Cum se predă româna pentru maghiari la Târgu Mureș

Bogdan Raţiu are 32 de ani şi este profesor de Limba şi Literatura Română la Liceul Teoretic „Bolyai Farkas” din Târgu Mureș, o şcoală unde învaţă doar elevi de etnie maghiară. Când a început să predea aici, în urmă cu 10 ani, și-a format și el o metodă clară de predare, mai ales pentru că avea de-a face cu adolescenți care nu stăpâneau bine limba română. Şi pentru că programa nu îi ajută, tânărul dascăl şi-a propus să le ofere copiilor o bază lingvistică solidă, să le deschidă apetitul pentru literatură.

Bogdan Raţiu mărturiseşte că prima clasă de liceu este cea mai mare provocare pentru el. Copiii ajung la şcoală cu un bagaj minim de cunoştinţe despre limba română: „Într-a IX-a, muncesc ca un rob. Fac fișe de vocabular, altceva decât ce găsești în manuale. Încerc să le ofer o coerență lingvistică până în clasa a X-a, când vreau să le predau literatură. Apoi îi învăț să citească, construindu-le limba, mecanismul de lectură. Mă provoacă începutul pentru că trebuie să trecem peste niște bariere culturale şi pentru că trebuie să creez noi materiale pentru nevoile lor, iar acestea diferă de la o generație la alta și de la o clasă la alta. Cred că asta mă menține creativ și dornic de a mai căuta noi resurse”, a declarat Bogdan Raţiu, pentru Jurnalul.

Renaşterea şi muzica modernă

Orele lui Bogdan Raţiu sunt creative, pline de idei dinamice şi flexibile, gândite special pentru ca elevii să înveţe mai eficient limba română: „Recunosc că am aşteptări mari de la elevi, îi determin să-și depășească limitele și nu las lucrurile nerezolvate dacă văd că aceștia nu se ridică la nivelul de competență cerut. Munca la clasă necesită multe resurse pe care nu le găsesc foarte ușor, adaptând receptarea literaturii, crearea discursului nou la limitele lor lingvistice. În ultimii ani am valorificat destul de mult principiile literației și, implicit, mi-am adaptat lecțiile din programă. De exemplu, pe Irina Rimes am folosit-o pentru a discuta despre Renaștere și despre cum operele trecutului sunt reluate în grila prezentului, am făcut asta şi cu Smiley și Sore, și am trecut spre pictura lui Escher și a lui Rafal Olbinski, dar și spre imaginarul poeziei contemporane. Alteori, buletinul pierdut al lui Smiley mi-a mediat înțelegerea raportului dintre identitate și alteritate și treptat am trecut prin ideile lui Jean-Claude Kaufmann și prin poezia lui Aurel Pantea, Ștefan Augustin Doinaș sau Lucian Blaga. Mult am căutat să conturez și să finisez ulterior o lecție despre nevoia de artă, de estetic, îmbinând Borges, Beatles și van Gogh”, mai spune profesorul. „E ideea de a nu-ți pune ca profesor limite, de a descifra în spatele imaginilor pe care le primim zi de zi. Literatura îmi permite să dau profunzime lumii lor. Astea sunt insule de spectacol prin care elevul face un pact cu tine ca profesor și cu cultura”, a mai completat Bogdan Raţiu.

Despre diferenţele culturale

În ciuda diferenţelor evidente de cultură, Bogdan Raţiu reuşeşte să aibă o relaţie specială cu elevii săi care ajung să ia Bacalaureatul fără probleme sau chiar note de 10 în lucrări: „Avem o relație normală și naturală, le pretind mereu că suntem oameni deschiși, europeni adevărați, și cine poate înțelege mai bine decât noi comunicarea interculturală. În mod clar, prima dată cred că trebuie să trec peste bariera de limbă, care necesită timp și trudă, nu e foarte ușor cu numărul acesta de ore, apoi e vorba de o flexibilizare a relației pe care o am cu ei. Sunt uman cu ei și elevii văd dincolo de intrarea mea la clasă, iar, în timp, anulăm disonanțele și afirmăm colaborarea autentică, bazată pe respect”, povesteşte profesorul.

Cele mai mari probleme

Totodată, dascălul susţine că cele mai mari probleme ale elevilor care aparţin unei minorităţi etnice nu sunt foarte diferite de cele ale copiilor români: „Cred că mentalitatea trebuie transformată, nu doar schimbată. O dată, mentalitatea elevilor și a părinților în fața școlii; a efectului pe care educația îl are asupra copilului și a motivației față de carte. Apoi, mentalitatea profesorilor față de scopul lor, față de relevanța actului didactic. Cu un alt mod de a privi rolul educației am putea supraviețui oricărei carențe de ordin metodologic sau de altă natură. Asemenea celorlați, mulţi dintre elevii mei sunt demotivați, parcă suflul general al societății are impact și asupra lor. Apoi, la nivel general, să spun elegant, e o limitare lingvistică și o reticență interculturală,  pe care trebuie să le depășim și la nivel practic. Aici, ca societate, mai avem mult de muncă”, a încheiat Bogdan Raţiu.

Recunosc că trebuie timp pentru a crea o relație strânsă cu elevii, la început nu o avem, mă receptează poate mai dur și greu de mulțumit pentru că le propun activități care nu sunt comode, în care nu poți fi pasiv

Bogdan Raţiu, profesor de Limba Română