Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Datele problemei erau clare încă de la tragerea la sorţi: pentru Steaua, nu jucătorii, ci suporterii polonezi erau of-ul din sintagma play-off Champions League.
Curiozitatea crescuse, la Bucureşti n-au fost decât vreo 800, cu ochii pe sticlă şi cu urechile-n boxe, toată suflarea microbistă stătea să vadă minunea... Şi a fost minunat, tifosi polonezi nu ne-au pus probleme, jucătorii lor, nici atât, și până în minutul 9, blocurile din Ghencea vibraseră deja de două ori la golurile steliştilor.
Stanciu și Piovaccari au ucis din fașă orice speranță de calificare Legiei și au îndeplinit norma de goluri dată de Steaua în deplasările din aceste calificări: două.
Minutele rămase din partidă au fost jucate doar pentru că o partidă de fotbal nu se poate încheia regulamentar decât după 90 de minute, când fluieră arbitrul.
Steaua s-a strâns în jurul lui Bourceanu ca un pluton de rezistență în munți a partizanilor, a acceptat să fie dominată și a încercat să-și conserve resursele de energie. Polonezii din teren au încercat, au alergat, au transpirat, cei din tribune au scandat, au urlat, au cântat, doar cât pentru două goluri, insuficiente să ne deturneze din drumul spre grupe.
Totuși, Steaua din ultimele zile parcă n-a mai semănat a club de fotbal ci a tarabă. Pe ea, expuşi frumos în galantare, cântăriţi, căutaţi la menisc, Chiricheş et co., de vânzare, semn că a sosit momentul în care banii primează performanţei, chiar și atunci când ești calificat la masa bogaților, o expresie repetată cu plăcere de toți comentatorii, pe toate posturile pe care a fost transmisă partida. Poate că nu e momentul să mai plece cineva, poate că tragerea la sorți va aduce echipe mari pe Arena Națională, unde sigur va fi un stadion plin, și dacă va fi și fotbal, vor fi rezultate, va fi sărbătoare!
