x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De la Securitate la SRI, via Penitenciarul Aiud

0
Autor: Toma Roman Jr 21 Apr 2009 - 00:00
De la Securitate la SRI, via Penitenciarul Aiud Karina Knapek/Jurnalul Naţional


Am întâlnit rar pe cineva cu o biografie mai tragică decât a lui Marin Iancu. A fost ofiţer de Miliţie şi Securitate, dar a vrut să protesteze în exteriorul României când i s-a părut că e tratat ne­drept de superiorii săi. A devenit un duşman al regimului condus de Nicolae Ceauşescu şi a făcut ani grei de puşcărie pentru că a vrut să trimită o scrisoare la Radio Europa Liberă. La Aiud a stat în celulă cu aproape toţi cei care încercau să facă ceva concret împotriva lui Ceauşescu la începutul anilor ’80. A fost torturat şi hărţuit de foştii săi colegi. Ca şi cum suferinţa asta nu ar fi fost suficientă, la 21 decembrie 1989, fiica sa, Mioara Luiza Mirea, a fost ucisă în faţa Sălii Dalles de un glonţ tras de aproa­pe, nu se ştie nici azi de cine. Imediat după ce a căzut Ceauşescu, Marin Iancu avea datele să fie scos în faţă de noul regim. A fost în­ca­drat în SRI ca adjunct al lui Virgil Măgureanu şi ridicat în grad, dar a avut un şoc. Şi-a dat seama că e fo­lo­sit doar ca un om de imagine şi că, în rea­litate, cei care decideau erau tot oamenii care fuseseră în cărţi şi pe vremea lui Ceauşescu.





Pe Marin Iancu mi-l aduceam aminte de la începutul anilor '90. Ştiam că i-a fost ucisă fata, Mioara Luiza Mirea, în faţă la Sala Dalles, la 21 decembrie 1990. Mai aflasem că a fost deţinut politic şi, lucru bizar pentru epocă, ofiţer în Ministerul de Interne.

L-am întâlnit acum puţin timp la redacţie, venise să ceară acordarea unor drepturi pentru un fost coleg de detenţie. M-am invitat la el acasă pentru a povesti pe larg despre biografia sa. Generalul Iancu mi-a făcut impresia unui om cinstit, posesor al unui destin absolut tragic.


● Jurnalul Naţional: De unde începe "cariera" dumneavoastră de protestatar anticeauşist? Ştiu că eraţi miliţian...
● Marin Iancu:
În anii '70 eram ofiţer la miliţia de circulaţie. Chiar dacă eram doar căpitan, aveam o funcţie de colonel, eram apreciat. În miliţie însă erau mari invidii. În 1979 au venit la comanda circulaţiei pe Bucureşti colonelul Grădinaru şi căpitanul Arambescu. Âştia nu puteau să mă sufere, m-au mutat la Circa 6, ca simplu sectorist. Şi la Miliţia Capitalei se schimbase conducerea, veniseră gene­ralul Vasile Gheorghe şi colonelul Bâtlan. Fiindcă aveam ceva relaţii, am reuşit să mă mut la Direcţia a V-a a Securităţii, ca ofiţer de gardă personală şi protocol. Lucram la Serviciul 2, adică asiguram paza demnitarilor străini veniţi în vizită. Trebuia să le asigur străinilor tot ce voiau.


CASTRO A VRUT FEMEI
● Lucraţi cu generalul Marin Neagoe?

● Era şeful direcţiei, îl ştiam, dar mă subordonam pe linie strict ierarhică colonelului Antoniade, şeful serviciului. Era muncă destul de grea, trebuia să le îndeplinesc toate dorinţele musafirilor. Cel mai dificil a fost Fidel Castro, care era mai libertin, nu voia să respecte traseele oficiale...


● Ştiu de la Serghei Mizil că tovarăşul Castro voia şi gagici când venea în România. E adevărat?
● Da, aşa e. Era nonconformist. De multe ori evita drumurile unde fuseseră plantaţi aplaudaci, stăteau ăia de proşti pe traseu.


● Sistemul de pază îl puneaţi la punct cu omologii dvs. străini?
● De asta se ocupa Antoniade. Âia îi comunicau ce vrea şeful lor în frigider, cât de mare e delegaţia, ce maşină preferă. De exemplu, Kenji Miamoto, şeful partidului comunist din Japonia, avea alte obiceiuri decât Georges Marchais, secretarul general a partidului francez.  Unii, cum a fost japonezul, voiau să meargă şi la mare, trebuiau pregătiri speciale.
O SCRISOARE GĂSITĂ
● Ştiu că unii occidentali de vază voiau să se întâlnească şi cu scriitori, artişti sau oameni de ştiinţă. Li se aproba asta?

● În cele mai multe cazuri, da. Ceauşescu voia încă să lase senzaţia că e un tip ceva mai liberal, că respectă drepturile omului. Unii străini chiar veneau cu liste de oameni cărora să li se dea drumul din ţară. M-aţi întrebat cum am început să mă opun regimului. Totul a pornit de la un fapt în aparenţă minor. Când trebuia să plec la mare cu Kenji Miamoto, am vrut să las familiei ceva de mâncare, aveam două fete. La cantina CC, de unde ne aprovizionam, mi s-a spus că e ordin de la Ceauşeasca personal să nu ni se dea decât 200 de grame de brânză şi de şuncă. M-am enervat, plecam pentru 18 zile. Am zbierat în gura mare că de ce îşi bagă nasul aia peste tot. Când m-am întors de la mare mi-au confiscat pistolul. Am observat că sunt supravegheat.

Cineva mă turnase cu episodul de la cantină. Le-a pus capac o altă întâmplare. Homoşteanu şi Postelnicu tocmai fuseseră numiţi şefi la MI şi Securitate. Eu răspundeam de salonul oficial de la Otopeni. Fuseseră chemaţi în Bucureşti să preia funcţiile. Fiindcă nu aveau legitimaţiile corespunzătoare la ei, nu i-am lăsat să intre în salon. Postelnicu, un prost, s-a făcut foc şi a tras un mare scandal la Antoniade. Degeaba i s-a explicat că era vorba de un consemn şi mi-am făcut datoria. Peste trei luni eram mutat la loc la Miliţia Capitalei, ca ofiţer la cercetarea accidentelor. Mi-au scăzut leafa cu 1.000 de lei, familia avea de suferit.

Mi s-a părut nedrept şi am început să fac memorii la CC, am făcut vreo şase, fără răspuns. Asta i-a enervat şi mai rău, au început să-mi însceneze că delapidez nu ştiu ce sau fac trafic de influenţă. Au făcut un proces în care eram acuzat că am luat şpagă să programez peste rând la examenul auto. Chiar în condiţiile de atunci am fost achitat, asta m-a îndârjit însă. În mai 1981, am decis să scriu la Europa Liberă o scrisoare în care să descriu situaţia din ţară. I-am spus de intenţia mea unuia Dan Croitoru, fusese deţinut.

El s-a oferit să scoată scrisoarea printr-o femeie din RFG, Haier Maria, care se afla în vizită aici. Croitoru era însă turnător. I-am dat textul scris de mână al scrisorii şi el s-a dus direct la Securitate. La 4 mai 1981 aveam în lucru un dosar de conducere în stare de ebrietate care nu era bine instrumentat. M-a chemat colonelul Băjenaru Vasile, şeful cercetărilor penale, în birou la colonelul Scarlet, să vorbim pasămi-te despre dosar. Băjenaru m-a lăsat singur în birou, în scurt timp au apărut şase gorile imense, cred că erau baschetbalişti de la Dinamo. Mi-au spus: "Tov. căpitan, sunteţi arestat!". Mi-au pus cătuşe şi m-au dus la cercetările penale ale securităţii. M-au dezbrăcat şi m-au căutat şi în fund, mi-au luat şireturile şi cureaua. Am fost anchetat de colonelul Vasile Gheorghe, cel care l-a avut în grijă şi pe Goma, şi colonelul Teodosiu. Avea scrisoarea mea către Europa Liberă.


● Aţi recunoscut că aţi încercat să o scoateţi din ţară?
● Nu, am susţinut că era de fapt o ciornă a unui memoriu pe care voiam să-l fac la CC, care mi-a fost sustrasă din casă. M-au confruntat cu Croitoru, ba chiar au inventat o chelneriţă care a văzut cum îi dădeam scrisoarea lui Croitoru în restaurant. În august m-au trimis în judecată pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste şi de stat. M-au încadrat şi la tentativă de trădare, fiindcă eram ofiţer. Am luat în primă instanţă 10 ani, la recurs am scăzut la opt. Voiau să mă facă turnător, mi-au propus să îi torn pe alţii contra pachete şi regim mai lejer de detenţie. Am refuzat şi am avut condiţii dure. Cine făcea compromisul cu ei avea parte de mâncare luată de la piaţă.
TURNAT DE FIU, UCIS DE NEPOT
● În Bucureşti aţi stat şi cu alţi "politici" în  celulă?

● Îmi aduc aminte de unul Nicolae Ion. Âsta făcuse o gaură în podeaua maşinii lui şi răspândise manifeste prin Bucu­reşti. Nu fusese prins, dar îl turnase chiar fiul lui. Acesta fusese prins cu un furt şi îşi dăduse în primire tatăl, ca să scape. A avut o soartă cruntă, turnat de fiu şi omorât de un nepot. El plecase în SUA şi se întorsese acum câţiva ani. S-a certat cu un nepot de la o moştenire şi ăla l-a strâns de gât.


● V-au dus direct la Aiud după recurs?
● Nu. Mai întâi am stat la Rahova. M-au pus într-o celulă deosebit de rece şi umedă, m-am îmbolnăvit de rinichi. Mâncarea era groaznică. Îmi aduseseră coleg de celulă un instructor auto condamnat pentru mită, Doncioc Marian, un nenorocit. Mă obliga să nu stau ziua pe pat, mă punea să fac şmotru. Fuma incontinuu, eu fiind nefumător. Voiau să mă facă să cedez, să cad fizic.

La Aiud m-au dus cu cătuşe şi lanţuri la picioare. Am făcut două zile cu trenul, aşa legat, împreună cu deţinuţi de drept comun. Comunii mi-au spus că la Aiud politicii erau ţinuţi separat. Am ajuns într-o celulă la parter unde erau numai cu bube politice. Erau acolo Gherghina, Nicolae Ion, Chirilă Constantin, Toma Anton (făcuse nişte afişe anti) şi alţii. După, au mai venit Radu Filipescu şi un grup de dizidenţi unguri, cu Borbely, Buzas Laszlo, Barabaş.

Le-am captat greu încrederea, ca fost miliţian. Şi-au dat seama că sunt OK atunci când au văzut că toate comi­siile îmi resping cererile de eliberare condiţionată. După câteva luni au început să ne scoată la muncă, se făceau paturi de campanie pentru palestinieni şi girofaruri. Tot la Aiud l-am cunoscut şi pe Carol Olteanu, cu care am colaborat după eliberare. El făcuse un program politic socialist şi încercase să-l trimită lui Mitterand. Îl turnase un cumnat, luase cinci ani.

Mai ţin minte că era cu noi şi un om din Galaţi, Guguilă, care încercase să deturneze un avion. Sunt cazuri despre care nu s-a prea vorbit după 1989. Totu Victor scrisese cu vopsea pe asfalt "Jos Ceauşescu" şi luase cinci ani. Ajunseseră la un moment dat şi cei din grupul lui Scaleţchi, care au vrut să fugă cu un vapor. Oamenii ajungeau pentru te miri ce la puşcărie. Era Deneş Vasile, fost administrator de ambasadă, care avusese misiunea să-i aducă Ceauşeascăi o haină de blană. Fiindcă spusese în tren cui îi e destinată haina, îi înscenaseră ceva de drept comun. Cei suspecţi politic de la Aiud erau vreo 80.
COZI DE ŞOPÂRLĂ
● Ce vă dădeau de mâncare?

● De bază, arpacaş. Mai dădeau şi spanac, aşa cum fusese cosit, cu cozi de şopârlă, gândaci. Mai căpătam şi varză împuţită sau fasole. La un moment dat ne-au dat nişte cârnaţi plini cu căcat de porc.


● Când v-aţi liberat?
● După 5 ani, 3 luni şi 18 zile, pe 22 august 1986. Am aflat că familia mea fusese supusă la presiuni, percheziţionaseră inclusiv casele cumnaţilor mei. M-am angajat tehnician la parcul auto la ILUT,
o întreprindere care căra molozul la demolări. La ceva timp după liberare, doi colegi de puşcărie, Năstăsescu Gheorghe din Iaşi şi Olteanu Carol din Arad, au avut iniţiativa să trimitem o scrisoare către conferinţa generală pentru dezvoltare şi cooperare de la Viena din 1988. Au luat legătura şi cu mine, am semnat împreună cu ei şi cu Iulius Filip, Radu Filipescu, Victor Totu şi Costică Purcaru. Am reuşit să luăm legătura cu doamna Karen Christiansen, consulul de la Ambasada Americană.

Ceream liberă circulaţie, democraţie şi libertatea presei. Eu, având pregătire juridică, am mai stilizat limbajul. A rămas până în ziua de azi un mister de ce nu ne-au arestat în cele trei zile cât a stat Năstăsescu cu mine. Cred că voiau să ne urmărească, să vadă ce legături avem. Ne-am întânit şi cu Filipescu, lângă Parcul Ioanid, unde stătea, şi nu ne-au luat nici atunci. I-am propus chiar lui Filipescu să organizăm o manifestaţie, dar am ajuns la concluzia că în cazul ăsta ne luau pentru complot. Unii dintre semnatarii apelului de la Viena cereau şi să emigreze. Când veneau în Bucureşti la Ambasada SUA stăteau la mine.

M-au arestat iar în septembrie 1988, când Olteanu era la mine acasă. Pe el l-au lăsat, pe mine m-a umflat căpitanul Dumitru. M-a luat în primire colonelul Vasile Gheorghe. M-au întrebat despre apel şi am făcut pe prostul. Coloneii Simionescu şi Constantin m-au luat în anchetă destul de dur. M-au şi torturat, fiind spânzurat o noapte în formă de cruce, cu lanţuri la mâini şi picioare, în beci.

M-au ţinut 3 seri în anchetă, până am cedat şi am scris nişte scrisori către Europa Liberă şi Vocea Americii în care spuneam că nu am vreo legătură cu apelul. Am mizat pe faptul că oamenii de acolo îşi vor da seama că sunt luate sub presiune. Fiica mea cea mare, Mioara Luiza, avea mari probleme, o hărţuiau la facultatea de automatică, unde era studentă. M-au ameninţat că o exmatriculează. Ea încercase să ia legătura cu Ambasada SUA, să le spună că-s arestat. Mi-au dat drumul după o săptămână de arest ilegal. În săptămâna de detenţie l-au pus pe directorul meu să mă ponteze prezent la muncă. Oricum, lui Carol şi altora le-au dat drumul în SUA chiar în 1988.
MOARTEA LUIZEI
● Cum vă supravegheau?

● Pe stradă aveam trei maşini tot timpul după mine, iar la serviciu venea special unul să mă supravegheze. O dată le-am tras ţeapă, am ieşit pe o altă uşă de la muncă, o cale de acces către clădirea DAFI. A doua zi, aia era blocată. Aveam biroul pe Strada Edgard Quinet, acolo m-a prins şi începutul revoluţiei. Pe 22 decembrie, unul dintre ultimele ordine care trebuiau puse în aplicare a fost să mă aresteze şi să "dispar", ştiu de la colonelul Soare, fost şef al contrainformaţiilor pe Capitală.


● Pe 21 decembrie, când a fost ucisă fiica dvs, unde eraţi?

● În piaţă, am stat toată seara la baricadă, cu Dan Iosif. Habar n-am avut că la ora 17:00 Luiza era deja moartă... (generalului îi curge o lacrimă-n.a) Am stat până s-a spart baricada, cu tancurile. Am reuşit să fug din piaţă cu ultima garnitură de metrou care circula.
Am sunat la toţi cunoscuţii Luizei, să văd unde e. Nimeni nu ştia nimic. După 3 zile a găsit-o ginerele meu, Mirea, la spitalul Cantacuzino. Fusese împuşcată de aproape, în cap, la Dalles, nici acum nu am aflat cine a făcut-o.


DECOR LA SRI
● Cum aţi ajuns la SRI?

● În februarie 1990 am fost reactivat în M.I., mi s-a dat gradul de colonel, pe care trebuia să-l capăt după vechime. La Interne erau tot ăia cu care avusesem necazuri, aşa că m-au plimbat o vreme din unitate în unitate, fără să-mi găsească un loc stabil. Mă priveau cu ostilitate. Am făcut un memoriu la ziarul ţărăniştilor, Dreptate.

Coincidenţă sau nu, a venit imediat la mine un fost coleg, viitorul general Mihai Stan, care mi-a propus să merg la SRI ca adjunct al lui Măgureanu. Am acceptat. În scurt timp mi-am dat seama că era o manevră propagandistică, dădea bine să aibă acolo un fost deţinut politic, tată de eroină, ziceau că nu mai au legătură cu Securitatea. Dacă la început erau printre şefii SRI mulţi de la armată, în scurt timp au fost înlocuiţi de securişti vechi.

I-am zis lui Măgureanu că trebuie aerisit serviciul, că am ajuns coleg cu foştii mei hărţuitori. L-am rugat să se uite la cadre, ce a făcut fiecare. Am dat interviuri în Flacăra, în ianuarie 1992, în care îmi exprimam nemulţumirea, spuneam că există riscul unor practici totalitare. Măgureanu m-a chemat şi a zis că i-a venit un ordin prin care sunt pensionat, cu toate că nu aveam nici 55 de ani. Am reuşit cu greu să mă transfer iar la M.I., de unde am ieşit la pensie ca general. Măgureanu doar voia să scape de mine.


● Se mai făceau interceptări ilegale de telefoane şi scrisori?
● Da! De ochii lumii, în ianuarie 1990, dezafectaseră vreo două centrale, dar restul funcţionau. Era una chiar la circ, în spatele IGP. Şi scrisori, se citeau în draci.


● Lucrând acolo, aţi apucat să vă vedeţi dosarul?
● Nu pe cel de urmărire, le-a fost frică să mi-l dea. L-am văzut doar pe cel de la Aiud, turnătorii din puşcărie. Am făcut şi mai târziu la CNSAS o cerere, au spus că au un dosar, dar nici până azi nu m-au chemat să mi-l arate, deşi am cerut asta din anul 2004.


● A avut vreo legătură înfiinţarea SRI cu evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureş?
● E greu de făcut o dovadă clară, dar eu sunt convins că evenimentele sunt o lucrare care apaţine şi lui Virgil Măgu­reanu. Sub mandatul lui se făceau şi tot felul de tranzacţii comerciale dubioase, inclusiv cu petrol şi altele.


● Vă mulţumesc!
Citeşte mai multe despre:   special,   luat,   m-au,   colonelul,   aiud

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Arestarea medicală a președintelui CJ Giurgiu, desființată de judecători. Instanța consideră carantinarea acestuia nelegală și netemeinică

Arestarea medicală a președintelui CJ Giurgiu, desființată de judecători. Instanța consideră carantinarea acestuia nelegală și netemeinică
Galerie Foto Motivare devastatoare a Judecătoriei Giurgiu împotriva măsurilor instituite de Direcția de Sănătate Publică Giurgiu împotriva președintelui Consiliului Județean Marian Mina. Acesta a fost plasat, pur și simplu...

Guvernul a prins „soldurile”: își cumpără măști la jumătate de preț față de cele pentru persoanele vulnerabile

Guvernul a prins „soldurile”: își cumpără măști la jumătate de preț față de cele pentru persoanele vulnerabile
Galerie Foto Membrii Palatului Victoria și-au asigurat stocurile necesare de măști de protecție facială, pentru două luni, de la o companie pe care premierul Ludovic Orban a vizitat-o la debutul stării de alertă și care,...

Judecătorii eliberează primii pacienți „arestați” în spitale

Judecătorii eliberează primii pacienți „arestați” în spitale
Galerie Foto Cel puțin trei judecătorii, din trei județe diferite, au dispus punerea în libertate a persoanelor carantinate ilegal, prin decizii ale Direcției de Sănătate Publică, motivarea hotărârilor instanțelor fiind...

După scoaterea vezicii biliare, omul poate mânca orice

După scoaterea vezicii biliare, omul poate mânca orice
Galerie Foto Mulţi oameni şi-au găsit un vinovat de serviciu pentru neplăcerile digestive: bila. Care este adevărul despre vezica biliară ne explică profesor doctor Nicolae Iordache, de la Spitalul „Sfântul...

Gheorghe Smeoreanu, autorul romanului „Regele și regina sistemului solar”: „Niciodată omenirea nu a citit cărți, a citit doar elita omenirii”

Gheorghe Smeoreanu, autorul romanului „Regele și regina sistemului solar”: „Niciodată omenirea nu a citit cărți, a citit doar elita omenirii”
Galerie Foto La începuturile democrației, scriitorul Gheorghe Smeoreanu devenea primul patron al unui ziar privat din România - Curierul de Vâlcea. De fel plimbăreț, ajuns în cele mai exotice locuri ale lumii, acesta își...

Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, preluată ilegal, scoasă la mezat la fel de ilegal

Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava, preluată ilegal, scoasă la mezat la fel de ilegal
Exploatată zeci de ani de sindicatele apărute după 1990, Casa de Cultură a Sindicatelor din Suceava a fost lăsată în paragină. În loc să spună ce au făcut cu banii obţinuţi din activităţile desfăşurate...

Cel mai mare sector din București, filmat pentru serviciile secrete

Cel mai mare sector din București, filmat pentru serviciile secrete
Galerie Foto În toamna anului 2017, când, la nivelul societății românești, exista o dispută aprinsă cu privire la neconstituționalitatea protocoalelor de cooperare încheiate, în 2009 și 2016, de Parchetul General, DNA...

Campania de „pîrjolire” a turismului românesc

Campania de „pîrjolire” a turismului românesc
Secretarul de stat pentru Turism, Emil-Răzvan Pîrjol, a reușit, în timp record, să distrugă tot ce s-a făcut bine în ultimii ani pentru industria ospitalității. În timp ce Pîrjol se filmează pe șalupă,...

Lovitură de la justiție pentru Binomul Coldea-Kovesi, în dosarul în care este judecat soțul șefei DIICOT

Lovitură de la justiție pentru Binomul Coldea-Kovesi, în dosarul în care este judecat soțul șefei DIICOT
Galerie Foto Toate probele obținute de DNA, în 2015 și 2016, în baza colaborării fructuoase cu Serviciul Român de Informații, în dosarul “Carpatica”, în care, pe lângă Angela Toncescu, a fost trimis în judecată și...

Dublu exclusă din magistratură, Camelia Bogdan și-a făcut pierduți 245.000 de euro

Dublu exclusă din magistratură, Camelia Bogdan și-a făcut pierduți 245.000 de euro
Galerie Foto Grupul de Investigații Politice dezvăluie că, din conturile judecătoarei Camelia Bogdan, exclusă de două ori din magistratură, au dispărut, pur și simplu, 200.000 de euro. “Jurnalul” a descoperit, însă, c

Autostrăzile sunt în pană de ingineri. Absolvenții de Construcții, momiți cu salarii de 4.500 lei net

Autostrăzile sunt în pană de ingineri. Absolvenții de Construcții, momiți cu salarii de 4.500 lei net
Galerie Foto S-a pornit un adevărat heirup pe şantierele patriei, iar CNAIR face angajări, în anul electoral 2020, dar drama lucrărilor nefinalizate la timp continuă. Mai-marii CNAIR recunosc că sunt la mâna constructorilor...

La fracturile de claviculă nu se poate pune ghips

La fracturile de claviculă nu se poate pune ghips
Recent, fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, a căzut în casă pe o podea spălată şi udă, traumatism nu de mare violenţă, dar totuşi i s-au fracturat glezna şi clavicula. A trebuit să fie...

Legea carantinei și izolării – neconstituțională, încalcă libertatea persoanelor și îngrădește accesul la justiție

Legea carantinei și izolării – neconstituțională, încalcă libertatea persoanelor și îngrădește accesul la justiție
Galerie Foto APADOR-CH, una dintre organizațiile neguvernamentale care activează în domeniul apărării drepturilor omului care a participat la negocierile din Parlament, a identificat cel puțin șapte hibe pe care legea...

Laura Codruța Kovesi, PR-ul lui “Portocală” în speța “Ponta - Blair”

Laura Codruța Kovesi, PR-ul lui “Portocală” în speța “Ponta - Blair”
Galerie Foto Reținerea fostei vedete a DNA Ploiești, ex-procurorul Mircea Negulescu, zis “Portocală”, are legătură cu unele dintre cele mai grave fapte pentru care poate fi acuzat un anchetator în instrumentarea unui dosar...

Grecii îi așteptau pe români să le salveze turismul

Grecii îi așteptau pe români să le salveze turismul
Galerie Foto Deschiderea granițelor pentru turism a scos și Grecia din amorțeală, iar hotelurile au început să se deschidă unul câte unul în așteptarea turiștilor. Mai târziu decât ar fi vrut, însă speră să mai...
Serviciul de email marketing furnizat de