Chivu şi consumul de antinevralgice

Cristian Chivu a devenit, fără a avea vreun merit sau vreo vină, eroul unor intămplări care i-a băgat in consum de antinevralgice pe neinţărcaţii fotbalului.

Cristian Chivu a devenit, fără a avea vreun merit sau vreo vină, eroul unor intămplări care i-a băgat in consum de antinevralgice pe neinţărcaţii fotbalului.

Povestea e simplă. AS Roma a dorit să-l văndă pe Chivu in această vară, deoarece peste un an, la final de contract, jucătorul poate pleca gratuit. Este evident că interesul material al clubului a fost determinant in iniţierea tranzacţiei. La fel de evident este şi faptul că Inter, Barcelona sau Real Madrid, cluburi care au dorit să profite de situaţie şi să-şi asigure serviciile jucătorului, au făcut oferte conforme cu interesele lor financiare. Nici Cristian Chivu nu s-a comportat in afara reţetei logice a unei afaceri. Stăpăn de drept pe propriul destin, jucătorul şi-a mandatat impresarii să negocieze in interiorul unor coordonate financiare stabilite de el. Nici una din cele trei părţi care s-au aflat la un moment dat in discuţii nu a jucat in afara regulii. Dar neajungăndu-se la consens in echilibrarea pretenţiilor financiare, afacerea nu s-a realizat.

Poate au greşit cei care au cerut prea mult. Poate au greşit cei care au oferit prea puţin. Bine este că in astfel de cazuri, decontul, care va veni in timp, cade doar in sarcina celui care şi-a ales strategia greşită. Peste un an, Roma poate regreta faptul că nu a cedat jucătorul pentru o sumă mai mică. Pentru că, nu-i aşa?, oricănd 6 milioane sunt mai bune decăt nimic. In acest an, Chivu depinde de capriciile clubului roman şi poate suporta persecuţii cu urmări catastrofale in carieră. Este insă un risc asumat pe cont propriu.

Faptele sunt simple şi aşezate intr-o logică fără cusur. Cine şi ce-i mănă atunci la ocară pe tutumanii care nu mai pot de grija lui Chivu? Şi in acest caz cred că răspunsu-i simplu. Unii se răzbună pentru că au inghiţit cu plută cu tot gogoaşa transferului deja realizat la Inter. Alţii au impresia că, dacă-l injură pe Chivu, se improprietăresc cumva cu firimituri din celebritatea jucătorului. Nu realizează sărmanii ciofligari că sunt condamnaţi de ursitoare să ducă toată viaţa samarul. Subiectul a băltit şi pe prima pagină a unui cotidian sub titlul "Noi suntem ţiganii Romei?". Ieftină parafraza, săracă ideea! Cu asemenea compuneri nu sari şanţul claselor primare. Căt despre răspuns, ce să zic? Nu vreau să polemizez pe această temă.

Â