x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Sport Licăre o stea: Elena Bogdan

Licăre o stea: Elena Bogdan

de Sorin Anghel    |    18 Oct 2009   •   00:00
Licăre o stea: Elena Bogdan

Înaltă, blondă, subţirică, mereu pe vârfuri şi deranjată de şuviţele care îi pică pe frunte. Nu e vreo "divă" de Dorobanţi, ci Elena Bogdan. Munceşte. Minimum trei ore pe zi. La antrenament! Pe terenul de zgură. E jucătoare de tenis, cea mai bună din generaţia ei. Craiova nu dă ţării doar genii fotbalistice, ci şi o fată fenomenală în "sportul alb".



Văzută de la distanţă, pare Maria Sharapova. Dar nu e vorba despre rusoaica din circuitul World Tennis Asociation (WTA), ci despre Elena Bogdan, una dintre jucătoarele de tenis din România căreia i se prevede un viitor glorios. Nu pozează în lenjerie intimă, nu face obiectul unor articole în ziarele de scandal, dar munceşte zilnic câte trei ore pe terenurile de zgură din Bănie. Şi ar fi o greşeală să o considerăm chiar şi o Sharapova a României. Lucrul acesta ar putea să-i creeze o presiune suplimentară. "Asemănarea fizică e apropiată, nu însă şi jocul sau icnetele rusoaicei", spune Ovidiu Popescu, fostul antrenor al Elenei. Cei doi s-au despărţit anul acesta, după US Open.

În 2008 a câştigat titlul european la junioare în Austria, la Bad Hofgastein, fără ca să o bage cineva în seamă. Este una dintre jucătoarele care şi-a făcut rodajul în circuitele inventate în România de Ion Ţiriac, iar acum bate la porţile afirmării. Ca oricine, a avut un început anevoios. "Primul turneu de tenis la care am participat a fost la Craiova. Am jucat la categoria 8-10 ani contra Dianei Stomlega, care m-a bătut. Eram atât de supărată, încât am început să plâng imediat după meci", îşi aminteşte olteanca. A cunoscut gustul victoriei după a treia partidă şi de atunci s-a tot obişnuit cu el atât de mult, încât acum numai succesele cu adevărat mari o mai pot face fericită.

Fiind născută şi crescută la Craiova, are în ea două lucruri specifice oltenilor. Încăpăţânare şi diplomaţie. Refuză să dea un răspuns clar atunci când este întrebată despre şansele pe care le-ar avea în eventualitatea unui meci cu Ruxandra Dragomir, preşedintele Federaţiei Române de Tenis. E doar un joc ipotetic, dar ştie să-şi înmoaie adversarul. "Pentru noi, fetele, este un avantaj că doamna Ruxandra Dragomir ocupă funcţia de preşedinte. Acum sunt multe fete care joacă bine şi au rezultate mai bune decât băieţii, iar doamna preşedinte ne ajută cât poate de mult." În clipa de faţă o admiră foarte mult pe Kim Clijsters, câştigătoarea US Open-ului de anul acesta. "Îi admir ambiţia şi determinarea cu care a revenit în tenis", precizează Bogdan. Preferă forehand-ul! Adică să lovească mingea cu dreapta, ca să priceapă toată lumea. Pune mare preţ pe jocul de picioare, pentru că o ajută să se aşeze atunci când trebuie să lovească mingea. "Ca stil de joc cred că mă asemăn cu Sharapova, pentru că ea este o jucătoare agresivă şi aşa este şi jocul meu", precizează tânăra speranţă a tenisului românesc. Of, din nou rusoaica asta bucălată, cu care a avut un conflict anul trecut la Roland Garros! Dar ce să-i faci? Şi despre Sorana Cârstea se poate spune că aduce cu Gabriela Sabatini. Elena Bogdan este fericită dacă îi ies patru-cinci "aşi" într-un meci, dar recunoaşte totuşi că sunt zile în care nu reuşeşte nici măcar unul singur. Asta e viaţa de sportiv. Astăzi câştigi, şi mâine pierzi. "Este mult mai greu să-ţi ridici moralul după o înfrângere decât să reuşeşti să te concentrezi pentru un nou meci atunci când tocmai ai câştigat un meci", spune fata care are un obiectiv îndrăzneţ. Vrea să ajungă în primele zece jucătoare de tenis din lume, iar rezultate de până acum au demonstrat că nu are vise deşarte. Totuşi, până acolo mai are mult de muncă. În primul rând, trebuie să se pună la punct cu pregătirea fizică. Altfel nu va putea să dea lovitura într-un turneu de senioare. Este de părere însă că nu va mai trece mult timp până când o vom vedea pe Sorana Cârstea câştigând un Grand Slam. "Dacă o să aibă încredere şi o să muncească în continuare, o să vină şi momentul în care va triumfa!"

Ruxandra Dragomir a jucat în sferturi de finală la Roland Garros, iar în ultimii ani, câteva românce au ajuns în faza finală a turneului de junioare. Ceea ce demonstrează că între Bucureşti şi Paris există o chimie întreţinută nu doar de Ilie Năstase. Anul trecut, Simona Halep a câştigat finala din capitala Franţei chiar în faţa Elenei Bogdan. O finală românească pe cea mai importantă zgură din lume. Din păcate, iarba de la Wimbledon, pe care într-un articol de fotbal am putea-o intitula "păşune", nu ne este prea prielnică. "Tenisul pe iarbă nu este deloc uşor. Noi, românii, am fost crescuţi pe zgură, şi din acest motiv avem cele mai importante rezultate când jucam pe această suprafaţă. Şi eu tot pe zgură mă simt cel mai bine. Jocul cel mai rapid este cel pe ciment. Este o suprafaţă dură, care te solicită la maximum. Dacă nu ai viteză de reacţie, nu ai cum să câştigi", explică Elena Bogdan. Iubitorii tenisului nu aşteaptă de la ea o victorie la Australian Open sau la Wimbledon, dar şi-ar da ani din viaţă pentru a vărsa o lacrimă de bucurie pentru un succes românesc pe zgura de la Roland Garros. Dacă ştii de existenţa vreunui talent nedescoperit încă, netârât de "gonflabile" prin tabloide, indiferent că e vorba despre un sportiv, artist sau simplu învăţăcel, trimite un e-mail la sorin.anghel@jurnalul.ro.  Tot ce e valoros este promovat de Jurnalul Naţional.

×
Subiecte în articol: sport