Cum se trăieşte Ziua României în Sfîntu Gheorghe, oraşul reşedinţă de judeţ fără echipă de fotbal în primele trei ligi

În capitala de 60.000 de locuitori a Covasnei, aproape două mii de români, din cei 15.000, s-au adunat de 1 Decembrie în centrul oraşului. Printre ei, Simeon Roşca (64 ani), un rapidist care simte de la 200 km cum Copos va renunţa la Rapid pentru că "doar el simte morcovul dintre cei condamnaţi în lotul transferurilor".

În centrul oraşului în care fotbalul a rămas o amintire de Liga a 2-a a anilor '90 şi în care singura echipă e în eşalonul judeţean, sărbătoarea naţională are un aer special, înflăcărat şi cumva pornit dintr-o curăţenie fără făţărnicii.

Familii cu steaguri tricolore se strecoară emoţionate în spatele soldaţilor. Nimic din măreţia paradei bucureştene, doar un biet megafon care aruncă în aer, cu bufnituri şi trosnete, "Treceţi batalioane române Carpaţii!". Dar un vuiet aspru coboară dintre blocuri, ca o galerie pătimaşă a unui sport nebănuit!

Pensionarii lăcrimează când şuvoiul de oameni se conturează: în deschidere, pe cai albi, tineri, bătrîni şi puşti de cîţiva ani, îmbrăcaţi în costume populare. În spatele lor, un alai de preoţi şi copii poartă icoane uriaşe îmbrăcate în ştergare romaneşti.

Aplauzele desfac gerul şi un bătrînel se sprijină uşor pe umărul meu: "Nu sunteţi de-aici, nu?". Să fi fost privirea uluită cu care privim totul sau doar noi n-avem, încă, o cocardă tricoloră în piept? 

Reportajul complet pe GSP.RO.