Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Constant, la nivel mondial se înregistrează creşteri îngrijorătoare în ceea ce priveşte numărul afecţiunilor neurologice, statisticile arătând că, aceste tendinţe alarmante sunt direct proporţionale cu multiplicarea factorilor de risc generată în mare parte de către fluctuaţiile economice, gradul educaţional al populaţiei sau de către schimbările climatice tot mai agresive. În contextul acestor provocări , lumea ştiinţifică medicală încearcă să găsească noi soluţii prin cercetarea aprofundată, de a diminua cât mai mult rata mortalităţii, de a eficientiza sisteme de diagnostic şi tratament, precum şi de a îmbunătăţi substanţial calitatea vieţii pacienţilor cu afecţiuni neurologice, prin metode inovative de recuperare.
Anual, 17 milioane de cazuri noi de accident vascular cerebral (AVC) se înregistrează la nivel mondial. Alte 10 milioane de cazuri de traumatisme cranio-cerebrale apar în rândul populaţiei globului în fiecare an şi tot la scară mondială, peste 300.000 de persoane sunt diagnosticate anual cu boala Parkinson, înregistrându-se o incidenţă de 10 la 100.000, statisticile raportând un număr al acestor pacienţi la aproximativ 6,5 milioane. Tot de ordinul milioanelor de pacienţi, astăzi, 25 de milioane în întreaga lume, se poate raporta şi analiza aferentă bolii Alzheimer care conduce totodată, la previziuni sumbre, numărul persoanelor afectate urmând să atingă pragul celor 44 de milioane până în anul 2050. La toate acestea se poate adăuga şi capitolul vast al bolilor rare ce cuprinde între 5.000 şi 8.000 de maladii şi care afectează peste 3,5 milioane de oameni din populaţia lumii, un procent de 20% dintre aceste afecţiuni fiind de natură neurologică.
Două evenimente, personalităţi ale neurologiei din 11 ţări
Sub aceste auspicii sumbre, cercetători dedicaţi lumii ştiinţifice neurologice medicale se reunesc periodic pentru a dezbate temele de actualitate, dar şi cele mai recente descoperiri din domeniu , împreună cu profesori şi medici din domeniul neurologiei, neurochirurgiei şi neuroştiinţelor. În acest sens, o amplă manifestare a avut loc în perioada 4-5 octombrie 2018, la Malaga, în Spania, şi a reunit a –XIV-a ediţie a Congresului Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii(SSNN) şi cea de-a XVI-a ediţie a Congresului Academy for Multidisciplinary Neurotraumatology (AMN).
“Este remarcabil şi îmbucurător că neurologia românească, prin valorile sale, continuă să fie prezentă şi apreciată în cadrul unor astfel de dezbateri de top la care participă anual , personalităţi ale cercetării ştiinţifice medicale, profesori neurologi şi neurochirurgi din întreaga lume, fapt ce demonstrează încă odată că întreaga cercetare ştiinţifică neurologică din România şi aplicabilitatea acesteia în practica medicală sunt superpozabile celor din state cu un puternic grad de dezvoltare socio-economic” a declarat prof.dr. Dafin Mureşanu, preşedinte al SSNN şi al Federaţiei Europene a Societăţilor de Neuroreabilitare (EFNRS).
Reuniunea celor două mari evenimente din domeniul neurologiei s-a bucurat de prezenţa a peste 200 de personalităţi ale lumii medicale neurologice mondiale din ţări precum SUA, Rusia, Germania, Israel, Polonia, Elveţia, Suedia, Austria, Italia, Spania şi România. În organizarea acestei ample manifestări de către Societatea pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii şi Academy for Multidisciplinary Neurotraumatology s-au alăturat Societatea de Neurologie din România, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” din Cluj Napoca, Academia de Ştiinţe Medicale din România şi Institutul de Cercetare RoNeuro din Cluj Napoca.
Traumatismul Cranio-Cerebral , peste 10 milioane de cazuri noi
Prevenţie, diagnosticare corectă, tratamente inovative şi metode eficiente de recuperare. Acestea au fost principalele teme de dezbatere din cadrul reuniunii ştiinţifice de la Malaga, teme care au fost ancorate în special în afecţiuni precum Accidentul Vascular Cerebral (AVC), Traumatismul Cranio-Cerebral (TCC) şi boala Parkinson. De asemenea, au fost atinse în dezbaterile ştiinţifice şi alte puncte ce vizează restul afecţiunilor cu impact neurologic, atât prin prezentarea unor lucrări tematice , cât şi prin prezentarea unei cazuistici elaborate.
Potrivit profesorului Dafin Mureşanu “anul acesta, dezbaterile s-au axat pe două mari coordonate ale neurologiei, Accidentul Vascular Cerebral (AVC) şi Traumatismul Cranio-Cerebral (TCC) aducându-se în primplan noi abordări în diagnostic şi tratament, dar mult mai important este faptul că, în aceste cazuri se depăşeşte metoda paleativă, amplificându-se tot mai mult idea de recuperare, ceea ce a condus în ultimii ani la dezvoltarea unor tehnici şi metode inovative menite să repoziţioneze actul medical şi astfel, să-i confere pacientului afectat perspectiva unui stil de viaţă cât mai aproape de normalitate şi, în unele cazuri, să-l poată integra perfect în familie şi societate”.
În ultimii ani, numărul supravieţuitorilor cu traumatisme cranio-cerebrale a crescut considerabil chiar dacă, la nivel mondial apar 10 milioane de cazuri noi, principala cauză fiind raportată la accidentele rutiere. În Europa, 1,6 milioane de pacienţi sunt internaţi cu diagnostic de traumatism cranio-cerebral, iar dintre aceştia aproximativ 70.000 decedează. Pe de altă parte, aproximativ 11,5 milioane de europeni prezintă o deficiență cauzată de un traumatism cranian. În România incidenţa TCC este peste media europeană (150-300 de cazuri/ 100.000 de locuitori) de 300 de cazuri la 100.000 de locuitori, în fiecare an înregistrându-se peste 60.000 de cazuri noi. Organizația Mondială a Sănătății preconizează că până în anul 2020, accidentele rutiere, principala cauză a traumatismelor cerebrale, va fi al treilea mare contributor la povara globală a bolii și dizabilității, după bolile cardiovasculare și depresie.
Accidentul Vascular Cerebral , a treia cauză a deceselor înregistrate
În ceea ce priveşte Accidentul Vascular Cerebral, potrivit statisticilor, aproximativ un milion de cazuri se înregistrează anual în Europa, studiile fiind raportate la o populaţie de 500 de milioane de locuitori. La nivel mondial, AVC constituie o a treia cauză a deceselor înregistrate, după bolile cardiovasculare şi cancer. Conform ultimei raportări a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au fost înregistrate în întreaga lume peste 15 milioane de cazuri noi de AVC, aproximativ 5 milioane dintre aceşti pacienţi decedează, iar alte 5 milioane rămân cu diverse grade de dizabilitate permanentă. Datele clinice raportate, privind rata de supravieţuire după un AVC la 7 ani de la debutul bolii sunt îngrijorătoare: 16% dintre pacienţi sunt institutionalizaţi, 20% necesită asistenţă la mers, 31% necesită asistenţă zilnică, iar 71% au capacitatea de lucru afectată. De asemenea, AVC reprezintă una dintre cele mai importante cauze de dizabilitate, doar aproximativ 25% dintre supravieţuitorii unui AVC fiind capabili să-şi reia activităţile profesionale prestate înainte de îmbolnăvire. Restul pacienţilor cu AVC rămân cu diverse grade de dizabilitate, de la imposibilitatea mersului şi nevoia de îngrijire permanentă (aproximativ 25% dintre supravieţuitori), până la deficite motorii sau senzitive care, chiar dacă sunt mai uşoare, interferă cu desfăşurarea activităţilor cotidiene. Potrivit specialiştilor, recuperarea funcţiilor senzitivo-senzoriale, a funcţiilor motorii şi cognitive continuă în grade variabile de timp, săptămâni sau luni, după debutul unui AVC, constituind o nouă fereastră terapeutică extrem de promiţătoare. Îngrijorător este faptul că tot mai multe dintre cazurile de AVC se înregistrează în rândul tinerilor, coborându-se grupa de vârstă sub 40 de ani , atingându-se chiar şi vârste de 18 sau 20 de ani. În aceste cazuri factorii de risc sunt fie genetici, fie raportaţi la stresul cotidian amplificat, acest al doilea factor de risc trecând ân ultimii ani de la cauză indirectă în producerea AVC, la cauză directă. Date recente arată că prevalenţa AVC în România este de 0,1% pentru grupa de vârstă sub 40 ani, 1,8% pentru grupa de vârstă 40-55 ani, 4,3% pentru grupa de vârstă 55-70 ani şi 13,9% la vârsta de peste 70 de ani.
Debutul bolii Parkinson a coborât la vârsta de 40 de ani
Una dintre cele mai reprezentative afecţiuni neurologice degenerative înregistrate la nivel mondial, a doua ca frecvență după maladia Alzeimer, boala Parkinson afectează astăzi aproximativ 6,5 milioane de persoane în întreaga lume, dintre care 1,5 milioane de europeni, dintre care aproximativ 73.000 sunt din România. Potrivit estimărilor, numărul acestora este posibil să se dubleze până în 2030, fapt alarmant atât pentru societatea civilă, dar şi pentru întreaga comunitate ştiinţifică medicală mondială din domeniul cercetării neurologice. La scară mondială, peste 300.000 de persoane sunt diagnosticate anual cu boala Parkinson, înregistrându-se o incidenţă de 10 la 100.000. În Europa sunt peste 1,5 milioane de pacienţi cu Parkinson, în întreaga lume numărul acestora fiind de aproximativ 6,5 milioane, din care aproximativ 1,7 milioane se află în China, în timp ce în SUA peste 50.000 de oameni sunt diagnosticaţi, în fiecare an, cu boala Parkinson. În ultimii ani, vârsta la care este depistată maladia a scăzut la 40-50 de ani. Majoritatea cazurilor se înregistrează la pacienți a căror vârstă depășeşte 55 de ani, dar unul din 20 de cazuri are debutul înainte de vârsta de 40 de ani. Bărbaţii sunt mai expuşi, statisticile arătând că prevalenţa bolii este de 1,5 bărbaţi la o femeie. În prezent, peste 30 de medicamente destinate bolii Parkinson și peste 600 de medicamente destinate bolilor neurologice se află în cercetare și dezvoltare. Tratamentul bolii Parkinson poate fi medicamentos și/sau chirugical ( implantarea unui dispozitiv pentru stimularea unor zone specifice din creier). În România, în ceea ce priveşte tratamentul, acesta este decontat de stat şi constă fie în terapii medicamentoase care pot depăși suma de 3.000 de lei lunar, fie în operații care le pot îmbunătăți considerabil calitatea vieții, dar al căror preț variază între 30.000 și 80.000 lei. La nivel european, costul anual total, care cumulează cheltuielile medicale şi sociale, este estimat la aproximativ 14 miliarde euro.
Neurorecuperarea pacienţilor, principala preocupare a specialiştilor
Tulburările de memorie, funcţiei executive, vorbire, percepţie spaţială, atenţie, calcul şi praxie, într-un cuvânt tulburări cognitive, reprezintă consecinţe frecvent întâlnite după o leziune cerebrală dobândită, în particular după un accident vascular cerebral (AVC) sau o leziune cerebrală traumatică (TCC), dar şi ca efect al bolilor Alzeihmer sau Parkinson, rămânând o cauză majoră de dizabilitate. În acest context, atât cercetarea fundamentală, cât şi neurologia clinică urmăresc cu predilecţie îmbunătăţirea substanţială a calităţii vieţii pacientului, acordând un interes crescut pentru ceea ce se numeşte astăzi , neurorecuperare sau neuroreabilitare.
Tratamentul specific al AVC reprezintă tratamentul fazei acute a bolii şi are ca obiectiv refacerea fluxului sangvin cerebral, limitarea extinderii infarctului cerebral şi salvarea neuronilor din zona de penumbră. Cuprinde terapia trombolitică, antiagregantă sau anticoagulantă în funcţie de cauza AVC. În termeni ştiinţifici, singura terapie medicamentoasă aprobată pentru tratamentul AVC este activatorul tisular al plasminogenului (rt-PA) în doza de 0,9 mg/kg intravenos, maximum 90 mg/pacient. Limitele trombolizei sunt legate în special de intervalul de timp scurs de la debutul AVC, beneficiul metodei depăşind riscul ei doar dacă se administrează în primele 4,5 ore de la debutul unui AVC. Conform studiilor clinice numărul pacienţilor care trebuie tratați cu rt-PA intravenos, pentru a obţine o recuperare completă a deficitului neurologic este de 2, în primele 90 minute, ajungând la 7, în primele 3 ore, respective la 14 pacienţi dacă tromboliza intravenoasă se efectuează între 3 şi 4,5 ore de la debutul AVC. Fereastra terapeutică extrem de îngustă, de maximum 4,5 ore de la debutul AVC, reprezintă una dintre limitările terapeutice extrem de importante care restricţionează foarte mult accesul pacienţilor la tratamentul specific al bolii, de aceea trebuie făcute toate eforturile pentru ca pacienții să ajungă într-un centru specializat în acest interval de timp.
„Reabilitarea după accidentele vasculare cerebrale, traumatismele cranio cerebrale sau vertebromedulare nu mai constă doar în terapie fizică. Acum există tipuri speciale de training, terapie asistată de roboţi, stimulare farmacologică şi nonfarmacologică a creierului, în combinaţie personalizată”, a reiterat prof. dr. Dafin Mureşanu.
În cazul traumatismelor cerebrale , acestea reprezintă o patologie complexă care ridică numeroase probleme, atât în faza acută, dar mai ales în cea de recuperare. Mulți dintre cei care au suferit un traumatism cranian, prezintă sechele, chiar și cei cu traumatisme craniene ușoare. Tulburările cognitive (atenție, memorie, limbaj, percepție), afective și comportamentale sunt cele mai frecvente și importante cu care se confruntă acești pacienți, ele având un impact deosebit și asupra famililor, dar și a societății. Aceste deficite determină o dependență socială a bolnavilor, chiar în absența unor dizabilități fizice, afectând capacitatea de muncă, relațiile familiale, activitățile zilnice. În acest context, recuperarea neuropsihologică este esențială.
“ Recuperarea funcţiilor neurologice reprezintă un proces dinamic, multifactorial diferit de la un pacient la altul, făcând imposibil de găsit o singură terapie ideală, perfectă, pentru toţi pacienţii. Mai exact, recuperarea se constituie într-un un proces continuu, dinamic, care trebuie început în spital la indicaţiile şi sub supravegherea unei echipe multidisciplinare formată din medicini neurologi, asistente medicale, kinetoterapeuţi, logopezi, psihologi, asistenţi sociali” precizează prof.dr.Dafin Mureşanu. Acesta a adăugat că
„în timpul terapiei fizice pacienţii sunt ghidaţi prin intermediul exerciţiilor să încerce să îşi recâştige abilităţile pierdute. Recuperarea trebuie să continue și în condiții domestice, la domiciliu pacientului, intensitatea și durata acesteia depinzând atât de statusul clinic al pacientului, cât și de condițiile familiale, deoarece ei au nevoie de ajutorul și supraveghere din partea celor apropiați”.
Pentru unii pacienți, traumatismul cranian reprezintă debutul unei boli care durează toată viața. De aceea un management adecvat presupune existența unor echipe multidisciplinare care să asigure un tratament individualizat, iar pregătirea specialiștilor în acest domeniu este mai mult decât necesară şi obligatorie.
