Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu mai există dubii că interimatul Guvernului Boc/2 se va prelungi până la alegerile prezidenţiale. Era scenariul cel mai probabil, chiar înainte ca Traian Băsescu să-l enunţe public. Asta nu înseamnă că prestaţiile lui Klaus Iohannis şi ale lui Lucian Croitoru devin irelevante. Câtuşi de puţin. Impactul lor electoral nu este deloc neglijabil.
Apariţia primarului independent al Sibiului în prim-planul vieţii politice reprezintă o grea lovitură pentru Traian Băsescu. În primul rând pentru că preşedintele trebuie să constate că opoziţia formează acum o nouă majoritate. Chiar dacă, interpretând foarte creativ Constituţia, şeful statului se face că plouă, semnalul este cu siguranţă receptat
în teritoriu. Şi el poate influenţa semnificativ opţiunile liderilor locali, învăţaţi să sară mereu în barca puterii.
Apoi, prestigiul lui Klaus Iohannis este incontestabil. Performanţele sale ca administrator al Sibiului sunt unanim recunoscute. În plus, nu i se pot reproşa cârdăşii politice. Cariera sa nu se datorează susţinerii unui mare partid. Toate acestea fac dificilă motivarea refuzului prezidenţial. Doar propunând un premier mai bun, Traian Băsescu putea scăpa de suspiciunea că pune interesele sale şi ale PD-L înaintea celor naţionale. Singurul personaj în măsură să-l eclipseze pe Iohannis, Mugur Isărescu, nu a marşat însă la jocul Cotrocenilor.
Aşa că preşedintele a fost nevoit să caute un surogat. L-a găsit în persoana lui Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR. Şi a avut ghinion.
Inevitabil, disputele legate de desemnarea premierului se decontează electoral. Asistăm zilele acestea la o confruntare prin interpuşi. Iar Lucian Croitoru se află într-o inferioritate dureroasă. Pleacă din start cu handicapul lipsei de notorietate. Se căzneşte degeaba să fructifice legenda lui Isărescu. Nu are nimic din naturaleţea şi şarmul mentorului său. E crispat, stângaci în exprimare, prizonier al limbii de lemn. Pare complet depăşit de situaţie. Iohannis, în schimb, este o adevărată revelaţie. Nu are doar un discurs impecabil, ci şi charismă. "Trece sticla" aşa cum doar Traian Băsescu mai ştia s-o facă, în vremurile lui bune. Preşedintele şi-a găsit, în sfârşit, un rival pe măsură.
Nu, Klaus Iohannis nu candidează la Preşedinţie.
Şi nici nu ar trebui să o facă acum. Prelungirea crizei guvernamentale a ridicat enorm miza scrutinului. Nu-l vom alege doar pe şeful statului, supus - măcar teoretic - unor severe constrângeri constituţionale. În joc a fost aruncată acum şi funcţia de premier. Traian Băsescu va trebui să fie foarte atent când îşi va irosi cea de-a doua nominalizare. Insistând că în fruntea Executivului trebuie musai un finanţist familiarizat cu FMI-ul, preşedintele şi-a limitat mult opţiunile. N-o mai poate desemna, de pildă, pe Monica Macovei.
Singurul lider PD-L cu "mapa profesională" adecvată ar fi Theodor Stolojan. În CV-ul lui figurează însă şi două abandonuri epocale. Traian Băsescu intră în campanie electorală fără să poată avansa o propunere credibilă pentru viitorul premier al României. Nu are nici omul potrivit, nici majoritatea parlamentară care să-l susţină.
Tot ce poate promite este bluff-ul alegerilor anticipate. Principalii săi contracandidaţi au o ofertă mai sigură.
