x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Arte Vizuale Aproape tabu...

Aproape tabu...

de Gabriela Boeriu    |    11 Iul 2007   •   00:00
Aproape tabu...

Căţi dintre cei care trăiesc in virtutea inerţiei o viaţă pragmatică mai citesc poezie sau căţi au citit vreodată? Mai are cineva nevoie de spirit intr-o lume atăt de grăbită?

Octavian Soviany - Căile poetului către sacru

Căţi dintre cei care trăiesc in virtutea inerţiei o viaţă pragmatică mai citesc poezie sau căţi au citit vreodată? Mai are cineva nevoie de spirit intr-o lume atăt de grăbită?

  • Jurnalul Naţional: Aţi căştigat cu volumul de poezii "Dilecta" premiul cititorilor revistei Observatorul cultural, drept concluzie, sunteţi indrăgit. Ce inseamnă "Dilecta" pentru dumneavoastră?

Octavian Soviany: S-a scris foarte mult despre "Dilecta", lucru care m-a pus pe gănduri. Sincer, nu mă aşteptam să aibă succes la public un volum de poezie scris aşa cum se scria acum 100 de ani, cu rime, cu metafore. A meritat să public "Dilecta". Eu am incercat să fac un volum de poezie erotică, dar nu precum cea din zilele noastre. Se spune că există foarte multă poezie erotică. De fapt, e vorba despre sex. Mai mult decăt atăt, sexul nu este privit ca pe o sursă de bucurie. El inspiră dezgust, oroare, scărbă de partener şi de tine insuţi. Există o complementaritate intre bărbat şi femeie. Se ştie că la origine omul nu a fost nici bărbat, nici femeie, ci androgin, iar eu sunt intru totul de acord cu cei din evul mediu, care credeau că bărbatul nu se poate măntui decăt prin femeie. "Dilecta" este pentru mine un fel de cale spre măntuire.

  • Ce reprezintă poezia in opinia dumneavoastră?

Nu ştiam că mai există cititori de poezie... se pare că mai există; şi dacă mai există şi edituri care scot destul de masiv cărţi de poezie şi nu dau faliment, atunci e foarte bine. Poezia... nu ştiu ce este poezia. Probabil este unul dintre posibilele drumuri spre sacru.

  • Vedeţi poezia ca pe un adjuvant al spiritului? Care ar fi antitodul robotizării oamenilor, există acest antidot?

Trăim intr-o materialitate foarte grosieră. Există sub orice aspect senzaţii, visceralitate, inclusiv in artă. Intr-un fel sau altul trebuie să ne respiritualizăm, pentru că altfel vom cădea in animalitatea cea mai abjectă. Din experienţele mele de pănă acum ar fi cam trei căile către sacru: sfinţenia, care nu mi se potriveşte categoric, arta, care implică dragostea, şi dragostea pur şi simplu, care este cea mai inaltă dintre toate. Noi, oamenii moderni, ne-am cam pierdut apetenţa pentru experienţe de acest tip. Trebuie totuşi să găsim o modalitate de a o redescoperi...

  • Este de vină era "copy paste" pentru interesul regresiv al tinerilor de azi vizavi de cultură - in special poezie?

Da. E una dintre cauze, dar există un sindrom insă la noi, in special la tineri. S-a diminuat curiozitatea şi, dacă mai există, ea se indreaptă asupra unor lucruri minore. In sine, internetul este foarte bun, cu condiţia să ştii să-l foloseşti. Intălnirile astea virtuale pot provoca dezechilibru psihic, iar tinerii cam la asta folosesc in mare internetul, la trăncănit.

  • S-a demodat romantismul?

Lumea s-a dezvrăjit. Cum să mai intălneşti sentimente romantice la nişte tineri care se uită la filme porno de la 4 ani... Unde mai este misterul? Unde mai este puterea de seducţie a celuilalt?

  • "Am fost aduşi aici pentru că nimeni nu are nevoie de noi", spuneţi intr-o poezie. E vorba despre un spital de nebuni... Este societatea un balamuc mai mare decăt un spital de profil?

Da. Balamucul se continuă căteodată mai rău dincolo de porţile spitalului. E o aparenţă inşelătoare de ambele părţi.

  • Sunteţi idealist?

Da, pentru că scriu poezie, sunt idealist. Din copilărie aveam o imaginaţie foarte bogată, eram cam autist... Nu sunt un luptător, genul de om care să calce pe cadavre ca să-i fie lui bine. Idealismul te umanizează.

  • Care este persoana care v-a marcat?

E bine că mi-ai pus intrebarea asta. In ultima vreme am simţit nevoia să vorbesc tot mai mult despre un poet braşovean, Darie Magheru, care mi-a marcat existenţa. Mi-am petrecut adolescenţa in garsoniera lui. Am invăţat foarte multe despre poezie de la el. E un poet foarte bun. A scris şi teatru, a scris şi proză. El m-a invăţat această lecţie de idealism de care vorbeai. Dacă eu am scris şi poezie şi teatru este datorită lui.

  • Generaţia tineretului de azi este una foarte versatilă. Ce autor le recomandaţi elevilor, şi nu numai?

Cu siguranţă Dostoievski. Din cauza lui am vrut eu să renunţ la şcoală. După ce l-am citit, mă găndeam că in lume există probleme mult prea mari şi prea grave decăt mersul la şcoală, dar mi-am revenit. Acest autor te invaţă ceva. Ca să apreciezi şi să descoperi binele, de multe ori este necesar răul, un rău chiar violent.

Date biografice:

Octavian Soviany s-a născut la 23 aprilie 1954 in Braşov. Critic literar, poet şi dramaturg, este printre cei mai apreciaţi comentatori ai fenomenului literar contemporan. Debutul editorial l-a făcut cu volumul de poezii "Ucenicia bătrănului alchimist. A scris teatru: "Strălucirea şi suferinţele filozofilor", critică "Textualism, postmodernism, apocaliptic".

S-a remarcat obţinănd mai multe premii pentru critică şi poezie, printre care se numără şi Premiul Observatorului Cultural pentru volumul "Dilecta".

×
Subiecte în articol: arte poezie