J.O. Istorii nestiute / Olimpiada, cult pagin (III)

Pe motiv ca sunt antireligioase, timpul destinat cultivarii corpului inseamna timp rapit rugaciunilor, J.O. au fost desfiintate in anul 394 dupa Hristos, anul al doilea al celei de-a 293-a Olimpiade, printr-un edict al imparatului Teodosie, fiind socotite cult pagan. Apoi, Teodosie al ll-lea dispune arderea si daramarea edificiilor, dupa ce a jefuit totul (statuia lui Zeus a fost dusa la Constantinopol - anul 408).

Pe motiv că sunt antireligioase, timpul destinat cultivării corpului înseamnă timp răpit rugăciunilor, J.O. au fost desfiinţate în anul 394 după Hristos, anul al doilea al celei de-a 293-a Olimpiade, printr-un edict al împăratului Teodosie, fiind socotite cult păgân. Apoi, Teodosie al ll-lea dispune arderea şi dărâmarea edificiilor, după ce a jefuit totul (statuia lui Zeus a fost dusă la Constantinopol - anul 408).

ALARIC ŞI CUTREMURELE RUINEAZĂ TOT. În anul 395 Alaric şi vizigoţii pradă Olympia. Cutremurele de pământ din 551 şi 552 transformă incinta în mormane de ruină şi, ca într-un scenariu de teatru absurd, dealul Kronion alunecă peste vestigii, iar inundaţiile râurilor Kladeos şi Alpheios acoperă cu aluviuni hipodromul, stadionul şi întregul sanctuar. Istoria J.O. antice s-a încheiat. Arheologii germani conduşi de prof. Emil Kunze scoat la lumină şi restaurează în întregime stadionul (iunie 1961).

SPIRITUL DE ÎNVINGĂTOR. Jocurile Olimpice se numără printre jocurile panelenice, aceste mari serbări în care una dintre trăsăturile cele mai caracteristice ale mentalităţii greceşti se manifestă o dată cu rolul atribuit luptei, această luptă pentru „a-i depăşi pe toţi ceilalţi" (Iliada).
Oricare ar fi data lor adevărată de naştere, Jocurile Olimpice constituie până la sfârşitul secolului al IV-lea un eveniment sportiv important. Desfăşurându-se din patru în patru ani la Olimpia, în nord-vestul Peloponesului, ele pun la încercare greci liberi veniţi din toate ţinuturile elenismului, Asia (lonia), Grecia propriu-zisă şi Italia (Grecia Mare). Olimpia, la origine, este un sanctuar. în epoca jocurilor, două temple celebre sunt cunoscute aici, unul consacrat Herei, celălalt lui Zeus, acesta din urmă adăpostind statuia criselefantină a zeului, operă a marelui sculptor Fidias, considerată ca fiind una dintre cele Şapte Minuni ale lumii. Dar, în decorul înverzit al colinelor acoperite de păduri, printre care curge râul Alfeum, se înalţă mai ales edificiile destinate atleţilor: gimnaziul şi sala de gimnastică servesc pentru antrenament, competiţiile având loc pe stadion şi pe hipodrom. Atleţii, în această epocă, concurează goi, exceptând fără îndoială un suspensor sau o centură atletică. Nu există categorii potrivit greutăţii, nici chiar în sporturile de luptă, cum se face astăzi: singura distincţie recunoscută este aceea a două clase de vârstă, deoarece atleţii dispută competiţia „copiilor" (plaides) sau pe cea a „bărbaţilor" (andres), vârsta de 18 ani constituind probabil limita între cele două categorii.

PENTALONUL ŞI CELEBRUL DISCOBOL. Introdus în Olimpia în 708 î.Hr., pentatlonul cuprinde, după cum indică numele său, cinci probe. Două dintre ele se pot practica în mod autonom: alergarea pe lungimea unui stadion şi trânta (lupta), în care adversarul trebuie pus de trei ori la pământ. Celelalte trei nu există decât în cadrul pentatlonului: este vorba de aruncarea discului, de aruncarea suliţei şi de săritura în lungime, pe care atletul o poate practica atunci ţinând halterele în mâini. Dacă pentru timpurile moderne există sisteme de notare foarte precise, care nu corespund cu nimic mentalităţii greceşti, modalităţile care permit să se desemneze învingătorul pentatlonului antic rămân extrem de controversate. Un sistem de eliminare progresivă poate fi luat în consideraţie: numai învingătorii primelor trei probe (suliţa, discul, săritura) pot continua competiţia, disputând alergarea şi lupta (trânta). Prestigiul disciplinei este greu de apreciat. Cele cinci probe au inspirat capodopere ale sculpturii antice, ca faimosul Discobol; pe de altă parte, sumele alocate învingătorilor, cu ocazia diferitelor probe, se dovedesc relativ modeste.