x close
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dorin Tudoran: Nu cred că urmărirea mea s-a încheiat după ce am plecat

0
Autor: Marius Tucă 00 0000 - 00:00
 Dorin Tudoran: Nu cred că urmărirea mea s-a încheiat după ce am plecat
Vezi galeria foto


De 20 de ani, Dorin Tudoran face naveta pe ruta SUA-România fără a reuşi nici să rămână, nici să nu se mai întoarcă în ţara pe care părăsit-o forţat în 1985. Poartă România în suflet ca o mare nedumerire dar a ajuns să o vadă ca pe-o troacă după ce a răsfoit unul dintre cele 18 volume care compun dosarul său de la Securitate. Despre trecutul scris de alţii, despre minciunile informatorilor, fişele de distrus un om, Dorin Tudoran discută cu Marius Tucă într-un interviu "Verde-n faţă."


● Marius Tucă: Domnule Dorin Tudoran, cu fiecare an care trece peste noi, la fiecare întâlnire, nu doar că nu îmbătrâniţi, dar păreţi mai tânăr. Care este secretul dumneavoastră? Secretul tinereţii lui Dorin Tudoran?
● Dorin Tudoran:
V-am mai spus, domnule Tucă, oamenii proşti par mereu mai tineri, există un ser care îi ţine. Se consumă mai greu.


● Există un secret?
● Nu. Te naşti aşa.


● Dormiţi mai mult? Dormiţi mai puţin? Mâncaţi mai mult, mai puţin? Înjuraţi mai mult? Mai puţin?
● Nu dorm mai mult de două-trei ore pe noapte de la vârsta de 17 ani. Trebuia să fiu mort de mult, dar o fi uitat cineva să mă cheme.


● Ştiu că asta se întâmplă cu unii care au căzut din tren. Nu cred că este cazul la dumneavoastră.
● Dacă era să cad în cap, ajungeam în Guvern. Depinde unde cazi din tren.


● Bun, deci doar două-trei ore de somn pe noapte? în rest meditaţie? Levitaţie? Lectură?
● Citesc, da.


● Care mai sunt lecturile lui Dorin Tudoran?
● Tot cele vechi. La vârsta mea, de fapt recitesc. Citesc foarte puţin lucruri noi.


● A nu mai citi lucruri noi nu e, cumva, un mic şi consistent handicap?

● Citesc literatură nouă, dar nu neapărat românească. Mai citesc cărţile prietenilor, cărţi pe care le primesc... Şi evit genul acesta de întrebare pentru că mereu urmează "Ce părere aveţi despre...?". Nu vreau să  fac ierarhii în necunoştinţă de cauză. Citesc o carte foarte bună  şi pot să spun că acea carte este foarte bună, dar nu o pot compara cu altele care pot fi la fel de bune.


● Când v-aţi despărţit de literatura românească?
● Cred că am fost despărţit de ea iar acest lucru s-a întâmplat pe când mi se părea că mai fac parte din ea. Deci, cu câţiva ani înainte de a fi obligat să plec din România. Nu mai puteam să public. Dacă citeam şi comentam, tot nu era bine.


● Dacă aţi fi citit fără să comentaţi nu era bine, dacă aţi fi tăcut nu era bine.

● Corect.


● Aceasta era o situaţie...
● Ideală!


● Ideală pentru un scritor.

● O situaţie ideală care poate să dea răspunsul la o întrebare pe care mi-a pus-o un prieten acum câteva seri: "De ce ai plecat din România?" Am dat un răspuns foarte economic "De bine. Am plecat de prea mult bine."


● Binele acela care nu mai poate fi suportat. Totuşi, scriitorul Dorin Tudoran a rămas suspendat undeva în timp, în minte, în vis? Că în literatură a rămas supendat.

● Mai scriu, din când în când. Mai mult pentru mine. Ideea că pentru a fi scriitor trebuie să scrii în fiecare zi şi să publici în fiecare an mi s-a părut întotdeauna stupidă. Am debutat destul de târziu, pe la 27-28 de ani. Toate cărţile de debut îmi erau oprite. Mi-aduc aminte că Adrian Păuneascu a scris atunci un articol foarte cald. Spunea că Dorin Tudoran a debutat cu câţiva ani mai târziu decât generaţia lui şi cu câţiva ani mai bine decât ea. Deci, sunt obişnuit cu întârzierile. Şi apoi, dacă un poet a scris într-o viaţă 10 poezii care rămân e scriitor până moare. Poate puţin şi după... Avem câteva cazuri de grafomanie imensă în literatura română de azi. Nu dau nume, pentru că aş vrea să îmi mai rămână şi mie câţiva oameni cu care să îmi dau "Bună ziua!".


● Nu vreţi să ajungeţi să vă daţi singur bună ziua în România.

● Păi, n-am publicat eu, acum vreo zece ani, un poem intitulat "Pisicuţ", subintitulat "Somnografii" şi având dedicaţia "Mie însumi că trebuie să stau şi eu de vorbă cu cineva, nu?"...


● Există poeţi care nu au mai scris de nu ştiu când, dar este suficient să fi scris atunci poezia. Eu sunt de acord cu ideea că e suficient să scrii un volum şi să rămâi poet toată viaţa.

● Să vă povestesc o întâmplare din timpul când cu mine se juca jocul acela că eu nu vreau să fac nimic, în vreme ce nu puteam nici să public, nici să lucrez. M-am dus să mă angajez paznic de noapte la o grădină de legume din Militari. Iniţial au zis că mă angajează. Apoi au spus că nu se poate. În acelaşi timp eram chemat pe la procuratură, că sunt parazit social. Era un Procuror Adjunct al Capitalei, foarte dur. Avea un nume predestinat -- Horia Nelega. A murit, săracul, după ce spusese că şi el fusese într-un complot să-l omoare pe Ceauşescu. Mai toată lumea fusese într-un complot, de asta, probabil, nu a reuşit niciunul până în decembrie 1989, când complotul s-a dat de trei ori peste cap şi a devenit Revoluţie... Şi toate declaraţiile începeau cu cine sunt, când m-am născut, de parcă nu ştiau. Apoi venea întrebarea procurorului sau a securistului deghizat în procuror: "Dar dumneata din ce trăieşti?" "Mă ţine nevasta acasă". "Păi, şi nu-ţi e ruşine?" "Ba da, dar n-am ce să fac". "Dar dumneata aşa, ca meserie, ce eşti?" "Sunt scriitor." "Şi de când n-ai mai publicat?" "De trei ani." "Păi, atunci ce fel de scritor eşti?". Deci scriitorul trebuia să fie unul care semnează condica la serviciu în fiecare zi, scrie o poezie în fiecare zi. Mediocră, dacă se poate.


● După 1989 se întâmplă ceva cu poeţii din România. Foarte mulţi au renunţat să mai scrie şi s-au angajat în tot felul de activităţi, de la politic la business. Au făcut orice, mai puţin poezie. Asta înseamnă că poezia era şi un mod subversiv de a supravieţui în lumea aceea sau a dispărut talentul, dintr-o dată?

● Talentul nu dispare dintr-o dată. Poate să dispară, să se diminueze la modul "cantitativ". Ai avut ceva de spus, ai spus, apoi eşti cinstit şi aştepţi până când mai ai altceva de spus. A scrie acelaşi lucru timp de 50 de ani e o îndeletnicire precară.  În cazul pe care l-aţi menţionat, sub umbrela aceasta comună, există diferente specifice. Nu cred că toţi poeţii care acum nu mai scriu, şi mă refer la poeţii de vocaţie, s-au lăsat de poezie din acelaşi motiv. Sigur, poate există şi un numitor comun, acela că mizeria materială îi împinge spre "activităţi lucrative", căci şi poeţii au familie, şi poeţii au chirie de plătit, şi poeţii, dacă le dă prin cap să-şi ia maşini, au rate de plătit.


● Şi poeţii au leasing.
● Şi poeţii au leasing. Uite un titlu bun de autobiografie.


● Deci nu libertatea le-a tăiat elanul.
● Poate fi şi asta. Într-o anumită măsură poate e adevărat. Condiţiile mai stricte, ca să nu spun dictatura sau autocraţia, încurajează imboldul artistului de a se exprima tocmai pentru că simte că e un mare pariu la mijloc. E un fel de cerc vicios care poate încuraja creaţia. Dar nu aş recomanda niciunui politician şi niciunei ţări să practice dictatura numai ca să încurajeze talentul artiştilor. E o socoteală proastă.
● Spuneţi-mi, vă rog, despre candidatura aceasta la preşedinţie a lui Dorin Tudoran, care a stat mereu să vie dar nu a venit niciodată.
● A stat să vie?


● Stă să vie şi să învie şi să revie de fiecare dată.
● Cunosc pe cineva care m-a băgat în belea la un moment dat cu o candidatură la preşedinţie, dar nu vreau să dau nume pentru că nu vreau să îmi nenorocesc prietenii.


● Nu spui cine, persoană importantă...
● Becher! Primul zvon mai consistent a fost acum câţiva ani, când am fost sunat de o prietenă, persoană importantă şi ea, şi mi-a spus: "Te-ai decis să candidezi la preşedinţie iar eu nu ştiu!". Am spus că interesant este că nici eu nu ştiu, dar candidez cu mare plăcere. Şi am întrebat pentru cine. A spus că s-a zis la televizor că aş fi marea piesă pe care o va scoate din mânecă, la momentul oportun, dl Ion Iliescu. Am întrebat la ce emisiune s-a spus, crezând că a fost pe la un post dintr-acela văzut în bloc. Mi-a răspuns că s-a întâmplat la o emisiune foarte importantă a lui Robert Turcescu. Eu nu îl cunoţteam pe domnul Turcescu atunci.


● Mai bine!
● Eşti răutăcios. Am cerut numărul lui de telefon, l-am sunat şi am spus: "Mă numesc Dorin Tudoran şi am auzit că la o emisiune a dumneavoastră aţi spus că voi candida la preşedinţie". Mi-a spus: "Da, am informaţii certe, dar nu pot să spun de la cine". Am spus că nu e adevărat şi m-a asigurat că ştie foarte sigur. M-a invitat să facem o emisiune. I-am spus că se întâmplă să vin la Bucureşti pentru 48 de ore şi că putem face o emisiune, cu condiţia să mă întrebe şi cum e cu povestea aceasta, ca să spun că este o tâmpenie. Şi am spus-o. Evident, jumătate din reacţie a fost că, bineînţeles, am spus că nu este adevărat tocmai pentru că este adevărat. Şi am înţeles, încă o dată, care este structura noastră... genetică.


● Zvonul este mai puternic decât orice adevăr.
● Apoi a fost, într-adevar, o propunere care m-a luat prin surprindere, mai ales că telefonul iniţial mi-a fost dat undeva pe la ora 2:00 dimineaţa, ora Americii. Cineva m-a contactat şi mi s-au expus motivele pentru care există un interes. Am declinat oferta dar pot să spun, "on the record", că iar era să candidez. Acum mă aflu la Bucureşti pentru nişte probleme de familie şi pentru a conduce un forum al organizaţiilor neguvernamentale la Palatul Parlamentului. La plecarea din Washington, i-am spus soţiei că am o strângere de inimă că o să fiu în România în timpul campaniilor electorale de tot felul şi iar o să mă întrebe Marius Tucă despre cum e cu candidatura mea. De teama să nu candidez, nu am sunat decât doi-trei oameni. După câteva zile, am dat nas în nas pe stradă cu domnul Cornel Nistorescu. Mi-a spus "Eşti în ţară şi nu ai dat niciun semn!". I-am spus "Cornel, sunt ocupat". Deci, hai să terminăm cu gluma asta - cine ar putea fi interesat de candidatul Dorin Tudoran?


● De exemplu, eu!
● Păi, atunci puneţi pe masă 50-60 de milioane de euro, cât ar costa campania, furaţi de la celelalte partide 10-20 de oameni deştepţi, dacă sunt câte 20 la fiecare, apoi ne punem pe muncă şi la sfârşit o să luăm două sau trei procente. Ceea ce este o investiţie bună pentru 50-60 de milioane de euro, nu?


● La ce se întâmplă acum în România, candidatura lui Dorin Tudoran mi s-ar părea o chestie de normalitate. Fără să furăm, fără să minţim, pentru că Dorin Tudoran nu poate să fie altfel.

● Lăsându-l pe Dorin Tudoran deoparte, există ceva de care să fugă românul mai mult ca de normalitate? Înţeleg că m-aţi invitat duminică dimineaţă aici ca să îmi faceti probleme, ca şi cum nu aş avea destule.


● Cu asta mă ocup! Am mai făcut-o odată. Bun, deci cu candidatura mi s-ar părea un act de normalitate, pe care l-aş face doar pentru a arăta că poate să existe şi un altfel de candidat.
● Eu, adică cine?


● Eu, dacă aş fi în locul domniei voastre.
● Păi nu sunteţi, şi este bine că nu sunteţi.


● Încerc să induc şi să sugerez aceste lucruri.
● Pot să vă promit că o să mă gândesc? Că mai este suficient timp. Nu-i aşa? Alegerile sunt aproape terminate. Dacă te uiţi la partide, la or
Citeşte mai multe despre:   luat,   pană,   plecat,   două,   romania,   tara,   interviu,   politica,   cred,   moldova,   stat,   intr-o,   securitate,   jumătate,   oameni,   locul,   păi,   ştiu,   decăt,   facem,   dosarul,   trecut,   obama,   s-au,   intr-un,   viata,   pare,   fapt,   faci,   dată,   atăt,   scris,   america,   văzut,   facă,   s-ar,   rămas,   dosar,   inceput,   marius,   vrei,   oamenii,   probabil,   lucru,   domnule,   rău,   exemplu,   urmă,   alegerile,   i-am,   raspuns,   vorba,   citesc,   ales,   lumea,   emisiune,   vezi,   vărsta,   intămplă,   tucă,   felul,   intămplat,   dorin tudoran,   lucruri,   mccain,   presedintie,   dorin,   vorbesc,   intoarce,   adevar,   uita,   între,   întrebat,   câte,   poeţii,   democraţie,   washingtonul

 

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Probă de rupt maşina pe drumul spre cel mai spectaculos traseu de rafting

Probă de rupt maşina pe drumul spre cel mai spectaculos traseu de rafting
Galerie Foto Drumul Judeţean 571 înseamnă 47 de kilometri de piatră, pământ şi, pe ici-colo, asfalt. Este cartea de vizită a Parcul Naţional Cheile Nerei, cele mai lungi şi mai frumoase din Europa. Pe aici trebuie să...

Augustin Lazăr, slujbaş la stat de-o viaţă, a donat sute de mii de euro celor două fiice

Augustin Lazăr, slujbaş la stat de-o viaţă, a donat sute de mii de euro celor două fiice
Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a reuşit performanţa, în ultimele 12 luni, de a-şi dona aproape toate veniturile obţinute ca procuror, membru CSM şi profesor la Universitatea 1 Decembrie 1918 din...

Cea mai frumoasă cascadă, un paradis interzis turiştilor

Cea mai frumoasă cascadă, un paradis interzis turiştilor
Galerie Foto Reporterii Antena 1 au pus din nou degetul pe hartă şi au ajuns, de data aceasta, într-o regiune foarte populară printre turişti, Cazanele Dunării şi Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa. Un mic popas la...

Codin Maticiuc, cu cărţile pe masă

Codin Maticiuc, cu cărţile pe masă
Mulţi îl ştiu pe Codin Maticiuc din lumina reflectoarelor lumii mondene, însă el este un personaj  complex. Codin scrie cărţi, scrie scenarii şi joacă în filme. Îşi rupe din timpul său să aducă...

Ștefan Gheorghe, tânărul care promovează Delta

Ștefan Gheorghe, tânărul care promovează Delta
Născut pe 21 septembrie 1993, Ștefan-Marian Gheorghe este unul dintre tinerii tulceni care au reușit să-și găsească locul și rolul în societatea românească. La fel ca în cazul altor tineri de vârsta lui,...

Afaceri liberale cu panouri de avertizare la Transgaz SA Mediaș

Afaceri liberale cu panouri de avertizare la Transgaz SA Mediaș
Galerie Foto Transgaz SA Mediaş invocă degradarea panourilor de avertizare la securitate şi sănătate din incinta companiei şi a achiziţionat, recent, de la o firmă de publicitate din Bucureşti, avertizoare vizuale noi. Contr...

Generația Zen schimbă piața muncii

Generația Zen schimbă piața muncii
Sunt prima generație de nativi digitali, tineri născuți într-o epocă în care Internetul e un drept fundamental și e la fel de comun ca apa caldă. Li se spune generația Z și, la nivel global, sunt cea mai numero...

Mirela Retegan: Copiii nu sunt proprietatea noastră

Mirela Retegan: Copiii nu sunt proprietatea noastră
Galerie Foto Mirela Retegan este cunoscută drept antrenoarea părinţilor şi fondatoarea „Găştii Zurli”. Este o voce puternică în lumea parentingului din România şi crede cu tărie în educaţia prin joacă şi iubire....

Cel mai greu moment din operaţia pe cord deschis

Cel mai greu moment din operaţia pe cord deschis
Galerie Foto Operaţiile pe cord deschis pentru grefarea de by-pass-uri în cazul blocării unor artere, cardiologia intervenţională, fără chirurgie, pentru spargerea unor cheaguri şi montarea stenturilor cu ajutorul unui...

Mircea Băsescu, în război cu propria firmă. Cum și-a crescut de patru ori salariul, în timp ce compania falimenta

Mircea Băsescu, în război cu propria firmă. Cum și-a crescut de patru ori salariul, în timp ce compania falimenta
Galerie Foto Mircea Băsescu loveşte din nou în cazul falimentului fabricii de împa­chetat pui, pe care a condus-o în Portul Constanţa. Obligat, definitiv, de Tribunalul Bucureşti să restituie companiei Fattoria Terrantica...
Serviciul de email marketing furnizat de