"Ungaria folosea disidenta romaneasca"

Ultimul presedinte al organizatiei anticomuniste "Romania Libera", Dorin Staicu , arata cum ii manipulau autoritatile maghiare pe disidentii romani, in ‘89, pentru a-si atinge scopurile urmarite. Doru Staicu a fost ultimul presedinte al Organizatiei "Romania Libera", care a activat inainte de 22 decembrie 1989 pe teritoriul Ungariei - o grupare politica anticeausista si anticomunista, ce a militat pentru respectarea drepturilor omului in Romania.

Nascut la 5 noiembrie 1964 in localitatea Segarcea, judetul Dolj, Doru Staicu era in 1988 sportiv de performanta intr-un club de lupte grecoromane din Craiova. In 20 noiembrie 1988, in drum spre o competitie sportiva, ce urma sa se desfasoare in Katovice - Polonia, sportivul cere drept de rezidenta in Ungaria. "Cand am plecat din tara nu stiam nici o limba straina, nu aveam nici un ban si nici o meserie. Tot ce imi doream era sa scap de regim, de comunism, de Ceausescu. Visam la Australia, la o masina straina si alte prostii... Dupa sase luni de stat in Ungaria, am reusit sa-mi cumpar un radio micut, la care ascultam Europa Libera ", spune Staicu, care a aparat cateva luni culorile clubului sportiv Vasas Budapesta. Dupa ce s-a intalnit cu alti refugiati romani, luptatorul a aflat ca in capitala Ungariei functiona Organizatia anticomunista si anticeausista "Romania Libera".

Sub lupa serviciilor secrete In mai 1989 a fost ales in comitetul de conducere, iar in data de 5 iunie 1989 a fost ales, prin vot secret, presedinte al organizatiei, de fapt, ultimul presedinte al "Romaniei Libere". Predecesorii lui Doru Staicu au fost Cornel Rosca din Timisoara - fondatorul organizatiei, Virgil Parvu din Brasov si Mircea Bejaru din Bucuresti, ultimul primind azil politic in iunie 1989 din partea Ambasadei Austriei si parasind Ungaria in urma unor amenintari din partea Securitatii romane. "Din clipa alegerii mele, pana in ziua in care am parasit Ungaria, am fost urmarit incontinuu de serviciile secrete ale lui Nicolae Ceausescu. La preluarea functiei, am fost prezentat de catre fostul presedinte autoritatilor maghiare, ofiterului politic al Ambasadei SUA - Tom Lynch, ofiterului politic al Ambasadei Austriei - Dr. Spitzer, secretarului politic al Ambasadei Angliei - Jonathan Staneman si secretarului politic al Ambasadei Canadei - John di Gangi. Intalnirile ulterioare pe care le-am avut cu acesti domni s-au bazat strict pe problemele refugiatilor romani si pe acordarea de azil politic in tarile respective pentru miile de romani aflati pe teritoriul Ungariei. Banuiesc ca reprezentantii ambasadelor mentionate erau membri ai serviciilor secrete din tarile lor, desi titulatura oficiala era ofiter sau secretar politic.

Scuze in numele poporului roman "La 16 iunie 1989, ne povesteste Doru Staicu, a avut loc comemorarea eroilor revolutiei maghiare de la 1956 si reinhumarea ramasitelor pamintesti ale lui Imre Nagy - fostul prim-ministru maghiar si ale colegilor lui, Geza Losonesy, Josef Szilaghy, Miklos Gimes, conducatorii luptei pentru libertate din toamna anului 1956 din Ungaria. La aceasta manifestatie au participat 250.000 de oameni. Au fost invitate sa participe toate ambasadele acreditate la Budapesta, singura ambasada care a refuzat sa participe fiind cea a Romaniei. In acel moment, Guvernul ungar a decis sa ne invite pe noi, Organizatia "Romania Libera", sa participam, in numele Romaniei. Cu acest prilej, am cerut public scuze in numele poporului roman, inclusiv la postul de televiziune BBC, pentru actiunile autoritatilor comuniste romane din toamna lui 1956, cand Imre Nagy si o parte din conducatorii Revolutiei Ungare au cerut azil politic in Romania, dupa interventia in forta a trupelor sovietice. La ordinul Moscovei insa, autoritatile romane i-au dat inapoi Ungariei, unde au fost asasinati prin spanzurare, legati cu sarma ghimpata si ingropati cu fata in jos. Din acel moment, a inceput razboiul intre noi si autoritatile comuniste romane.

Au vrut sa ne foloseasca in scopuri murdare In seara zilei de 16 iunie 1989, dupa terminarea manifestatiei, Magyar Democrata Forum, un partid de opozitie la vremea respectiva, si cativa romani invitati din Occident la comemorare au semnat o declaratie comuna, cunoscuta sub numele "Declaratia de la Budapesta". "A doua zi, am fost invitat sa semnez in numele organizatiei aceasta declaratie. Intrucat in declaratie se facea referire la dreptul de reprezentare politica autonoma si autonomie culturala a fiecarei natiuni, am decis sa nu semnez aceasta declaratie. Din momentul acestui refuz, am intrat in dizgratia autoritatilor maghiare. Mi-am dat seama in acel moment ca autoritatile maghiare vor sa ne foloseasca pentru scopuri murdare. In acele zile am fost contactat de un partid din Ungaria, pentru a participa la Congresul Solidaritatii din Polonia, unde trebuia sa declar ca Transilvania este pamint unguresc. Am refuzat vehement si am decis incetarea oricaror relatii cu autoritatile maghiare", a mai amintit Doru Staicu.

"Romania Libera" il someaza pe Ceausescu sa abdice Cateva zile mai tarziu, in data de 3 iulie 1989, Organizatia "Romania Libera" din Budapesta a organizat o demonstratie de protest in fata Ambasadei Romaniei, pentru a protesta impotriva Guvernului roman, care i-a declarat pe transfugii din Ungaria "tradatori de patrie". Demonstrantii au purtat pancarte pe care scria "Jos regimul Ceausescu", "Tradatorii neamului, familia Ceausescu", "Noi nu suntem fascisti, iredentisti, legionari, Noi suntem Romania Libera". In fata Ambasadei Romaniei si in prezenta tuturor corespondentilor mass-media occidentale s-a dat citire unui protest adresat ambasadei, unei telegrame trimisa ambasadorului romin la Budapesta si unei scrisori deschise adresate "cetateanului-presedinte" Nicolae Ceausescu, care continea 44 de capete de acuzare si, in final, iicerea abdicarea.

Amenintat cu expulzarea Au urmat zile grele pentru presedintele Organizatiei "Romania Libera". La un seminar, unde au fost invitate mai multe organizatii aflate in opozitie in Europa de Est, Staicu a fost din nou acuzat de catre Opozitia ungara ca nu a semnat "Declaratia de la Budapesta". "Mi s-a recomandat pe un ton ultimativ sa semnez aceasta declaratie, deoarece traiesc pe teritoriul Ungariei si, in caz contrar, voi fi expulzat in Romania. Acest seminar s-a desfasurat intr-o localitate la granita cu Austria. La intoarcerea in Budapesta am constatat ca sediul si clubul unde se intalneau membrii aRomaniei Libere" ne-au fost luate. In acel moment, mi-am dat seama ca situatia este disperata. Am luat legatura cu Ion Ratiu si am fost sfatuit sa dizolv organizatia si sa parasesc Ungaria, lucru pe care lam si facut, anuntand public mai multe cotidiene straine si membrii Ambasadelor SUA, Canadei, Angliei si Austriei, dizolvarea Organizatiei "Romania Libera". Am cerut azil politic Ambasadei Austriei si, spre deosebire de ceilalti trei lideri ai organizatiei, predecesorii mei, am fost refuzat si sfatuit sa raman in Ungaria".

Am fost in tabara din Bicske "Am vizitat in mai multe randuri tabara de la Bicske, unde autoritatile maghiare ii cazau pe refugiati, indiferent de origine. Lagarul de la Bicske nu era o fosta cazarma militara, asa cum s-a vehiculat, ci un camin de nefamilisti, unde locuiau sute de romani - barbati, femei, copii si batrani, precum si sute de refugiati din alte tari. Nu am cunostinta sa mai fi existat si alte tabere pe teritoriul Ungariei. Stiu ca Ungaria a fost aleasa teatru de batalie pentru destabilizarea regimurilor comuniste din Europa de Est, operatiune pusa la cale de serviciile secrete occidentale si KGB, probabil dupa Malta. Altfel, cum se poate explica primirea miilor de refugiati romani intro tara membra a "Pactului de la Varsovia" si sprijinirea lor pentru a lupta impotriva regimului comunist din Romania, sprijinire pasnica, cu sedii, cluburi de intrunire, acces in mass-media? Dupa deschiderea simbolica a cortinei de fier, la mijlocul lunii septembrie 1989, mi-am dat seama ca zilele dictaturii din Romania sunt numarate. Era totusi un moment greu. Peste tot miscase ceva, in Germania in 1953, in Ungaria in 1956, in Cehia in 1968, in Polonia mai tot timpul, numai la noi nimic. Toti taceau, in afara de Doina Cornea, Mircea Dinescu si alti cativa. Era nevoie de un semnal, chiar daca el a fost dat din afara tarii. Nu credeam ca regimul Ceausescu va asista pasiv la miscarea romanilor din Ungaria. Securitatea romana avea semnale ca totul era pe duca, poate de aceea am reusit sa fug... Iti trebuia un curaj extraordinar si un pic de nebunie, dar nu regret absolut nimic", a marturisit Doru Staicu, luptatorul anticomunist care a dat semnalul inceperii revolutiei romane din... Budapesta.

Avertizat de Securitate Urmarit permanent de diverse persoane, Staicu a fost atentionat in mod direct si de serviciile secrete romane sa paraseasca cat mai repede Ungaria. "La un moment dat, intr-o seara cand ma intorceam acasa - locuiam pe o strada pustie de la marginea Budapestei - am fost urmarit insistent de o masina. Masina a oprit in spatele meu, iar atunci am crezut ca totul s-a sfarsit. Din masina a coborat un barbat, care mi-a spus in romaneste sa nu ma intorc. Mi-a zis: "Daca esti intelept, paraseste imediat Ungaria! Daca vrei sa traiesti, ca ai putea fi asasinat". Apoi mi-a zis sa plec. El s-a urcat in masina, a dat cu spatele si a plecat". In noaptea de 1/2 octombrie 1989, cu ajutorul unor calauze, Doru Staicu a trecut ilegal din Ungaria in Austria. Din Viena, cu sprijinul UMRL, a ajuns in Olanda, unde a cerut azil politic. (LUCIAN DOBRATER)