Punctul pe Ei. Dinu, Lucescu și persecuția intereselor

Sarmaua vacanței a fost deja devorată de trebălăii care dau vântul la deal prin fotbalul nostru cel de toate zilele. Dar pauza competițională nu a avut darul de a calma cumva nevralgiile care perpelesc pacientul schilodit de prea multă impostură. E greu. E foarte greu. Revenirea ar fi dificilă chiar și în cazul în care suferințele fotbalului ar fi tratate de de pricepuți cu mintea la purtător. Dar n-avem nicidecum parte de o asemenea șansă. Dificultățile cu care se confruntă fotbalul devin criminale câtă vreme impostorii de drept comun se tot împroprietăresc cu dirigenții în domeniu. Dirigenții cărora n-au cum să le facă față. N-au cu ce. Săracia din fotbal este dublată nefast de intervențiile dobitoace are unor tartăcuțe sleite de orice idee de bine.
   
Micuții fotbalului își consumă drama într-o binefăcătoare discreție. Pretențiile lor bine temperate rimează oarecum rezonabil cu așezarea calică a momentului. Spectacolul deșănțării este asigurat, în schimb, de fudulii tradiționali. Capitalistele ligii își etalează zbârcitura fără nici o jenă, ca pe o mare splendoare.

George Copos, om care își dresează afacerile cu proverbială chiverniseală, nu lucrează nici de această dată în spatele cortinei. El a ales la Rapid strategia insolvenței pentru a ajunge în legalitate la reducerea cheltuielilor. Cred că a procedat corect. Cred că inerentele convulsii ale insolvenței nu vor fi fatale pentru Rapid. Interesant rămâne de văzut cum va reuși George Copos să realizeze echilibristica între regulamentele fotbalului și jurisdicția insolvenței. Pentru că aici pot apărea probleme. Una dintre acestea, și cea mai importantă, fiind licențierea. Dar gândesc că poate exista înțelegere în cazuri de forță majoră.

Situația de la Dinamo nu este departe de cea de la Rapid. Criza este la fel de apăsătoare și în Ștefan cel Mare. Groapa poate deveni însă și mai groapă din cauza conflictelor interne pe care dinamoviștii le promovează cu seducătoare inconștiență. Dragoș Săvulescu și-a tras porția de notorietate neghioabă și a dispărut din peisaj. Dar a apărut Ionuț Negoiță. Individ bântuit de impresii extraordinare despre sine. Vorbește mult și gol, se crede cel mai tare de pe coaja oului, se vrea unic și indivizibil la cârma clubului. Pentru că, își imaginează el, la butoniera sa Dinamo poate artâna destul de cuminte. Poate mă înșel. Dar cred că scurtătura Negoiță poate fi cea mai scurtă scurtătură spre declinul definitiv al dinamoviștilor. Nicolae Badea și Cristi Borcea au păcatele lor. Nu sunt însă niște decisivi ai răului așa cum se recomandă Negoiță.

Cornel Dinu, dinamovist autentic și incurabil, nu-și permite nesincerități protocolare atunci când este vorba despre Dinamo. Poate accepta sfârșitul său mai degrabă decât sfârșitul clubului la care s-a consacrat. Și, în consecință, atrage atenția asupra pericolului. Mai imobiliar în fotbal, mai rece și cu mult mai câștigat, Mircea Lucescu se situează de cealaltă parte a baricadei. El afirmă că George Copos ar trebui să părăsească Rapidul. Da! Mai ales după acesta a risipit foarte mulți bani și pe mâna lui Răzvan Lucescu. Mai spune seniorul că și Nicolae Badea ar trebui să plece de la Dinamo. Simt aici că de aceeași părere ar fi și colegul de structuri al lui Mircea Lucescu. Domnul Anghelache. Și astfel, după cum susține și Cornel Dinu, parcurile de distracții imobiliare ar rămâne în centrul Capitalei în timp ce Glina ar deveni o altă ”groapă” pentru Dinamo.