Titus" din "Videle" (SUA). Inceputul nu lasa loc la dubii: "In legatura cu compromiterea si lichidarea lui N. Bernard anexam...". Ofiterul care a prelucrat documentul a inconjurat cu creionul cuvantul "lichidarea " si a pus un semn de intrebare. Probabil ca a fost siderat de lipsa de prevedere a corespondentilor sai.
Ca Securitatea i-a scurtat zilele o indica si o recomandare facuta de colonelul I. Tiseanu, pe o nota-extras datata 15 martie 1981. Documentul prezinta un articol din revista "BIRE" (nr. 732/ 1 martie 1981) despre grava stare a sanatatii lui Bernard, dupa o prima operatie la pla- mani. Se stia deja ca are cancer. Colonelul Tiseanu scrie la finalul notei, de mana: "Tov. col. Bogdan, datele publicate de "BIRE" confirma ca masurile intreprinse de noi incep sa aiba efect". (Claudiu Tarziu)
LE-A FOST TEAMA SA-L BATA, L-AU IRADIAT
Mi-o inchipuiam o doamna respectabila, marunta, incaruntita dupa o viata zbuciumata si de durerea pierderii sotului in imprejurari suspecte. Am dat peste o actrita de film frantuzesc zvelta si frumoasa. Mary Georgescu nu mai crede in oameni si asteapta, fara sperant e, raspunsul la intrebarea: A fost Vlad Georgescu ucis de Securitate?
LAVINIA TUDORAN
Pe Mary Georgescu nu am convins-o usor sa ne primeasca. "Nu am incredere in nimeni. Pentru mine, Romania este o tara de triste amintiri. Dar fac asta pentru Vlad, pentru ce a fost el si ce a facut pentru romani. Nu stiu adevarul mortii lui Vlad, cu siguranta este la SRI. Si CIA a facut o ancheta, dar nimeni nu mi-a spus nimic", ne marturiseste Mary uitandu- se in jur, in living-ul din apartamentul in care locuieste la Munchen. O casa plina de amintiri. Zeci de fotografii din care zambeste Vlad Georgescu, vocea iubita de milioane de romani la Europa Libera. Un tip frumos, cu ochii expresivi, melancolici. Daca n-ai fi auzit de el, ai zice ca a fost un poet rebel, visator. Timp de 5 ani, istoricul si, mai apoi, jurnalistul Vlad Georgescu a condus cu vocatie serviciul roman de la Munchen al Europei Libere. Pana in 1988, duminica, 13 noiembrie, ora 19 si 10 minute, cand a murit sufocat la clinica Bogenhausen din Munchen.
Doua luni de chin
Cu doar cateva luni inainte, incepuse brusc sa aiba tulbura ri motorii, iar medicii germani ii descoperisera o tumoare cerebrala. La inceput nu au existat suspiciuni in legatura cu diagnosticul. "Vlad a fost operat la Munchen, dar apoi nu se simtea deloc bine. Si atunci am hotarat sa-l duc la Institutul de Sanatate de la Washington, cel mai mare din lume, specializat pe tratarea cancerului. Acolo lucra si un roman, care avea un tratament nou impotriva bolii. Vlad a inceput acest tratament. Mi-am facut multe reprosuri. S-a chinuit enorm, ca, dupa 2 luni, sa piara", ne spune Mary. Abia se abtine sa nu-i dea vreo lacrima. Se ascunde foarte bine, pozeaza excelent intr-o femeie curajoasa, dar o tradeaza gesturile care devin stangace si privirea tot mai trista.
Iradiere dupa iradiere?
"A doua etapa a tratamentului era un fel de iradiere, o cura dureroasa, dar care ar fi trebuit sa usuce o parte din tumoare. La final, medicii au constatat ca tumoarea se ma- rise. Nedumeriti, m-au intrebat daca la Munchen a primit un astfel de tratament, pentru ca o tumoare se mareste daca se face iradiere dupa iradiere. Vlad nu fusese tratat astfel in Germania, de aceea atunci au inceput suspiciunile ", povesteste Mary si-si mai aprinde o tigara. Fumeaza cu sete, mai soarbe din cand in cand dintr-o cana de lut in care are cafea si vorbeste cu o exactitate uimitoare a evenimentelor: "Mai tarziu, am vorbit cu internistii de la institut si mi-au spus ca primele simptome, dupa iradiere, sunt dureri la stomac. Ei bine, Vlad, care avea un stomac de fier, fusese internat, chiar in anul in care i-a fost gasita tumoarea, din cauza durerilor de stomac. Pot fi doar simple coincidente? Investiga CIA cazul lui Vlad daca nu ar fi existat ceva suspect? ".
Haituiti de Securitate
Pentru Mary, Romania este un loc in care nu se mai simte ca acasa. Aici ea si Vlad au fost prea haituiti de Securitate ca acum sa-i fi ramas vreun dor in suflet. La noua luni dupa ce s-au casatorit pe malul Lacului Snagov, Vlad, care se declarase disident, a fost arestat, pe 29 martie 1977, pentru ca scrisese pamflete si un manuscris, "Politica si istorie - cazul comunistilor romani 1944-1977", pe care i l-a inmanat ambasadorului SUA in Romania, Harry Barnes. "Securistii ne instalasera in casa, chiar si in dormitor, microfoane. Ei stiau de manuscris, pentru ca noaptea Vlad imi citea din el. Dar au aflat tarziu ca este la ambasadorul american", explica Mary. Timp de doua luni, Georgescu a fost interogat incontinuu si inchis o vreme si la Jilava, cu criminalii cei mai periculosi care, in loc sa-l bata sau sa-l omoare, cum isi planificase Securitatea, l-au iubit nespus pe "dom’ profesor".
Frica de americani
"Securistii nu s-au atins de Vlad. Eu eram urmarita de trei masini de Securitate, supravegheata tot timpul, dar nu ne-au bruscat. Au vrut sa ne desparta cu intrebari-capcana, dar nu au reusit. S-au purtat cu manusi pentru ca le era teama de americani. Vlad era un istoric foarte apreciat in SUA, in cele mai inalte cercuri ", surade Mary. Ea spune ca sotul ei a fost sustinut cu inda rjire de nimeni altul decat Zbigniew Brzezinski, fostul consilier pe probleme de securitate al presedintelui Jimmy Carter. La presiunile Washingtonului, Vlad Georgescu a fost eliberat pentru ca, pe 8 mai 1979, sa plece la o bursa in SUA, impreuna cu Mary si fiul lor, Tudor, atunci in varsta de numai doua luni. In America au stat trei ani, dupa care au plecat la Munchen. Au fost bombardati cu scrisori si telefoane de amenintare cu moartea. Securitatea stia cele mai mici detalii despre casa in care locuiau.
Doar aminitiri
Viata lor a fost un continuu exercitiu de aparare. Si totusi, Vlad Georgescu nu a supraviet uit. Urmasii sai, Mary si Tudor, traiesc cu amintirea lui. "Nu credeam ca amintirile vor insemna vreodata asa de mult", sopteste Mary cu privirea pierduta pe o fotografie cu Vlad, facuta la nunta lor de pe malul Lacului Snagov...
MEMORIA
"Moarte lui a fost teribila"
"Calm, serios, amator de glume, inteligent, bine organizat, ambitios. La radio muncea mult. Ii placea sa fie director fara a o arata. Moartea lui Vlad a fost teribila. L-am vazut inainte cu o saptamana. In camera statea cu spatele la usa. Era perfect lucid, stia. "Cum e Gelone vorba aceea: in loc luminos, in loc cu verdeata... si mai departe?" "Unde nu este nici durere, nici intristare, nici suspin", am completat. "Asa o fi", mi-a raspuns cam sceptic si am inceput sa plangem amandoi."
Gelu Ionescu
"Ce-au facut din mine?!"
"Cu o seara inainte de a muri, l-am vizitat la spital. Mi-a dat mana sa o tin intr-a mea si m-a intrebat retoric: "Ce zici, Sorine, ce-au facut din mine?""
Sorin Cunea
"Daca-l dai pe Pacepa la radio, vei muri..."
""Daca-l dai pe Pacepa la radio, vei muri...". Era mesajul pe care l-a primit Vlad dupa ce a inceput difuzarea pe post a cartii lui Pacepa, "Orizonturi rosii". Vlad Georgescu era un om cu foarte multe relatii in cercuri culturale si era vizitat de o multime de lume. Presiuni asupra lui s-au facut si prin rude. Soacra lui a fost mandatata de Securitate sa vina la Munchen sa-i aduca mesaje de amenintare. Securitatea profita de orice viciu sau slabiciune a cuiva..."
Serban Orescu
"Au decis sa-l scoata din circuit" "Vlad Georgescu era un istoric, un om foarte capabil. Era un om foarte calm si echilibrat. El a riscat sa transmita fragmente din cartea "Orizonturi Rosii" a lui Pacepa si multi au crezut ca acest lucru i-a fost fatal. Atunci si-a atras foarte tare ostilitatea regimului de la Bucures ti, care a decis sa-l scoata din circuit." Doina Alexandru
Securistii l-au botezat in dosare "Iuda
RAZVAN BELCIUGANU
La CNSAS exista pe numele lui Vlad Georgescu, botezat ca obiectiv "Veres", "Iuda" si "Bastardul", nu mai putin de cinci dosare de urmarire informativa. Agentii Securitat ii isi recrutasera informatori printre prietenii lui, ii ascultau telefoanele si ii citeau corespondenta chiar si in strainatate. Va prezentam cateva clipe din viata sa, asa cum reiese din Arhivele Securitat ii:
"Vlad Georgescu are parul grisat, in special perciunii ies in evidenta, inaltimea circa 175 cm, conformatie mai solida, se imbraca elegant, cu costume la moda."
"Vicii: afemeiat, dar ascunde asta sub o masca de lipsa de interes; calculat si atent, dar nefiind un om de actiune poate fi scos din linia initiala de gandire si adus sa faca afirmatii, care daca i s-ar fi lasat timp nu le-ar fi facut; vanitos, accepta usor lauda (facuta in mod inteligent). Calitati: inteligent; vorbeste curent romana, engleza, franceza, germana (mai slab), prega teste indelung discursurile in aparitiile in public, fiecare vorba este cantarita."
"Prin posibilitatile lui taunul (n.n. - o sursa a Securita- tii), care-l cunoaste foarte bine, o perioada de timp fiind chiar prieteni, am initiat o actiune de demascare si compromitere a lui Vlad Georgescu, conduca- tor al cobrei (n.n. - Europa Libera). Taunul urmeaza sa scrie un articol necrutator la adresa sus-numitului, intitulat "Stiinta dizidendologiei sau ascensiunea flotanta a lui Vlad Georgescu" in care va sublinia caracterul murdar si cameleonic al acestuia."
"Din discutiile purtate de sursa cu membrii familiei lui Vlad Georgescu, ramasi in tara, a rezultat ca acesta va avea un salariu de 15.000 dolari/lunar la postul de radio Europa Libera(...). Totodata a reiesit ca Vlad Georgescu a fost cunoscut, personal, atat de presedintele SUA Ronald Reagan, cat si de secretarul de Stat."
"Detinem date din care rezulta ca V.G., noul director al postului de radio Europa Libera(...), considerand suspecta moartea ambilor predecesori de cancer, a cerut conducerii americane sa faca cercetari asupra unor eventuale posibilitati de iradiere. Verificarile s-au facut atat la post, cat si la domiciliul respectivilor, americanii aducand in acest sens aparatura care putea depista urme de iradiat ii cu o vechime de pana la un an. Specialistii au confirmat ca este posibila o inbolna vire prin iradiere, dar actiunea trebuie sa se faca in timp cu o aparatura destul de complexa."
"La data de 13.11.1988 sus-numitul a decedat ca urmare a unui cancer localizat la creier. Fata de cele raportate, propunem inchiderea si clasarea actiunii informative. "
C.V.
Vlad Georgescu
29.10.1937 - 13.11.1988
Apreciat de majoritatea colegilor sai de la Europa Libera drept un om si un profesionist remarcabil, Vlad Georgescu a avut o viata zbuciumata in tara din cauza pamfletelor si materialelor anticomuniste pe care le-a scris si le-a trimis in Occident. A fost arestat si inchis de Securitate in 1977, dupa ce a scris o carte indreptata impotriva comunistilor. In mai 1979 a parasit Romania cu destinatia SUA, unde a lucrat ca profesor de istorie. Americanii facusera presiuni pentru a-l scoate din tara. In 1980, a inceput colaborarea cu Radio Europa Libera pentru ca, in martie 1982, sa fie numit director asociat al serviciului roman de aici. In ianuarie 1983, Vlad Georgescu, in relatii excelente cu sefii americani ai postului, a devenit directorul serviciului. Cinci ani mai tarziu avea sa moara din cauza unei tumori la creier. A trait tot timpul cu convingerea ca Securitatea il va lichida.
DOCUMENT INEDIT
In facsimil se afla angajamentul de informator al lui Vlad Georgescu, pe care acesta a fost nevoit sa-l dea Securitatii. In anii care au urmat a evitat intalnirile cu ofiterii, sfidandu- i. Iata cum "vedea" Securitatea relatia cu "agentul" ei: "Agentul "Calinescu Mircea" a fost recrutat la data de 15 august 1963, pentru incadrarea informativa a unor elemente suspecte din Muzeul Romano-Rus (...) Recrutarea s-a efectuat pe baza sentimentelor sale patriotice, prin metoda convingerii. La 29 mai 1970 a repetat hotararea sa de a nu se intalni organizat, ci numai cand va avea probleme de competenta Securitatii. De asemenea, a obiectat in privinta materialelor scrise care i se cereau, preferand sa le dea doar verbal. In 1963, recrutat de Directia a III-a, exclus in 1965 pentru "refuz de colaborare". A furnizat 7 note informative. In 1970 s-a reluat legatura cu el, dar in 1972 a fost din nou abandonat ca "rauvoitor". Nu a fost retribuit cu bani sau obiecte". (Razvan Belciuganu)
