Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un criminal şi un tălhar au evadat din inchisoarea de la Poarta Albă. Potera a pornit in urmărirea lor. Unul a fost prins. Celălalt simte in ceafă respiraţie de gardian. Aventură cu final aşteptat. Iluziile furate au fost din nou incarcerate.
Un criminal şi un tălhar au evadat din inchisoarea de la Poarta Albă. Potera a pornit in urmărirea lor. Unul a fost prins. Celălalt simte in ceafă respiraţie de gardian. Aventură cu final aşteptat. Iluziile furate au fost din nou incarcerate.
Cosmin Olăroiu a reuşit să evadeze din fotbalul romănesc. Pe el nu-l urmăreşte decăt şansa. Iar perspectiva nu se ţese din fum de ţigară, nu este iluzorie. Şansa reuşitei are consistenţă materială. Pentru că Olăroiu beneficiază de experienţa recidivistului. In ianuarie 1997, la Agadir, in Maroc, Universitatea Craiova abia işi incepuse cantonamentul de iarnă. După doar căteva zile petrecute acolo a trebuit să ne luăm rămas bun. Cosmin făcea cale intoarsă. La Craiova. De unde avea să plece mai departe, foarte departe, in Coreea. A plecat ca fotbalist, a infruntat ostilitatea băştinaşilor care nu agreau străini la echipă, a invins, a dus şi alţi romăni in Coreea (Luţu, Mihai Drăguş, Gabi Popescu), iar după căţiva ani a revenit in ţară ca antrenor.Â
După evadare, criminalul şi tălharul au fost forţaţi să vorbească. La interogatoriu. Iar după ce vor da cu subsemnatul se vor mai alege şi cu o premiere consistentă in ani-puşcărie.
Evadarea lui Cosmin Olăroiu este echivalentă cu libertatea de a vorbi. De a spune adevărul. Un adevăr care nu mai poate fi răstălmăcit pentru a corespunde tradiţionalei reţete "intărătă-i, Drace!". Dacă mai are unele reţineri, acestea sunt justificate doar prin dorinţa de a nu-i prezenta in toată splendoarea lor pe păcălicii cu care s-a intersectat pe traseele fotbalului. De altfel nu trebuie să dai dovadă de o perspicacitate ieşită din comun pentru a identifica lichelele despre care este vorba in propoziţie.
Marţi seara i-am avut invitaţi la "6, vine presa!" pe Cosmin Olăroiu şi Răzvan Ioan Boanchiş. Primul a furnizat informaţii in premieră. A demonstrat, de pildă, prin argumentare bine articulată logic, că nu a acceptat compromisul in meserie, că nu a acceptat dictatul nici chiar atunci cănd a fost vorba de patronul echipei. Răzvan a intrebat atunci, firesc, de ce nu a demontat zvonurile in momentul lansării lor. Răspuns: "De ce? Ştiam de jocul intereselor subterane. Personal aveam satisfacţia că nimic din ceea ce se spune nu este adevărat. Orice replică de-a mea putea fi interpretată ca o justificare. Iar eu, in astfel de situaţii, nu am să mă justific niciodată".
Cred că orgoliul l-a slujit bine pe Olăroiu in respectiva conjunctură. Evadare reuşită, Cosmine!
