"Ce vreţi, ca Franţa să facă oraşe pentru romii din România?"

Parlamentarul Jean-Claude Mignon, fost "golan" în Piaţa Universităţii, spune că Hexagonul nu mai are loc pentru nomazi.

În mai 1990 era "golan" în Piaţa Universităţii din Bucureşti, unde îşi amin­teşte cum s-a adresat unei mulţimi impresionante, având-o alături pe Doina Cornea, şi a strigat "Trăiască România liberă!". Susţine că îi place Bucureştiul, pe care-l numeşte "Micul Paris". În 1993, la Consiliul Europei, pleda cu hotărâre pentru aderarea României. După 17 ani, tot la Consi­liul Europei, s-a transformat din avocat al României în acuzator. Pentru că vrea să ne ţinem romii acasă. Jean-Claude Mignon este deputat din partea UMP (formaţiunea aflată la guvernare în Franţa), primar al lo­ca­li­tăţii Dammarie-les-Lys din departamentul Seine-et-Marne şi şef al dele­gaţiei franceze la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

● Jurnalul Naţional: Aţi declarat, în contextul dezbaterilor pe tema romilor, citându-l pe Michel Ro­card, că Franţa nu poate primi toată mizeria lumii. La ce anume vă re­fe­riţi când spuneţi "mizerie"?
● Jean-Claude Mignon: Franţa este în mod tradiţional o ţară a azilului, care primeşte, uneori cu prea multă generozitate, un anumit număr de persoane care vor să emigreze din motive diverse. Se spune despre Franţa că este ţara drepturilor omului (...). Dar în Franţa mai trăiesc şi francezii, care au şi ei problemele lor, care trăiesc în condiţii nu întotdeauna uşoare, mai ales acum, că criza eco­nomică mondială a lovit şi Franţa. Sunt oameni care continuă să plă­teas­că multe impozite, care conti­nuă să muncească, pentru a beneficia de un anumit regim social. Dar azi pe teritoriul nostru vin mulţi europeni care nu pot accede în ţara lor la un ase­menea regim social şi vor să bene­fi­cieze de sistemul social francez, însă Franţa nu-şi permite să plătească pentru toţi europenii, pentru întreaga lume.


● De exemplu...
● Eu sunt primarul unui oraş de 22.000 de locuitori. În fiecare an, pre­gă­tim anul şcolar, stabilim nişte fonduri pentru cei înscrişi, iar în prima zi de şcoală ne trezim că vin o gră­ma­dă de alţi copii, nu ştim de unde ies. Dacă vin în Franţa, suntem obligaţi să-i şcolarizăm. Îi şcolarizăm. Dar vin pentru a obţine alocaţia familială şi stau trei luni. La sfârşitul celor trei luni dispar. Pleacă şi ne lasă cu clasele dezechilibrate şi un întreg sistem şcolar dat peste cap. Cerem ca legile să fie respectate şi lumea să nu vină în Franţa doar ca să beneficieze de sistemul social francez şi de genero­zitatea francezilor.
Poate părea şocant, dar eu am pledat în 1993 pentru intrarea Ro­mâ­niei în Consiliul Europei. Pentru că România, ca şi alte ţări, a trăit timp de 45 de ani sub ceea ce numim jugul comunist. Un parlamentar român mi-a spus, în comisii (la Adu­na­rea Parlamentară a Consiliului Euro­pei - n.r.), că timp de 45 de ani v-am lăsat în spatele unui zid. Dar să nu uităm că, cu două luni înainte de căderea regimului, Ceauşescu fusese reales cu 99% de Comitetul Central...


● Nu trebuie să confundaţi populaţia României cu Comitetul Central.
● De acord, dar nu trebuie să ne reproşaţi azi nouă, occidentalilor, că a fost vina noastră. Eu întotdeauna am fost atras de România. Generalul de Gaulle iubea România şi a fost pri­ma ţară din est pe care am vizitat-o după căderea comunismului.


● Şi când aţi descoperit că există şi o problemă?
● Erau lucruri pe care totuşi nu le în­ţelegeam la vremea aceea. Când se vor­bea despre romi aaaaa... Indife­rent de cine era responsabilul român arăta mereu o respingere sistema­tică a po­pu­­laţiei rome. Mi se spunea că romii nu sunt români. La vremea aceea n-am dat prea multă importanţă, nici nu înţelegeam cum adică romii nu sunt români. Romii trebuie să fie şi ei de undeva. Sunt romi din anumite regiuni ale Franţei, cum să spunem că nu sunt francezi? Sunt romi originari din România, din Bulgaria, sunt mulţi şi din Rusia...


● Vorbiţi despre origine sau despre cetă­ţe­nie?
● Eu când scot cartea mea de identitate pe ea scriu adresa şi locul naş­terii... Când România a intrat în Consiliul Europei s-a angajat să respecte un anumit număr de condiţii impuse, printre acestea era şi integrarea romilor...


● Şi reproşaţi guvernului român că nu a făcut asta?
● Eu cred că guvernul român n-a făcut niciodată nimic din ce trebuia pentru integrarea romilor. România a intrat în UE şi poate accesa fonduri structurale şi de coeziune în proporţii considerabile. Sunt mai multe mi­liarde de euro. Sunt taxe pe care le plătim şi eu, şi tu şi care merg la UE, care redistribuie anumite sume anumitor ţări pentru a favoriza integrarea populaţiilor fragile, care trăiesc în condiţii dificile... Doar o infimă parte din aceste fonduri structurale au fost accesate de România. (...) Rolul fiecărui stat e să facă ceva pentru ca cetăţenii lui să poată trăi decent în ţările de origine şi ca să nu fie nevoiţi să emigreze. (...) Nu am zis niciodată că evacuăm toţi romii. Dar există şi o problemă de securitate. Nu putem să acceptăm să vină azi în ţara noastră, să-şi facă tabere şi să se instaleze...


● Dar asta nu se întâmplă de azi sau de anul acesta.
● Da, e de câţiva ani, dar acum a început să se facă publicitate pe tema asta. (...) În Franţa e o lege care obligă autorităţile locale să amenajeze tabere pentru nomazi. În localitatea mea există mai multe tabere pentru care plătim noi şi care îi costă pe francezi îngrozitor de mult. Sunt şi nomazi francezi, şi romi. O tabără amenajată din banii populaţiei franceze pentru a primi populaţia romă. Dar suntem noi cei care plătim! Trebuie să vă puneţi în locul francezului care plăteşte impozite. (...) Aveţi UE care varsă către fiecare dintre aceste ţări sume considerabile, pentru ca romilor să li se asigure locuinţe, pentru a fi şcolarizaţi... Dar din anii '90 nu s-a făcut nimic. Ştiţi că există ţări care sunt supuse monito­rizării la Consiliul Europei. Am putea cere redeschiderea monitori­zării pentru România, dar nu cred că asta e soluţia. Însă o putem face.


● Politicienii români au amintit că şi ei pot propune ca Franţa să fie monitorizată.
● Pot să propună. Ştiţi doar cum se spune, cea mai bună apărare e ata­cul...


● Aveţi ceva să-i reproşaţi comisa­rului pentru Justiţie, Viviane Re­ding, care a deschis o procedură de în­călcare a tratatelor împotriva Franţei?
● Cred că n-a înţeles bine. Trebuie să mai iasă pe teren. E comisar european. Sunt dezolat, dar ce se întâmplă în Europa nu se poate observa doar dintr-un birou. Trebuie să mai ieşi pe teren şi să vezi ce se întâmplă. Comisia europeană poate să facă ce anchetă vrea în Franţa. Vă asigur că Franţa este ireproşabilă.


● Parlamentul francez a adoptat o propunere de guvern care permite expulzarea în ţările de origine a acelor persoane care sunt conside­rate a fi o povară pentru sistemul social francez...
● Nu ştiu, eu am fost aici (la Strasbourg - n.r.). Repet, Franţa nu mai are mijloace să plătească. De ce vreţi voi ca Franţa să fie cea care plăteşte tot? De ce vreţi ca francezii să fie cei care plătesc?


● Romii vor fi principalii candidaţi la aceste expulzări?
● Cea mai mare parte a romilor care au plecat au plecat voluntar. Li s-a dat ceva...


● Dar nu se poate să spuneţi că a fost "voluntar" atât timp cât cei mai mulţi au fost presaţi să aleagă această variantă...
● Dar aţi văzut în ce condiţii trăiesc în tabere în Franţa? Credeţi că sunt condiţii normale? Ce vreţi, ca noi, în Franţa, să facem oraşe şi cartiere pentru romi, pentru că nu sunt bine primiţi în România? Asta trebuie să facem? Asta?


● Trebuie căutate soluţii.
● Şi de ce nu se găsesc soluţiile în România?


● Soluţii europene.
● Şi de ce nu în România?


● Pentru că sunt cetăţeni europeni şi poate nu vor să trăiască în România.
● Şi de ce nu vor să trăiască în România? De ce populaţia asta îşi părăseşte ţara?


● Dar pleacă şi medicii români ca să vină în Franţa, şi cu asta nu aveţi o problemă. Nu le poate nimeni in­ter­zice romilor să plece din România.
● E evident că nu le poate inter­zice, dar nici noi nu mai putem. Nu mai putem.. Doi şi cu doi fac patru, nu fac cinci. Trebuie să avem o politică de imigraţie rezonabilă.