Rock şi fotbal în Piaţa Constituţiei

Mii de români au ales încă o dată Piaţa Constituţiei pentru a trăi meciul în direct, ca pe stadion. Meciul decisiv: România-Olanda. Hai România!

Trei culori cunosc pe lume amestecate mereu cu fum gros de grătare, tone de mici, valuri de bere şi mult, mult zgomot: roşu, galben şi albastru! Mii de români au ales încă o dată Piaţa Constituţiei pentru a trăi meciul în direct, ca pe stadion. Meciul decisiv: România-Olanda. Hai România!

Steaguri tricolore fluturate-n fum, tricouri tricolore, feţe acoperite de cele trei culori, jobene tricolore, creste tricolore, eşarfe cu fundiţe la gîtul fetelor şi chiar evantaie confecţionate din steguri în aceleaşi trei culori ale României. Piaţa Constituţiei, transformată în arenă s-a umplut cu patru ore înaintea meciului. După partida Croaţia-Polonia, care-a pregătit atmosfera şi-a-ncins grătarele de pe margini, a cîntat cît se poate de live Alternosfera, o trupă rock de peste Prut. De care s-au bucurat cîteva sute de rockeri, în timp ce suporterii veniţi din cartierele vecine, adică Rahova şi Ferentari, au cam făcut crampe la stomac. De data asta s-a cîntat înainte de meci, pentru că legea interzice concertele după ora zece şi jumătate. Şi tot pînă atunci s-a băut şi bere, conform aceleiaşi legislaţii. Aşa că românii s-au grăbit să dea buzna la dozatoare şi să le golească în timp record. La începutul partied cu Olanda, piaţa adăpostea cîteva mii de suporteri foarte obosiţi…

BANCĂ DE ÎNCHIRIAT. “E liber?” “Nu!” Aceleaşi întrebări şi, invariabil, aceleaşi răspunsuri se auzeau peste tot. În piaţă avem di tăti… mai puţin bănci şi mese. E greu de presupus că pe cîteva sute de bănci pot sta în acelaşi timp cîteva mii de oameni. Deci au prins un loc la masă doar cei veniţi cu patru ore înainte de începerea meciului. Crezînd că fericiţii care nu s-au aşezat pe asfalt sau pe gazonul artificial pus în mijloc de organizatori sînt un fel de boieri, cărşetorii minori sau pensionari veniţi în deplasare la stadionul din piaţă şi-au început ziua de lucru tot cu patru ore înainte de meci. Piaţa a devenit un adevărat loc de pelerinaj pentru personajele din “Filantropica”. Ca şi pentru vînzătoarele de seminţe.

ACUM ORI NICIODATĂ! Minutul zero: pe-aici nu se mai trece! Intrările sînt blocate. Douăzeci de mii de suporteri ai României iau cu asalt Piaţa Constituţiei. La ultimul meci, cel care decide dacă mergem mai departe. N-ar exista stadion pe care să încapă mulţimea din piaţă. Masa compactă de suporteri face valuri la 37 de minute de la începutul meciului, bucurîndu-se de ratarea fenomenală a olandezilor. Robben, rămas singur cu Lobonţ, şutează pe lîngă bara noastră. Disperarea cuprinde stadionul din piaţă în minutul 44, cînd ratăm şi noi cea mai mare ocazie. Şi… un gol pe care Lobonţ nu-l mai apără în repriza a doua. Mulţimea nu mai scandează în cor. Înjură individual. Rămîn şi cîţiva optimişti care mai strigă a-ncurajare. Dar elanul se stinge progresiv, cu fiecare fază ratată de ai noştri. Încă un gol la final, iar suporterii încep să plece din piaţă. Nu mergem mai departe.