Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Burnt Oak este o suburbie a Londrei poreclită "Mica Românie", unde meniurile localurilor sunt scrise în limba română, iar sarmalele sunt considerate cel mai popular fel de mâncare, notează jurnaliştii tabloidului britanic The Sun, într-un reportaj făcut în această zonă, la scurt timp după publicarea unor date guvernamentale care indicau că românii sunt, în prezent, cel mai numeros grup de imigranţi din Regatul Unit după polonezi.
Când vă daţi jos din tren veţi auzi o multitudine de limbi străine, iar majoritatea micilor restaurante aglomerate înşirate de-a lungul străzii principale au indicatoare şi meniuri în limba română. Nu sunteţi în Bucureşti, scriu reporterii de la The Sun, ci în Burnt Oak, o suburbie din apropiere de Wembley, în nord-vestul Londrei, denumită şi "Little Romania" ("Mica Românie") din cauza numărului mare de est-europeni care trăiesc aici.
Aşa cum indică datele publicate săptămâna trecută, românii sunt în prezent cei mai numeroşi imigranţi din Regatul Unit după polonezi, cu peste 413.000 de persoane care trăiesc şi muncesc în Marea Britanie. Cu zece ani în urmă, numărul românilor din Regatul Unit era de 42.000 - ceea ce înseamnă o creştere de zece ori în doar zece ani. Situată în sud-estul Europei şi învecinându-se cu Bulgaria, Ucraina, Ungaria, Serbia şi Republica Moldova, România - aminteşte The Sun - este una dintre cele mai sărace state din UE, cu un salariu mediu lunar de circa 470 de lire sterline.
Românii reprezintă, de asemenea, cel mai mare grup de nou veniţi începând cu 2016 şi nicăieri acest lucru nu este mai evident decât în Burnt Oak - o suburbie unde româna este a doua limbă cea mai frecvent vorbită şi unde 56% dintre copiii de vârsta şcolară nu vorbesc engleza ca limbă maternă.
Circa 35% dintre imigranţii care trăiesc în Burnt Oak au sosit din România, iar numele zonei - unde găsiţi restaurante şi magazine româneşti, ba chiar şi o biserică unde slujbele se ţin în limba română - este frecvent pronunţat "Bontoc".
Strada principală, Burnt Oak Broadway, este un mozaic de case de pariuri şi de amanet cu aspect obosit, de restaurante modeste şi supermarketuri aglomerate.
La Patisserie Romana, un magazin de produse de panificaţie şi dulciuri, cu rafturile pline de prăjituri frumos ornate şi de pâine tradiţional românească împletită, proprietarul, Ovidiu Şarpe, povesteşte că a emigrat la Londra din România în 1973, ca refugiat politic.
Este o poveste obişnuită, notează jurnaliştii de la The Sun. Evreii români au început să se stabilească în Marea Britanie după cel de-al Doilea Război Mondial, fugind de persecuţia nazistă de pe continent.
Atunci când Ovidiu a venit în Marea Britanie, s-a stabilit mai întâi la Highbury, înainte de a înfiinţa un restaurant pe Chancery Lane, iar apoi la Burnt Oak, în 2007, unde şi-a deschis patiseria, în care tot personalul este din România.
"Am venit la Burnt Oak pentru că am vazut aici o oportunitate pentru comunitatea est-europeană", povesteşte el.
Şi are dreptate, notează The Sun, remarcând că populaţia zonei a explodat în ultimii ani. Dacă în 2001, doar 15.000 de rezidenţi puteau numi această suburbie "acasă", până în 2017 populaţia a crescut cu o treime, ajungând la 20.000 de persoane - multe afaceri româneşti apărând aici la o aruncătură de băţ una de alta.
"Există multe magazine româneşti şi mulţi copii români în şcoli. Este o comunitate reală", explică Ovidiu.
"Oamenii vin în Regatul Unit din motive economice. Românii doresc să fie folositori şi să lucreze. Există un mix real de culturi şi rase în Burnt Oak şi, deşi arată destul de rău, aici nu există rasism, tensiuni sau infracţiuni", adaugă el.
"Am votat pentru Brexit pentru că vreau ca guvernul să poată alege cine vine aici. Sper însă ca guvernul să vadă că Marea Britanie are nevoie de români", mărturiseşte Ovidiu.
Mergând mai departe pe strada principală, lucrurile nu mai arată însă atât de roz. Nu poţi să faci cinci paşi fără să dai peste o casă de amanet, un magazin de bricolaj sau unul general, însă Tesco-ul local s-a închis, iar obloanele sunt trase la mai multe magazine.
Dacă întrebi personalul de la supermarketurile româneşti, mulţi îţi spun că nu vorbesc engleza. La fel şi cerşetorul olog, aşezat pe trotuar, nu departe de o cabină telefonică murdară, plină de saci cu gunoaie, notează The Sun.
Joanne Karbritz, o angajată a unei organizaţii caritabile, povesteşte că, în cea mai mare parte, experienţele ei cu comunitatea românească locală au fost pozitive.
"Oh, Doamne - sunt atât de mulţi români aici", a povestit ea pentru The Sun. "Am trăit în Edgware toată viaţa şi am văzut că s-a schimbat atât de mult. În ultimii cinci ani a existat o mare imigraţie din estul Europei", explică Joanne.
"Unii oameni susţin că le sunt luate locurile de muncă şi am avut nişte probleme cu români care furau lucruri, dar nu e ca şi cum toţi ar fi hoţi. Mulţi sunt chiar amabili". "Nu există o tensiune reală în Burnt Oak, decât dacă este creată în mod intenţionat. Oamenii se amestecă şi vorbesc liber, îmi place să lucrez aici", explică ea.
Pentru Taceddin Ozcan, un muzician turc, care trăieşte în zonă de 11 ani, dacă există tensiuni în zonă, aceste au legătură cu închiderea Tesco-ului local.
După ce supermarketul s-a închis, o comunitate de nomazi irlandezi s-a mutat în parcarea sa, iar localnicii vorbesc despre acest eveniment ca despre cea mai importantă sursă de îngrijorare din suburbie.
"Oamenii de aici sunt foarte supăraţi", susţine Taceddin. "Dar nu pe români, românii sunt amabili şi foarte muncitori", povesteşte el.
"Există şi mulţi bulgari aici, dar singura problemă din Burnt Oak sunt nomazii din parcarea de la Tesco", susţine muzicianul.
Rikesh Mehta, un britanic care deţine o farmacie în Burnt Oak, povesteşte la rândul său că suburbia a cunoscut o explozie de populaţie în ultimii ani.
"Românii sunt buni pentru afaceri, cheltuiesc foarte mulţi bani şi acelaşi timp muncesc foarte mult". "Sunt o mulţime de români aici - jumătate din clienţi nu vorbesc engleza", afirmă Mehta.
Desigur, notează The Sun, majoritatea românilor din Marea Britanie sunt dornici să muncească, adesea ocupând locuri de muncă ca îngrijitori sau în construcţii - ceea ce explică surplusul de magazine de bricolaj din zonă - mulţi imigranţi est-europeni fiind angajaţi în restaurantele sau magazinele româneşti.
