x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Aceşti copii minunaţi şi minţile lor sclipitoare

0
Autor: Viorel Ilişoi 30 Mar 2010 - 00:00
Aceşti copii minunaţi şi minţile lor sclipitoare Marin Raica/Jurnalul Naţional
Vezi galeria foto




miscarearezistenta.jpgAu fost aleşi. Copiii cu cele mai agere minţi din satele ieşene, din familii nevoiaşe. Nici unul dintre ei n-ar fi putut termina măcar liceul dacă ar fi rămas acasă. Au fost strânşi într-un centru de excelenţă din Iaşi. Acolo trăiesc şi învaţă ca într-un empireu al minţilor sclipitoare. Sunt elevi la cele mai bune şcoli din oraş. Se acoperă de gloria învăţăturii cu temei şi ţintesc la universităţi mari din străinătate. "Sunt diamante culese din noroi", spune un educator.

Di-a-na. Diana n-are mere. Diana nu are nimic. Numai premiile la olimpiadele naţionale de limba română şi de biologie şi note numai de zece la toate obiectele. Ea scrie poezii foarte frumoase şi le publică în revistele pentru elevi. Diana Aioanei este în clasa a opta la Şcoala "Bogdan Petriceicu Haşdeu" din Iaşi. Aceasta este o şcoală de elită. Şi Diana este o elevă de elită. Ea se pregăteşte la centrul de excelenţă pentru copii supradotaţi care provin din familii nevoiaşe din judeţul Iaşi. Aici are condiţii bune de viaţă şi de învăţătură.

Într-o frumoasă zi de primăvară, Diana soseşte la ea acasă, în comuna Deleni. Este însoţită de un ziarist de la Bucureşti. La poartă o aşteaptă mama sa, tata şi cele cinci surori ale ei. Diana o ia în braţe întâi şi-ntâi pe sora ei mai mică, de 2 ani. Aceasta este ca o păpuşă, iar Diana se joacă numai cu ea tot timpul cât stă acasă. Ce fericită este Diana!

Casa unde locuieşte Diana este sărăcăcioasă şi nu pare terminată. O cameră mare şi plină de paturi este pentru toţi copiii, iar bucătăria pentru părinţi. În bucătărie sunt câţiva cartofi într-un colţ, pe jos, şi o bucată de mămăligă rece pe masă.

"Ce au mâncat copiii azi?", întreabă ziaristul. "Nimic", spune mama Dianei. "Ieri au mâncat borş de cartofi şi urzici, mai spune ea. Mai încolo am să mă duc să iau pe datorie nişte scurmuşuri şi am să le fac o zamă". Za-mă. Zamă.


ALOCAŢIA, UNICUL VENIT
Mama şi tata sunt casnici. Ei nu au nici o palmă de pământ. Grădina e mică şi e cultivată cu porumb. La Diana se spune păpuşoi. Păpuşoii asigură hrana pentru cinci fete, doi părinţi, şase găini şi doi căţei. Căţeii sunt foarte drăgălaşi. Uneori, părinţii muncesc cu ziua la vecinii mai bogaţi şi primesc între 25 şi 35 lei. Dar nici vecinii nu sunt prea bogaţi, pentru că satul este într-o zonă săracă şi nu prea au nici ei. Oamenii din sat munceau la fabricile din oraşul Hârlău, situat în apropiere. Dar toate fabricile au dat faliment şi acum foştii strungari, ţesători, electricieni, mecanici etc. se ocupă cu agricultura pe suprafeţe foarte mici şi obţin recolte puţine.

Familia Aioanei trăieşte în principal din alocaţia copiilor, care este de 42 lei pentru fiecare copil. Fetiţa cea mică primeşte 200 lei până la vârsta de 2 ani, pe care îi va împlini în curând. Din această cauză, familia Aioanei nu poate primi ajutor social, deoarece depăşeşte cu 20 lei nivelul stabilit de primărie. Mama Mihaela ia mâncare pe datorie de la chioşc. Ea, când primeşte alocaţia copiilor, o dă pe toată într-o zi.


A BEAUTIFUL MIND

Copiii poartă haine care sunt de la verişorii din Constanţa. Se joacă numai cu jucării supărate, pentru că au fost chinuite de alţi copii. Peste tot prin casă sunt aparate defecte, fără un buton, fară o clapetă, fără o toartă. Un dvd-player, un filtru de cafea, un casetofon. Sunt ţinute numai ca să fie mai frumos în casă.

De asemenea, fetiţele au un calculator cumpărat cu două sute de euro date de guvernul ţării. Dar acum calculatorul stă pe un dulap, fiindcă s-a stricat ceva la el şi familia Aioanei nu are bani să îl repare. Mulţi copii din sat au calculatoare de la guvern şi se pune colbul pe ele. Alte calculatoare care încă mai merg au numai Winamp şi manele. Ceea ce nu este frumos. Dar Diana are la Iaşi un calculator care merge foarte bine. Are toate programele necesare ca să îşi facă temele şi să editeze revista centrului de excelenţă.

Surorile Dianei nu vor putea merge la liceu. Numai dacă fabricile din Hârlău vor începe iar să funcţioneze, astfel încât tatăl ei să îşi găsească un loc de muncă. Dar nimeni nu mai speră că se va întâmpla asta vreodată. Oamenii de la ţară suferă foarte mult de lipsă de speranţă.

Părinţii se mândresc cu Diana. Din păcate, vecinii sunt invidioşi. Ei vorbesc urât de Costică Aioanei, fost lăcătuş-mecanic. Spun că nu are nici după ce bea apă, dar se făleşte că fata lui a ajuns printre primele din judeţ. Dar Diana este o fată foarte veselă şi vorbăreaţă, nu se supără. Are o minte frumoasă şi un suflet tot aşa de frumos şi de bun. Ea poartă pe sub îmbrăcăminte o pereche frumoasă de aripi cu care se avântă pe cerul speranţei.


ÎNTOARCEREA ELEVULUI RĂTĂCITOR
Marian Ciobanu este elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional din Iaşi. Această şcoală are 182 de ani. Numai dacă te rezemi de pereţi şi tot se prinde ceva de tine. Cei mai slabi elevi din clasa lui Marian au media peste 9,50.

Marian este din satul Slobozia, comuna Sireţelu. Acesta este un sat izolat. Din vârful dealului se vede râul Siret şerpuind pe câmpie. "E singura perspectivă pe care o oferă satul ăsta", spune Marian.

El îşi vizitează şcoala din sat după cinci ani. Este emoţionat. În clasa lui învaţă numai opt copii. Ceilalţi sunt absenţi. La această şcoală mică, profesorii predau un an şi pleacă. Ei sunt navetişti şi nu vin la ore când plouă sau când ninge. Atunci nimeni nu intră şi nu iese din sat decât cu calul.

Marian recunoaşte dulapurile vechi. Acolo sunt aceleaşi materiale didactice: sticle umplute cu boabe de porumb şi de fasole, câteva carpete cusute de elevi la lucru manual, o broască în formol şi o numărătoare cu bile de lemn. Sunt şi calculatoare noi. Acestea stau grămadă într-o magazie.

Marian era cel mai bun din şcoală. Când a venit la excelenţi, el a luat 3 la franceză. "Aveam carenţe majore la toate materiile", spune elevul Ciobanu. El a fost sârguincios şi i-a ajuns pe colegii lui din urmă. Pe mulţi chiar i-a întrecut.

Tatăl lui Marian este nenea Marinică şi cântă la saxofon. El nu l-a lăsat pe băiat să înveţe la saxofon ca să nu se îndepărteze de frumuseţile cărţii. Îl ducea cu săniuţa la şcoală şi îi făcea focul cu lemne aduse de acasă. Nu îl punea deloc la treabă, cum făceau alţi părinţi. Nenea Marinică are în gospodăria lui numai o vacă şi cinci găini. Dar Marian nici nu ştie să mulgă vaca. El, dacă nu se ţinea de carte, avea să ştie să mulgă. La fel ca băieţii cu care a fost în clasă. Iar fetele, unele deja s-au măritat. Nenea Marinică le-a cântat la nuntă.
FRUMOŞI ŞI DEŞTEPŢI
La centrul de excelenţă sunt 24 de copii supradotaţi. Ei sunt din clasa a III-a până în ultimul an de liceu. Ştiu că sunt deosebit de inteligenţi şi că trebuie să respecte acest dar pe care l-au primit la naştere. Este ca un pom pe care trebuie să îl îngrijeşti pentru a te bucura de roadele lui. Toţi învaţă cu multă dăruire, aşa cum se antrenează sportivii campioni. Sunt fruntaşi la învăţătură pe oraş, pe judeţ şi pe ţară. Ei învaţă dimineaţa la cele mai bune şcoli din oraş, iar după-amiază se pregătesc la centrul din cartierul Bucium. Aici, antrenorii lor sunt profesori cu doctorat, psihologi, pedagogi.

Elevul Nicolae Mărincean dintr-a VIII-a a participat anul trecut la 28 de concursuri şcolare. Un concurs la două săptămâni. El este ca un sportiv bun la toate probele. Colega lui, Adriana Chelea, a participat la 26 de concursuri. Mădălina Galben, la 20. Ei se mândresc cu premiile lor.

Denisa Suditu a luat premiul întâi pe ţară la olimpiada de fizică. Iar la biologie şi la matematică e campioană pe judeţ şi printre primele din ţară. Ea învaţă la Colegiul Economic. Denisa a crescut într-o casă fără lumină electrică. Până în clasa a VII-a a învăţat la lumânare, fiindcă mama ei nu avea bani de gaz. Şi chiar şi aşa era cea mai bună din şcoală, la Bivolari.

Mădălina Galben a terminat fiecare an cu media generală 10. În centru, ei i se spune într-un cuvânt Fatadezece. Ea învaţă atât de bine ca să se bucure părinţii ei, pe care îi iubeşte mult. Tătăl ei este foarte bolnav, pentru că s-a răsturnat de mai multe ori cu tractorul în pădure. Nu îi plăcea să facă asta, dar aşa era munca lui: periculoasă. El are o pensie atât de mică încât nu-i ajunge nici de medicamente. Singura lui bucurie este când vede cât de silitoare este Mădălina şi câte premii pe ţară are. Atunci, faţa pământie de la boală i se luminează. Ea, când se duce acasă, primeşte de la el câte zece lei de cheltuială. Mădălina vrea să se facă ziaristă, farmacistă sau expertă în relaţiile internaţionale. Ea poate să se facă toate acestea. Chiar şi scriitoare, pentru că este foarte talentată la compunere. Şi foarte frumoasă. Doamna coordonatoare Sorina Topiţă spune că toţi copiii din centrul de excelenţă sunt foarte frumoşi. Şi într-adevăr aşa este! Ei sunt frumoşi, deştepţi, cuminţi şi foarte silitori.


CASA DE VALORI
Centrul de excelenţă este casa copiilor. A fost construit în 2004-2005 cu fonduri PHARE. Ideea a fost a domnului Pintilii Penciuc, care atunci era director la Protecţia Copilului. Ce minunată a fost ideea aceasta! El îi iubeşte pe copiii harnici şi cuminţi şi le acordă burse de merit prin fundaţia pe care o conduce. Sunt burse de o sută, o sută cincizeci de lei, dar pentru copiii de la centru înseamnă foarte mult. Cu aceşti bani, ei îşi cumpără cărţi, dulciuri, haine şi cartele de telefon. Fundaţia domnului Penciuc organizează excursii foarte frumoase în ţară şi în străinătate, mici petreceri, oferă diferite cadouri, decontează şi biletele când copiii se duc acasă să îşi vadă familiile.

Ei au aici condiţii minunate. Aici au învăţat unii să mănânce frumos, să se îmbrace, să se spele, să salute. Trăiesc ca o familie. Tot ce le trebuie primesc de la Protecţia Copilului. Banii vin de la Consiliul Judeţean, câte şaptesprezece mii de lei pe an pentru fiecare copil. Cam tot atâta se cheltuieşte şi pentru un deţinut, dar copiii au rezultate mult mai bune.

Doamna Sorina face referat când apar cheltuieli în plus. De exemplu, atunci când copiii trebuie să îşi cumpere uniforme pentru şcolile la care învaţă. Aceste şcoli de elită au uniforme proprii. Cineva semnează referatul şi banii vin de undeva. Întotdeauna. Fiindcă nimeni nu a rămas fără uniformă. Toţi excelenţii de I-VIII învaţă la Şcoala "Bogdan Petriceicu Haşdeu". Domnul director, Ionel Nechifor, le-a convins pe croitorese să facă haine gratis tuturor copiilor supradotaţi. Şi ele au făcut, pentru că şi ele sunt mame. Iar, când se merge în excursie cu clasa, părinţii celorlalţi elevi pun bani şi pentru copiii din centrul de excelenţă. Aşa că merg cu toţii în excursie şi este foarte frumos şi educativ.


AU PARTE, DAR N-AU CARTE
Elevul Marian Ciobanu dintr-a XI-a citeşte acum cartea "Critica facultăţii de judecare". Este o carte de filosofie scrisă de filosoful german Immanuel Kant. Marian şi-a cumpărat această carte foarte scumpă cu banii din alocaţia lui pe două luni.

El citeşte multe cărţi de filosofie. Dar, în biblioteca de la centru, el nu găseşte cărţile acestea. Biblioteca este foarte veche, depăşită, adusă de la o casă de copii desfiinţată. Lui Marian şi lui Vlad Coroeanu le plac mai mult cărţi greu de citit şi care nu se găsesc în bibliotecă. Ei se duc la librărie şi citesc aceste cărţi la raft. Pun semn unde au rămas şi continuă a doua zi. În fiecare zi găsesc tot acolo cărţile, pentru că sunt foarte scumpe şi nu şi le permit nici alţii. Acesta nu este un lucru bun.

Vlad Coroeanu este un mic geniu al informaticii. El este pasionat de toate ştiinţele moderne. Şi de fotografie. Când a pus mâna pe aparatul fotografului de la ziar, a început să spună totul despre aparat. Ştia totul din cărţi. Atunci era prima oară când atingea un aparat atât de performant. El realizează fotografii foarte frumoase cu ajutorul unui aparat mai mic pe care îl numeşte săpunieră. Aceste fotografii foarte frumoase Vlad le pune pe site-urile de internet pe care le construieşte singur.


ÎN CĂUTAREA DIAMANTELOR
Aceşti copii sunt ca nişte diamante culese din noroi. Aşa a spus un domn educator despre ei. Şi e foarte frumos cum a spus. De căutatul diamantelor în noroiul satelor din judeţul Iaşi se ocupă doamna Mihaela Zaharia, de la Protecţia Copilului. Ea cere de la toate şcolile din judeţ liste cu elevii cei mai buni la carte şi care provin din familii nevoiaşe. Doamna a observat că unii primari, preoţi, profesori, poliţişti, asistenţi sociali etc. îşi pun întâi copiii lor pe listă. "Noi luăm la puricat listele şi, după nişte anchete sociale minuţioase, rămân cu adevărat numai copiii din familii cu venituri mici. Aceştia sunt supuşi unor teste şi sunt acceptaţi în centrul de excelenţă numai cei cu un coeficient de inteligenţă de peste 120", spune doamna Zaharia.

Ea precizează că un om normal are coeficientul de inteligenţă (IQ) între 80 şi 109 puncte. Un IQ între 110 şi 119 arată o inteligenţă uşor superioară. Copiii supradotaţi de la Iaşi au toţi o inteligenţă superioară: între 120 şi 138. Lor nu li s-a spus ce IQ are fiecare ca să nu-şi stabilească în grupul lor ierarhii bazate pe acest criteriu. Unul dintre ei are IQ 138. De la 140 în sus sunt geniile.


MĂRGICA DE MINTE
Doamna Mihaela Zaharia a întâlnit mulţi copii supradotaţi. Dar unii părinţi nu i-au lăsat să vină la centru. Nu se puteau despărţi de ei. Aceasta nu e iubire, pentru că le face rău copiilor. Pe alţii pur şi simplu nu i-a interesat. Doamna a fost uimită de un copil de 7 ani care locuia într-un bordei. Ştia pe de rost "Scrisoarea III" şi teorema lui Pitagora. El enunţa teorema şi o demonstra. Dar mama lui nu a vrut să îl dea la şcoala specială de la Iaşi, care nu o costa nici un leu. Ea a frânt destinul copilului său. Altul, de 10 ani, a venit la Iaşi, a stat o săptămână, dar nu s-a putut adapta. A plâns întruna până au venit părinţii lui şi l-au luat acasă.

Satul Zece Prăjini este renumit pentru lăutarii şi fanfarele sale. Acolo a fost descoperit un ţigănuş deosebit de inteligent şi foarte talentat la muzică. Ieşit din comun. Nici pe el părinţii n-au vrut să-l lase la şcoală. Acela era singurul copil cu inteligenţă superioară din tot satul.

În satul foarte sărac Glodenii Gândului nu s-a găsit nici o minte sclipitoare. Acolo, doamna Zaharia a depistat multe handicapuri mintale. Oamenii spun că e din cauza apei. Are ceva care nu este bun în ea. Ce multă lume bea apă de-acolo! Fiindcă în zeci de sate nu s-a găsit nici un diamant în glod. Nici măcar o pepită, nici o mărgică. Doamna Mihaela Zaharia spune că, tot căutând, echipa a trecut din neatenţie în judeţul vecin. Aceasta înseamnă că nu sunt chiar aşa de multe diamante. Noi trebuie să ne preţuim valorile.
Citeşte mai multe despre:   mişcarea de rezistenţă

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de