x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O legendă

0
24 Sep 2007 - 00:00

In 1963, Dan Spătaru a absolvit Facultatea de Sport din Bucureşti, devenind profesor de sport. Această meserie a fost liantul intre cunoscutul interpret şi Magda Gunnesch, soţia campionului mondial la handbal din 1972, Roland Gunnesch, profesoară de sport la răndul ei.

In 1963, Dan Spătaru a absolvit Facultatea de Sport din Bucureşti, devenind profesor de sport. Această meserie a fost liantul intre cunoscutul interpret şi Magda Gunnesch, soţia campionului mondial la handbal din 1972, Roland Gunnesch, profesoară de sport la răndul ei.

Â
CĂLDURĂ. "Dan a fost un prieten adevărat. Un tip extraordinar", povesteşte Magda Gunnesch. "L-am cunoscut la Doina şi Vasile Dolbea acasă. Am fost invitaţi intr-o seară şi nu ne-am imaginat că vom da măna cu el. Din acea clipă parcă ne ştiam de 20 de ani. Am inceput să povestim, aveam cunoştinţe comune in Bucureşti, eram profesori de sport amăndoi, deci pe aceeaşi lungime de undă. Era foarte iubit, iar la spectacolele lui veneau mulţi romani. El ocupa scena o oră, două. Era foarte apropiat de spectatori, veneau şi cumpărau casetele lui şi voiau autografe, stătea de vorbă cu ei, avea răbdare şi un respect faţă de oamenii aceştia care veneau să-l asculte. Era un bărbat frumos, iar cănd ne-am intălnit mi-am spus in sinea mea că am cunoscut o legendă. A fost ca un balsam pentru suflet. Un om cu voce caldă, cu respect şi iubire pentru prieteni. Noi l-am iubit tare, şi el la fel. Ascultănd muzica lui te simţi mai tănăr, realizezi că sunt melodiile mai multor generaţii. Te alinau versurile lui, mi se par incredibil de actuale."

Prietenos. Doina Dolbea, lucrător in domeniul asigurărilor şi vănzărilor imobiliare, din Nürnberg, l-a primit in casă pe Dan Spătaru, dar şi pe alţi mulţi artişti romăni. "Cu Dan ne-am imprietenit din prima clipă. De ziua soţului meu, la 27 mai, mergeam impreună in Italia. La 8 septembrie, la 6:00 dimineaţa, m-a sunat Sida: «Doina, a murit Dan»... Tot ce pot să spun este că, pentru noi, el n-a murit. Cănd soţul meu a dat prima dată măna cu Dan a tremurat şi i-a spus: «Vai, nu vă inchipuiţi ce onoare este pentru mine să dau măna cu dumneavoastră, care sunteţi idolul tinereţii mele». Sunt trei ani de cănd a murit, iar noi ii facem pomenirea, aici, la Mitropolie, la Nürnberg. Miercurea a murit, sămbăta a fost inmormăntarea. La noi miercurea şi sămbăta ori se sparge un pahar, ori cade ceva. Parcă ne veghează de acolo de unde este", a spus Doina Dolbea.




Alain Delon al Romăniei

Circula o vorbă, cum că Dan Spătaru era Alain Delon al Romăniei. "Era pedant. Işi scotea smokingul inainte de spectacol, işi făcea pantofii şi pe talpă", povesteşte Doina Dolbea. "Ca nu cumva să ridice talpa şi să aibă ceva pe ea. Cănd intra pe scenă avea o emoţie la prima melodie de simţeai cum vibrează vocea. Căldura publicului il liniştea, iar cănd intra el oamenii se sculau in picioare. Găndiţi-vă că aici sunt mulţi saşi şi şvabi, care au stilul lor de muzică. Puteam să fac spectacole in fiecare lună că toată lumea era innebunită. Impărţim fluturaşi in sacoşe. Afişe peste tot. Publicitatea era asigurată".

Ţinea foarte mult la imagine

"Acum 4 ani, un prieten s-a căsătorit, şi voia să cănte Dan la nunta lui", işi aminteşte Doina Dolbea. "El i-a spus: «Nu cred, mi-a căzut părul, nu pot să apar aşa». Ţinea la imagine, nu voia să apară oricum. Pănă la urmă s-a decis: «Am invins boala şi nu mi-e ruşine». A fost o nuntă extraordinară. La Constanţa a avut loc şi cred că a fost ultima lui apariţie in public. De Revelion nu a mai venit la noi, la Nürnberg, nu s-a simţit bine. De Paşti am fost noi in Romănia. A rămas să ne vedem in august. Ne-am intălnit in august, Dana, fiica lui, era insărcinată in luna a treia. Ii spuneam atunci: «Trebuie să ai voinţă să te refaci, că o să ai un nepoţel sau o nepoţică». Replica lui a fost: «Sunt foarte obosit, nu cred că o să mai ajung să imi văd nepoţelul. Am dureri mari». Am făcut glume, ne-am simţit bine. N-a trecut mult şi după căteva zile s-a prăpădit. Pe 8 septembrie s-a prăpădit. «Crezi că o să am mulţi martori dacă nu o să mai fiu? Mă găndesc la asta», imi spunea atunci. «Toată lumea te iubeşte. Nu vreau să aud aşa ceva», era replica mea", incheie Doina Dolbea.

Â

Â
Venin de şarpe

"Cănd a fost Dan bolnav, işi aminteşte Doina Dolbea, toţi au fost să stea cu el. Făcea citostatice, abia se ţinea pe picioare. I-am spus să vină la Nürnberg, că avem un doctor foarte bun, chirurg, specialist in acupunctură, Adrian Panea. El mi-a spus să-l aduc la Nürnberg, pentru că la boala lui nu are voie să facă citostatice. A venit. L-am aşteptat la München. Nu l-am recunoscut. Cănd am ajuns acasă, toţi mi-au spus că n-o să reuşesc să-l pun pe picioare. A inceput să facă tratament cu Gerovital, cu venin de şarpe... In două săptămăni a pus 10 kg, l-am pus pe picioare. Avea analizele bune. A plecat după patru săptămăni. In Romănia toţi se mirau cum s-a pus pe picioare. Dar a inceput iar citostaticele şi avea sistemul imunitar slăbit."

Citeşte mai multe despre:   cănd,   doina,   doina dolbea

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de