Cifrele dezastrului în învăţământul preuniversitar

După ce la Cotroceni s-a lansat zilele trecute proiectul Strategiei România Educată, un amalgam de bune intenţii şi întrebări mirate al preşedintelui-profesor Iohannis, Curtea de Conturi a prezentat, ieri, raportul România needucată. Scurt şi la obiect. Raportul de audit al performanţei privind finanţarea învăţământului preuniversitar în perioada 2014-2016, realizat de inspectorii Curţii de Conturi, atrage atenţia că învăţământul este subfinanţat, abandonul şcolar este un fenomen social, iar sărăcia are efecte devastatoare în rândul tinerei generaţii.

În perioada 2013-2016, procentul de finanţare din PIB al întregului sistem de învăţământ a fost de minimum 2,82% în 2016 şi de maximum 3,16 % în 2015, cu mult sub procentul de minimum 6% prevăzut de lege. Conform analizei comparative între sistemul de învăţământ românesc şi sistemele de învăţământ europene prezentate în raportul Curţii, noi stăm cel mai prost în ceea ce priveşte finanţarea. Astfel, la nivelul anului 2015, cu un procent de 3,10% din PIB alocat finanţării învăţământului preuniversitar, România era la coada Europei, fiind întrecută şi de Bulgaria, care alocase 4% din PIB. În acel an, media la nivelul UE a fost de 4,9% din PIB.

Preşcolari doar cu numele

Rata de cuprindere în învăţământul preşcolar a copiilor cu vârsta între patru ani şi cea corespunzătoare începerii învăţământului obligatoriu este un indicator european care are ca ţintă, pentru anul 2020, valoarea de 95%. Ultimele date comparative la nivel european publicate de Eurostat pentru toate ţările se referă la anul 2015 şi ele indică o medie pentru UE-28 de 94,8%. În România, valoarea indicatorului raportată pentru 2015 a fost de 87,6%, reuşind totuşi să depăşim Croaţia (73,8%), Slovacia (78,4%) şi Grecia (79,6). Printre cauzele posibile care au dus la înregistrarea unui procent sub media UE, raportul notează dezvoltarea insuficientă a reţelei de unităţi de învăţământ preşcolar, reticenţă din partea părinţilor şi cele de natură materială.

Abandonul şcolar, foarte mare

La nivel european, ţinta asumată în cadrul EU 2020 este de 10%, iar la nivelul anului 2016, valoarea indicatorului la nivelul UE-28 a ajuns la 10,7%. România, prin Programul Naţional de Reformă, şi-a stabilit, pentru anul 2020, atingerea unei ţinte ambiţioase de 11,3%. Probabil o ţintă care va fi ratată, în condiţiile în care, la nivelul anului 2016, înregistram o valoare de 18,5%, ceea ce ne poziţiona pe antepenultimul loc, înainte de Malta (19,7%) şi Spania (19%). La nivelul învăţământului primar şi gimnazial, rata abandonului este mai mare în mediul rural, iar numărul de copii care au abandonat şcoala în cursul anului şcolar 2015/2016 a fost de peste 66.000 de elevi. Cei mai mulţi dintre copii abandonează pe parcursul anilor de studiu din învăţământul primar şi gimnazial, astfel că peste 30.000 de copii ajung să fie în afara sistemului de educaţie, ceea ce demonstrează faptul că acest fenomen nu este specific unui anumit nivel de învăţământ, ci afectează întreg sistemul de educaţie, se subliniază în raportul Curţii de Conturi. În acelaşi timp, ţările care înregistrează cea mai mica rată de părăsire timpurie a sistemului de educaţie au fost Croaţia (2,8%), Lituania (4,8%), Slovenia (4,9%) şi Polonia (5,2%).

Printre cauzele care duc la părăsirea timpurie a şcolii se numără lipsa de resurse financiare pentru a acoperi costurile educaţiei, reţeaua şcolară pentru învăţământul secundar insuficient dezvoltată în mediul rural, serviciile insuficiente de asistenţă educaţională, atitudinile discriminatorii faţă de romi, persoane cu dizabilităţi şi cu nevoi educaţionale speciale şi oferta insuficientă de programe educaţionale remediale.

3,3 milioane de persoane a pierdut România din populaţia şcolară în intervalul 1990-2015, iar pentru perioada 2015-2040, conform prognozelor, urmează să mai piardă încă aproape 0,7 milioane de persoane.

Nici adulţii nu se omoară cu studiul

Nici în ceea ce priveşte participarea adulţilor cu vârste între 25-64 ani la învăţare pe parcursul întregii vieţi, România nu reuşise să se depărteze de ultimul loc în UE. În 2016, media UE-28 era de 10,8%, dar noi înregistram un procent de numai 1,2%. Cele mai mari valori ale indicatorului se înregistrau în Suedia (29,6%), Danemarca (27,7%) şi Finlanda (26,4%), iar cele mai mici, în afară de România, se înregistrau în Bulgaria (2,2%), Croaţia (3%), Polonia (3,5%) şi Grecia (4%).