x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Conacul lui Hagi Theodoraky

0
Autor: Simina Stan 08 Apr 2010 - 00:00
Conacul lui Hagi Theodoraky Marin Raica/Jurnalul Naţional
Vezi galeria foto


Pe drumul către mănăstirile din nordul Capitalei întâlnim mai multe conace boiereşti, întrucât încă din secolul al XVI-lea familiile de rang aveau moşii în jurul Bucureştiului. Printre cele din nord amintim: Conacul Lahovary din Baloteşti, Palatul Ghica din Căciulaţi, conacele Greceanu şi Hagi Theodoraky din Grădiştea.



miscarearezistenta.jpgÎn 1892, moşia de la Măxineni cu o suprafaţă de "435 ha, din care 210 erau cultivate, 40 erau sterpe, 50 islaz, iar 135 pădure", era parte din plasa Mostiştea, comuna Greci, actuală Grădiştea, judeţul Ilfov. Fără să fie impozantă, reşedinţa Theodoraky impresionează prin jocul dintre piatra sculptată a ferestrelor cu ancadramente bogat ornamentate şi cărămida aparentă, de la fabrica familiei. Atât elementele constructive, decorative şi detaliile porticului, cât şi silueta casei scării, ce se aseamănă cu un turn, conferă clădirii distincţia şi eleganţa sfârşitului de secol al XIX-lea.

O placă opulent decorată atestă că a fost construită de G. Hagi Theodoraky, în 1896, după planurile arhitectului Ruher. Clădirea are la parter cinci camere, etajul parţial şi mansarda fiind iniţial dormitoare. Intrarea principală a avut până de curând o uşă somptuoasă din lemn. Din vestibulul cu luminator se intra în birou, apoi erau salonul, sufrageria cu ferestre spre heleşteu şi dormitoarele. Decoraţiile originale ale interioaelor s-au păstrat la parter, fiecare încăpere fiind diferită. Din păcate, distrugerile recente au afectat iremediabil aceste elemente ornamentale.

FOSTA ŞCOALĂ DEVINE AUTOBAZĂ
Naţionalizată prin decretul 83 din 1949, a intrat în folosinţa comunei, fiind clădirea şcolii între 1953 şi 1974, când s-au încheiat lucrările de construcţie la noua şcoală. Mulţi dintre localnici îşi amintesc că în copilărie şcoala lor avea candelabre. În februarie 1976, Consiliul Judeţean Ilfov a transferat proprietatea în administraţia Transcom, care a înfiinţat aici Autobaza Coloana 7, aceasta funcţionând până în 1988. Ulterior, Transcom a obţinut titlul de proprietate seria M09 nr. 0521, eliberat de Ministerul Transporturilor la data de 9.01.1996.

Proprietatea, cu o suprafaţă de 9.654 mp, a fost revendicată de descendenţii lui G. Hagi Theodoraky, dar aceştia au pierdut procesul.

MONUMENT DE CATEGORIA A
În Adresa nr. 586 din 8.04.2009 a Institutului Naţional al Monumentelor Istorice (INMI) se specifica: "Conacul a fost propus spre clasare în 2004, de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural (DJCCPCN) Ilfov, dar nu a putut fi clasat la acel moment datorită procedurii juridice greoaie şi a statutului incert de proprietate. În prezent, starea fizică este aproape de colaps, de aceea apare necesitatea urgentării clasării din considerente de pericol iminent".

Astfel, la 14 aprilie 2009, DJCCPCN - Ilfov a trimis către Transcom Înştiinţarea nr. 224/14.04.2009 de demarare a procesului de înscriere în lista patrimoniului naţional conform Legii 422/2001. În acea adresă, INMI concluziona că această clădire poate fi încadrată conform Normelor de clasare din Ordinul Ministrului nr. 2260/18.04.2008, rectificat cu OM nr. 2048/16.02.2009, la monumente istorice, categoria arhitectură grupa A, întrucât a primit calificativul mare la trei dintre criteriile de clasare prevăzute.

În studiul său, expert arhitect Ruxandra Nemţeanu afirmă că "reşedinţa este în zona de protecţie a bisericilor Adormirea Maicii Domnului din satul Sitaru şi Adormirea Maicii Domnului din Grădiştea, ambele monumente. Clădirea a fost construită în 1896, valoarea vechime primind calificativul mediu. Arhitectul, probabil de origine germană, a creat o vilă în stil eclectic-pitoresc, valoarea arhitecturală este mare.

Întrucât este unicat în arhitectura judeţului Ilfov şi poate fi încadrată într-o serie foarte mică de astfel de clădiri în arealul Capitalei, valoarea-frecvenţă este mare. Iar pentru că a aparţinut lui G. Hagi Theodoraky, membru al faimoasei familii de negustori români, valoarea memorială este mare".

Avocaţii Ana Demşorean şi Bogdan Vertici-Şoimu au depus Contestaţia nr. 299/28.05.2009 împotriva înştiinţării de clasare, în care menţionează, fără a avea calitatea de experţi atestaţi în domeniu: "Considerăm că acest imobil nu îndeplineşte condiţiile pentru clasare, întrucât nu mai poate fi considerat un monument istoric, datorită modificărilor pe care le-a suferit încă din anul 1977, când a fost declasificat (n.a. - declasat), deoarece se află într-o stare avansată de degradare, stare care este şi astăzi menţinută, imobilul neîndeplinind condiţiile de clasificare (n.a. - clasare) pe lista monumentelor istorice".




Înainte de a continua să cităm din contestaţie, trebuie clarificat că această clădire nu a fost înscrisă în LMI, dar de la 14 aprilie 2009 se bucură de acest statut 12 luni, până la încheierea procedurii. Avocaţii Transcom SA mai afirmă: "Totodată, arătăm că prin clasarea imobilului s-ar aduce o vătămare gravă a dreptului de proprietate asupra imobilului. Astfel, potrivit prevederilor art. 480 din Codul Civil, proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru într-un mod exclusiv şi absolut".

Despre ce vătămare a dreptului de proprietate este vorba? Oare acelaşi drept de proprietate este vătămat de faptul că sediul Transcom SA, din Bucureşti, Strada Buzeşti nr. 44, este de asemenea înscris în lista monumentelor, poziţia 547, cod B-II-m-B-18262? Contestaţia se încheie astfel: "Având în vedere că acest imobil este abandonat de mai bine de 31 de ani, considerăm că el nu mai poate clasificat (n.a. - clasat), acesta menţinându-şi situaţia juridică de imobil declasificat (n.a. - declasat) prin simpla sa abandonare, cât şi datorită faptului că acesta se află într-o stare gravă de distrugere, fiind în parte şi dărâmat".

Acestea sunt câteva fragmente din contestaţia incoerentă depusă de avocaţii Transcom către DJCCPCN - Ilfov. Expunerea argumentelor în favoarea continuării tratării ca până acum a acestui monument certifică faptul că valoarea Conacului Hagi Theodoraky este măsurată pe cântarul mizelor imobiliare.

CLASARE ÎN REGIM DE URGENŢĂ
DJCCPCN - Ilfov a respins contestaţia. Nemulţumit, Transcom SA a intentat proces "pentru neîndeplinirea condiţiilor legale în vederea clasării imobilului", care a blocat întreaga procedură, MCCPN a suspendat fondurile pentru realizarea dosarului, aproximativ 9.000 de lei. Procesul este în prezent la Curtea de Apel, fără a exista o hotărâre definitivă. Trist este că DJCCPCN - Ilfov a înştiinţat de două ori MCCPN privind necesitatea unei reprezentări la proces, direcţia fiind în imposibilitatea de a se reprezenta singură, cererile însă nu au primit răspuns.

Dacă până la 14 aprilie 2010, când expiră termenul de un an, şi în condiţiile în care procedura de clasare nu se finalizează, este cert că proprietarul va fi reînştiinţat de redemararea procedurii de clasare,
în regim de urgenţă de data aceasta, întrucât starea clădirii impune măsuri urgente de intervenţie pentru asigurarea stabilităţii ei structurale.

DOSAR PENAL
Într-un an, lipsa îngrădirii şi a pazei a înlesnit dispariţia feroneriei originale a ferestrelor, a tâmplăriilor originale ale tuturor ferestrelor şi uşilor, inclusiv scara interioară. De asemenea, trebuie remarcată dispariţia unor pereţi interiori, fiind probabilă o intervenţie distructivă umană". Pentru indiferenţa arătată de directorul Transcom SA, Petre Pârcălăboiu, care acum cere să fie absolvit de orice vină, poate fi pedepsit penal.

La 8 martie 2010, DJCCPCN - Ilfov a depus o plângere la Serviciul de Investigaţii Criminale, Biroul de Combatere a Infracţiunilor contra Patrimoniului. Claudia Burada, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Poliţiei Judeţul Ilfov, a declarat că "au avut loc audierile, iar acum se întocmesc actele procedurale, cazul fiind încadrat la Infracţiuni contra patrimoniului, art. 217, Codul Penal.

"Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de la o lună la trei ani sau cu amendă. În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivistică sau o altă asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 10 ani". Din nefericire, spolierea continuă.


"Nobilimea de tejghea"
Povestea lui Tudor Tudoran (1768-1848), născut în Drugeşti, Curtea de Argeş, care a devenit dintr-un simplu ucenic moştenitorul negustorului Tudorache, care îşi avea prăvăliile la Hanul Sf. Gheorghe, este cunoscută. Flerul în afaceri şi legăturile comerciale cu Viena l-au făcut pe acesta unul dintre cei mai bogaţi negustori. În 1832 era patentar I cu drept "de a se neguţări înăuntru, în principat sau afară, cu amănuntul sau cu ridicata". Iar în 1847, negustorul devenea "boier de neam", deşi se căsătorise, în 1805, cu Elena, fiica boierului Fiera.

În Bucureşti, multe locuri amintesc de această familie: Hanul Gabroveni, casele lor şi biserica din mahalaua Oţetari, casa din Şoseaua Kiseleff, fabrica de cărămidă din Herăstrău (astăzi dispărută), prăvăliile din Lipscănie şi, nu în ultimul rând, cavoul de la Bellu. În jurul Capitalei, fraţii Iancu şi Gheorghe Theodoraky aveau moşii la Mihăileşti şi la Măxineni.
Citeşte mai multe despre:   mişcarea de rezistenţă

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de