x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Oglinda vieţii

0
Autor: Luminita Ciobanu 23 Feb 2009 - 00:00

Steaua lui Cristian Vasile a cunoscut strălucirea maximă după ce diseurul a divorţat de Francesca.





Numeroşi compozitori îi încredinţau piesele lor. Cristian era un nume. Era inclus în programele de la Radio, iar casele de discuri Odeon şi Columbia îi scoteau disc după disc. Columbia avea pe atunci sediul vizavi de Palatul Telefoanelor, dar pentru imprimări Cristian mergea la Viena. Nu-i lua mult să descifreze o partitură. Câteva piese le-a pus la punct în trenul Bucureşti-Viena, apoi le-a imprimat, fără nici o ezitare, în timp ce alţi interpreţi făceau zeci de probe. I-a uluit pe managerii casei de discuri.

În ţară era "bătaie" pe el. Când i-a expirat contractul de la "Răcaru", Cristian a primit salariu dublu la "Grand Restaurant" pe Calea Victoriei. Cum renumiul local "Lafeyette" se afla alături, patronul, văzând cum numărul de consumatori creştea pe zi ce trecea la localul alăturat, mulţi venind doar să-l asculte pe Cristian, i-a făcut o ofertă şi mai avantajoasă. Tânărul cântăreţ a acceptat să cânte doar la bomboneria "Lafayette", acompaniat de orchestra James Cook. A mai cântat şi în grădina de vară numită "La Bufet" din apropierea Palatului Telefoanelor, dar şi în celebrul local "Roata lumii". Fiecare seară era un nou triumf pentru Cristian Vasile. Elly Roman i-a încredinţat piesa "Ilona", apoi "Nuşa" şi "Gândeşte-te la mine". Lui Ion Vasilescu i-a lansat de asemenea mai multe cântece: "Te-aştept diseară-n Cişmigiu", "Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara?", ultima piesă reluată cu succes de alt brăilean: Jean Moscopol. Vechiul său prieten Ionel Fernic i-a compus o nouă piesă - "Nunuţa". I-a încredinţat-o lui Cristian ştiind că nimeni nu o putea interpreta cu acelaşi patos şi talent. I-a compus apoi şi alte cântece faimoase: "În ochii tăi fermecători", "Pe boltă, când apare Luna", "Aprinde o ţigare" şi multe altele. Veniturile obţinute de Cristian într-o lună le depăşeau cu mult pe cele ale oricărui funcţionar diplomatic într-un an. Nu era deloc cumpătat în privinţa cheltuielilor. În plus, Maud Mary, femeia de care era îndrăgostit, l-a adus în pragul disperării. O iubea nespus, aşa că nu se uita la banii pe care-i cheltuia pentru capriciile ei. Casa acesteia din Strada Basarabiei a fost transformată de Cristian într-un veritabil palat: mobilierul a fot adus din străinătate. Oglinzile au fost aduse, de asemenea, de la Veneţia. După ce şi-a atins scopul, Maud Mary l-a îndepărtat. Distrus sufleteşte, a vrut chiar să se sinucidă. A fost salvat de mama sa, "singura femeie care l-a înţeles şi l-a iubit cu adevărat", după cum spune muzicologul Nicu Teodorescu. "Ea locuia pe atunci la Predeal împreună cu fiul mai mic, Virgiliu. În scurta perioadă cât a stat cu ei, Cristian şi-a recăpătat încrederea în viaţă. Încurajat de veşnicul său optimism, pleacă la Bucureşti în căutarea unui nou angajament. Numai că fratele său aflase că marele diseur căzuse pradă unei boli de piept. Într-o înţelegere tacită cu Alfred Pagony, a încercat să-l determine pe Cristian să mai rămână la Predeal o vreme, dându-i 25.000 de lei pentru un «viitor angajament», adaugă dr Nicu Teodorescu. Imprevizibil, renumitul cântăreţ a revenit la Bucureşti, însă succesul de odinioară nu l-a mai urmărit. Nopţile pierdute cândva în restaurante şi viaţa "trepidantă" şi-au spus cuvântul. S-a îmbolnăvit grav. A fost îngrijit de o admiratoare până când mama sa l-a dus la Sinaia, unde avea o vilă.

PE FRONT. Când s-a simţit în putere a plecat din nou la Bucureşti. N-a putut să găsească însă nici un contract. S-a înrolat pe front în echipele artistice. A ajuns până la Don, dar dezastrul militar l-a adus din nou în ţară. A plecat apoi pe Frontul de Vest. A revenit la Bucureşti şi a fost angajat la un mic restaurant de lângă Cişmigiu. Respira însă greu şi obosea, slăbise foarte mult şi abia se mai ţinea pe picioare. A căzut din nou la pat. Diagnosticul: TBC. "Femeia de lângă el l-a părăsit. L-a anunţat pe un prieten de-al lui Cristian, un anume Heimovici, să vină să-l interneze deoarce are febră tifoidă", adaugă dr Teodorescu. A fost dus la Sinaia, unde fratele său, Virgiliu Vasile, era şeful judecătoriei locale. Aflând de noua năpastă care s-a abătut asupra fiului său, Virginia a plecat de la Predeal pentru a fi lângă băiatul său. Cu mare greutate familia a reuşit să-i procure medicamentele de care avea nevoie. Se găseau doar "la negru". Ca să poată respira a fost supus unui dublu pneumotorax. "Marele Cristian Vasile, vedeta muzicii uşoare, cel din lumina reflectoarelor, aplaudat, bisat, aclamat, admirat, era nevoit să trăiască la pat. Murea câte puţin în fiecare zi. Ros de boală, se hrănea doar cu amintirea unui trecut glorios. Deşi i se făcuse recomandarea de a sta numai în poziţie orizontală, era deseori găsit stând în fotoliu, cu ochii umeziţi. Alteori, privea cu orele pe geam", spune dr Teodorescu. Virgiliu Vasile, fratele diseurului, i-a povestit muzicologului Nicu Teodorescu momentele dramatice pe care le-a trăit Cristian. "Singurele înseninări - spunea Virgiliu Vasile - nu-i mai veneau decât de la amintirile succeselor de altădată şi atunci ochii i se luminau pentru o clipă. Numai puterea bărbăţiei ţinea stavilă lacrimilor. Credeai că priveşte în neştire, de fapt, privea la propria lui viaţă... Se întorcea numai la ce-i plăcuse. Din acest motiv îi plăcea să stea singur. El şi cu lumea lui de altădată... De asta mi-am dat seama atunci când, urmărindu-l din camera alăturată prin perdea, l-am zărit odată râzând de-a binelea. Care anume pagină din cartea lui de amintiri întorcea, numai el ştia!" Mama lui, Virginia, nu l-a scăpat nici o secundă din ochi. Asistenţa de specialitate i-a fost acordată de reputatul doctor specialist în boli pulmonare Gheorghe Drăgănescu, fostul medic al mareşalului Antonescu. "Cristian va trăi!", o încuraja acesta pe Virginia.

Vremuri grele aveau să vină în familia Vasile. Virgiliu a fost scos din magistratură în urma unei reorganizări şi a fost nevoit să se ocupe cu diferite activităţi, departe de pregătirea lui profesională, pentru a-i putea procura medicamente fratelui său. Ulterior şi-a vândut chiar şi mobila din sufragerie şi dintr-un dormitor pentru a cumpăra doctoriile necesare. Apoi, Virginia a început să împletească mileuri şi pulovere ca să facă rost de bani.

REGIZOR. Când starea i s-a ameliorat, Cristian a ieşit la scurte plimbări prin staţiune. Timpul trecea greu în lipsa unei activităţi. Şi-a căutat un serviciu, pentru a mai uşura poverile din casă. A găsit un post: responsabil de cămin cultural. A încercat să dea viaţă unei echipe de teatru. A căutat amatori, a făcut o selecţie, a format o trupă, asumându-şi rolul de regizor, solist şi director de scenă. Activistul de partid i-a oprit însă orice avânt. Cu mare greutate a pus în scenă "Năpasta". A jucat rolul lui Ion. Sala a fost plină până la refuz. La finalul spectacolului, actorii au fost ovaţionaţi minute în şir, Cristian amintindu-şi astfel de anii de glorie. S-a gândit apoi să pună bazele unui cor. Dar activistul de partid i-a pus din nou "beţe în roate". L-a sfătuit să înfiinţeze un cor muncitoresc şi să aibă musai în repertoriu piese închinate lui Stalin. N-a avut încotro. A muncit mult cu ansamblul coral, în săli neîncălzite. S-a îmbolnăvit din nou. Când şi-a revenit, a lucrat o vreme pe şantierul Întreprinderii Gaz Metan din Mediaş. S-a întors apoi în Capitală, unde s-a angajat la Circul de stat, prezentator de programe. A căutat însă un serviciu mai liniştit şi a găsit un post de regizor la Teatrul de păpuşi "Ţăndărică". Viaţa i-a adus-o aproape pe Rada Moldoveanu. S-au mutat la Piatra-Neamţ, el ca regizor, Rada sufleur, apoi s-au căsătorit. Aici Rada s-a pensionat. I-a urmat şi Cristian, din pricina bolii. Respira foarte greu, folosind inhalaţia cu alopent, prin intermediul unui mic aparat, procurat de fratele său, Virgiliu, pe o sumă considerabilă, după cum spune dr Teodorescu.

Căutând un loc cu o climă propice, Rada şi Cristian s-au mutat o vreme la Predeal. S-au stabilit apoi la Sibiu. Pe lângă boala de plămâni, Cristian a suferit şi o paralizie a corzilor vocale şi o boală de inimă. La Sibiu, Cristian şi-a trăit ultimele clipe. A murit la jumătatea lunii iunie 1974. A fost condus pe ultimul drum, la Cimitirul Hiprodrom I din municipiu, de familie şi câţiva prieteni, printre care şi interpreta Mia Braia.

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de