x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

A dispărut!

0
Autor: Monalise Hihn 07 Sep 2009 - 00:00
A dispărut!
Vezi galeria foto


Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă în poartă... După 2.000 de ani de minerit aurifer în zonă, în 2006, de la Exploatarea Minieră Barza - Brad a fost scos ultimul gram de aur din adâncuri. În peste 2.000 de ani, activitatea în subteran a mai fost oprită doar o singură dată pentru trei luni, în timpul Revoluţiei de la 1848.

Mineritul în zona Brad este atestat documentar din anul 21 d. Ch. De-a lungul timpului, de aici aurul a ajuns în piramidele egiptene, la Roma, în Imperiul Austro-Ungar, dar şi în Uniunea Sovietică. Astăzi, mina de aur de la Barza e părăsită. Parte din instalaţii şi fierul din mină a fost tăiat şi vândut. Galeriile sunt inundate, iar aurul a rămas în pământ. Poate, cândva, cineva se va mai gândi să îl scoată la lumină...

DE LA PIRAMIDE LA MOSCOVA...
Aurul aluvionar din zona Munţilor Apuseni a fost folosit în piramidele egiptene. Apoi, romanii au fost atraşi de aurul din zonă. Primarul municipiului Brad, Florin Cazacu, spune că altfel nu se explică faptul că au ocupat doar 14% din teritoriul Daciei: "Zona ocupată de ei a fost ca un fel de coridor înspre aurul din Munţii Apuseni. Se ştia că aici sunt zăcămintele de aur. Se pare că şi pe Columna lui Traian există indicii din care rezultă că rolul lor a fost să ia aurul din zonă. Se ştie că împăratul Traian a dus la Roma, din Dacia, 165.000 de kilograme de aur şi 331.000 de kilograme de argint, astfel că atunci populaţia Romei nu a mai plătit impozite vreme îndelungată şi a petrecut trei luni".

Apoi, multe date arată că aurul ce a fost luat din conacele boiereşti a fost folosită pentru finanţarea Revoluţiei Franceze de la 1789. La finele primului război mondial, firma germană din Gotha, care exploata minele de aur din zona Brad a ajuns în pragul falimentului. Contra 15 milioane de mărci aur, Societatea Anonimă MICA a cumpărat în 1920 minele de aur, iar preşedinte al Consiliului de Administraţie devine inginerul Ion Gigurtu, care mai târziu ocupă şi postul de prim-ministru.

Preşedinte al CA a fost la un moment dat şi Octavian Goga. Până la 10 iunie 1948, minele de aur din zona Brad au reuşit să scoată importante cantităţi din preţiosul metal, astfel că, de exemplu, în perioada 1936- 1940 din producţia totală de aur a României de 24.528 kilograme, 13.896 de kilograme au provenit de la Societatea "MICA". Datele arată că beneficiile totale ale producătorilor de aur din România au fost în 1940 de 280 de milioane de lei, din care 170 de milioane "MICA".

Mai mult, pe lângă exploatarea zăcămintelor de aur, Societatea "MICA" a dezvoltat zona: a deschis o exploatare de cărbune la Ţebea, astfel încât s-a introdus curentul electric şi s-au făcut o mulţime de investiţii în subteran, dar şi în localitate, unde a fost înfiinţat un sanatoriu, s-au construit locuinţe etc. Pe de altă parte, în acea perioadă au fost aduse instalaţii de afinare şi la exploatările miniere s-a produs aur foarte pur, de 999,96 kilograme la mie, permiţând ca lingourile de la Brad să fie introduse în circuitul internaţional de valori, pe baza unui poanson, marcă ce demonstra că este vorba despre aur certificat.În 1948 s-a încheiat o etapă din istoria mineritului aurifer din zona Brad. Statisticile arată că în anii '30-'40, la Brad, s-a produs 1% din aurul lumii.

ÎN SUBTERAN

După 1948, minele au trecut în subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Primarul Florin Cazacu spune că la comandă a ajuns un colonel: "În acea perioadă s-a lucrat foarte mult cu deţinuţii în subteran. Atunci a avut loc o exploatare abuzivă şi iraţională a zăcământului. Putem vorbi chiar despre o jefuire a lui. O mare parte a şi fost dirijată către sovietici. Astfel, întâi au fost romanii care au luat aurul de aici, au urmat austro-ungarii, apoi ruşii". Din păcate, producţia mare duce la sărăcirea în timp a zăcămintelor de aur. 

 

Fost miner, Florin Cazacu, povesteşte că în 1989 urma ca la exploatarea de la Barza să fie alocate 5 miliarde de lei: "Ceauşescu avea o patimă să crească producţia de aur a ţării. Prin Programul Aur urma să investească la Barza 5 miliarde de lei pentru retehnologizare şi punerea în valoare a noi zăcăminte. Era o sumă fantastică". O perioadă, Barza şi-a păstrat dreptul ruşilor dreptul de poanson, dar pentru că s-a exploatat haotic, procesul final nu a mai fost de punere în valoare a aurului. Nemaiavând puritatea de 999,96 la mie, a fost retras acel drept.

DECLINUL MINERITULUI
În 1990, în mina Barza lucrau în jur de 5.500 de oameni. Ajuns lider de sindicat în 1994, Florin Cazacu declară că fiecare zi care a trecut de la Revoluţie a adâncit declinul mineritului aurifer de la Barza-Brad: "S-au alocat sume foarte mici pentru investiţii. Exploatarea are o caracteristică deosebită. La Barza poţi merge 100-200 de metri pe filon şi să scoţi doar între unu şi patru grame, dar la fel de bine se poate ca după trei-patru metri pe filon să scoţi şi 10 kilograme de aur.

De aceea, era Barza un fel de El Dorado, pentru că putea să producă în scurt timp cantităţi foarte mari de aur pe distanţe foarte mici. Investiţiile nu au existat, a fost nevoie să se exploreze în aceleaşi locuri, nu au fost investite sumele necesare ca să se pătrundă în adâncul zăcământului ca să se poată pune în evidenţă alte zone cu aur nativ. Costurile la extragerea aurului au crescut. A urmat perioada de disponibilizări, iar în 2006 de la Barza s-a scos ultimul gram de aur, s-a pus cruce peste mineritul aurifer din zona Brad, fără să se pună nimic în loc.

Oamenii au încercat să îşi păstreze locurile de muncă, cerând să fie dimensionată exploatarea minieră ca să rămână funcţională. Nici în cele mai urâte visuri n-am crezut că va fi închisă!".

"TOTUL S-A DISTRUS!"
Înainte de disponibilizările masive din minerit, în 1997, la Barza-Brad a fost construită o staţie de afinare a aurului. Ea a fost pusă în funcţiune şi producea 999,96 la mie. Potrivit lui Florin Cazacu, urma să se primească din nou, poansonul: "Acesta s-ar fi primit în urma unor verificări făcute de Bursa de Valori din Londra, în funcţie de cantitatea şi gradul de puritate al aurului extras. Din păcate, acest lucru nu s-a mai întâmplat, România nu mai are acel poanson, adică cea mai importantă marcă. Cea mai modernă instalaţie de acest tip din Europa de Est e în conservare".

Cazacu adaugă că mina a fost jefuită, totul s-a vândut la fier vechi, iar aurul a rămas în zăcământ. Cazacu conchide că zăcământul de aur nu şi-a spus ultimul cuvânt: "Cred că în puţini ani vor fi oameni care vor încerca să îl exploateze, dar nu pe vechile trasee, unde nu mai există această posibilitate!".

Citeşte mai multe despre:   povestea aurului

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de