Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Corespondenţă din Paris
FRANŢA ● Alegeri municipale în Hexagon, examen pentru Sarkozy
Ieri a avut loc în Franţa primul tur al alegerilor municipale în care 278.582 candidaţi inscrişi pe 8.735 liste s-au lansat în bătălia pentru cucerirea conducerii celor 36.000 de comune franceze.
FRANŢA ● Alegeri municipale în Hexagon, examen pentru Sarkozy
Ieri a avut loc în Franţa primul tur al alegerilor municipale în care 278.582 candidaţi inscrişi pe 8.735 liste s-au lansat în bătălia pentru cucerirea conducerii celor 36.000 de comune franceze.
Corespondenţă din Paris
FRANŢA ● Alegeri municipale în Hexagon, examen pentru Sarkozy
Ieri a avut loc în Franţa primul tur al alegerilor municipale în care 278.582 candidaţi inscrişi pe 8.735 liste s-au lansat în bătălia pentru cucerirea conducerii celor 36.000 de comune franceze.
Partidul de dreapta al preşedintelui Nicolas Sarkozy a înregistrat un recul semnificativ în primul tur al alegerilor municipale. În timp ce stânga a înregistrat o ascensiune electorală, fără a fi una majoră, aşa cum anticipaseră sondajele, cele două tabere au făcut apel la mobilizarea electoratului pentru turul secund. Cel de-al doilea tur, de la 16 martie, "este deci mai mult ca niciodată în mâinile alegătorilor", a declarat premierul Francois Fillon.
Primarul socialist al Parisului Bertrand Delanoe, care a desfăşurat o politică energică pentru a transforma oraşul, pare să îşi asigure un nou mandat în faţa unei drepte divizate, care s-a limitat la a-l acuza că se foloseşte de capitală ca de o trambulină pentru o lansare naţională. Delanoe, în vârstă de 57 de ani, este creditat alături de lista sa de stânga cu 57 la sută în cel de-al doilea tur din 16 martie, potrivit unui sondaj realizat de CSA şi publicat la sfârşitul lui februarie.În faţa unui primar sigur pe el, care se susţine că nu este nici "îngrijorat, nici euforic", candidatul dreptei, membru al partidului UMP aflat la guvernare, Francoise de Panafieu, în vârstă de 59 de ani, este considerat învins.
NUME INSOLITE. Dacă alegerile naţionale aduc adesea în prim-plan oameni care-au făcut din angajamentul politic o profesie, persepectiva se schimbă când e vorba de alegerile municipale şi cantonale. Scrutinul din martie 2008, ca şi cele care l-au precedat, aduc în faţa alegătorilor oameni obişnuiti, unii mai mult sau mai puţin cunoscuţi pe plan local.
Nume insolite şi neaşteptate apar ici şi colo, fără ca asta să ştribească cu nimic dimensiunea istorică a evenimentului care a avut loc duminică.
CANDIDATUL CERŞETOR. De câţiva ani imaginea Parisului e umbrită de interminabilele şiruri de corturi care au apărut de-a lungul canalului Saint Martin . « Locuitorii » acestor adăpostrui improvizate sunt numiţi de către francezi cu o siglă "aseptizată”: SDF (sans domicile fixe = fără domiciliu fix) apelativ prin care se încearcă înlăturarea oricărei conotaţii umanitare. Jean-Marc Restoux, fost SDF, şi-a petrecut mai bine de jumătate de viaţă în stradă. Anul acesta, el a fost candidat în arondismentul VI, ale cărui cartiere le cunoaşte cu siguranţă ca nimeni altul. Obiectivul său rămâne totuşi modest, să depăşească 5% în primul tur.
POLITICA ÎN FAMILIE. Pe listele electorale au apărut nume cu o rezonanaţă cunoscută fără să fie vorba de aceleaşi persoane. La Cannes, Nicole Hollande, 80 de ani, a apărut pe listele Partidului Socialist, partid condus de chiar fiul său, Francois Hollande.
La Neuilly, orăşel chic din regiunea pariziană, un Sarkozy a candidat pe listele partidului de guvernământ pentru un post de consilier. La doar 21 de ani fiul preşedintelui, Jean Sarkozy, a ţinut să calce pe urmele tatălui el însuşi ales în aceeaşi funcţie şi în acelaşi oraş pe vremea când avea doar 22 de ani. Şi i-a ieşit pasienţa!
Familia fostei candidate la preşedinţie, Ségoléne Royal nu e nici ea mai prejos. Una dintre verişoarele sale primare, Anne-Christine Royal, a făcut campanie pentru partidul de extremă-dreapta al lui Jean Marie Le Pen, Frontul Naţional, iar fratele ex-candidatei socialiste a fost înscris pe listele unui partid de dreapta.
Într-o localitate din Normandia, Geneviève Besancenot, s-a prezentat pe listele partidului de extremă-stânga LCR (Liga Comunista Revolutionara). Dna Besancenot este mama lui Olivier, tânărul candidat la Preşedinţie al LCR, un personaj carismatic, răsfăţat de mediile franceze şi care are un oarecare succes printre tinerii alegători cu porniri revoluţionare.
De pe listele electorale nu lipsesc nici celebrităţile artistice sau sportive.
La Montauban (o localitate în apropiere de Toulouse) apare pe o listă independentă numele lui Francis Lalanne , un « cantaret militant », apărător al cauzei ecologiste şi a celei umanitare, un personaj cu alură rebelă, ale cărui apariţii mediatice sunt însă considerate de mulţi drept exasperante.
Într-un alt registru, o fostă vedetă de televiziune, Denise Fabre, s-a prezentat pe listele partidului de guvernământ la primăria din Nisa. Doamna Fabre, 65 de ani, e cunoscută de francezi mai ales pentru accesele de râs incontrolabil din vremurile bune ale televiziunii. De atunci au trecut mai bine de 30 de ani însă secvenţele respective fac şi astăzi deliciul emisiunilor de divertisment sau al site-urilor destinate gafelor de televiziune.
Un alt candidat, regizorul Jérôme Savary, s-a remarcat prin viziunea sa radicală asupra operelor marilor clasici. În piesa "Burghezul gentilom” el le cere actorilor să-şi dezvăluie anumite părţi anatomice care de obicei rămân ascunse privirilor, fapt care poate n-ar fi fost dezaprobat de către Molière. Mai puţin apreciată de celebrul dramaturg ar fi fost însă soneria unui telefon în plină tiradă a Maestrului de Filozofie ! Alegerea sa într-un sat din sudul Franţei i-ar oferi poate ocazia să participe si la spectacolul politic.
Febra alegerilor locale nu ocoleşte nici sportivii, Guy Roux, carismatic antrenor de fotbal, e deja un obişnuit al listelor electorale. Fostul antrenor al echipei din Auxerre este la a treia participare la alegerile din Yonne.
CEL MAI, CEA MAI. Cei 65 de ani ai lui Guy Roux reprezintă o vârstă fragedă pe lângă cei 87 de ani ai lui Arthur Richier, cel mai vârstnic primar al Franţei, reales de 11 ori consecutiv începând cu anul…1947 ! Probabil că aerul de munte al Alpilor încurajează longevitatea politică a celui ce a fost cândva cel mai tânăr primar francez şi care a reuşit să traverseze în această funcţie mai mult de jumătate de secol , fiind martor la schimbarea a opt preşedinţi. Nu el este însă cel mai în vârstă candidat la o funcţie de edil, aceast loc este ocupat de o femeie, Cécile Hamm, în vârstă de …99 de ani. Cécile s-a născut în 1910 şi participă în 2008 pentru prima oară la alegerile locale pe listele de centru ale partidului lui Francois Bayrou.
De cealaltă parte, cea mai tânără candidată se numeşte Diane Serrano şi numără doar 18 primăveri. Aflată încă pe băncile liceului îşi dedică puţinul timp liber distribuţiei de programme politice şi campaniei electorale la Florac (regiunea Lozère, în sudul Franţei). O dată cu ea apare o nouă generaţie politică, cei care n-au cunoscut nici războiul din Algeria, nici şocul petrolier, nici războiul rece, nici apariţia SIDA sau căderea comunismului...
PRIMARUL FĂRĂ LOCUITORI. Alegrile municipale din Franţa sunt însă marcate de fiecare dată de teribilul ei trecut. În timpul primului război mondial, şase comune din regiunea Meuse, în apropiere de Verdun., au fost timp de un an întreg an în centrul unui potop de bombe (peste 60 de milioane au explodat în acele locuri), de gaze mortale şi de incendii. Localităţile respective au dispărut de pe hartă, azi se mai pot vedea doar pancartele cu numele satelor, nimic altceva. Nici străzi, nici case, nici şcoli, nici biserică. Ferocitatea războiului a făcut ca aceste locuri să fie ne-locuibile, chiar şi după aproape un secol. Se descoperă şi azi muniţii ne-explodate, resturi de bombe, rămăşiţe umane. Statul francez a ales să perpetueze memoria acelor localităţi martir prin desemnarea unui primar simbolic pentru fiecare dintre ele.
O lecţie la care ar trebui să mediteze toţi acei candidaţi atunci când acuză Uniunea Europeană de toate neajunsurile, uitând că ea singură a făcut posibilă reconcilierea între popoarele europene.
FRANŢA ● Alegeri municipale în Hexagon, examen pentru Sarkozy
Ieri a avut loc în Franţa primul tur al alegerilor municipale în care 278.582 candidaţi inscrişi pe 8.735 liste s-au lansat în bătălia pentru cucerirea conducerii celor 36.000 de comune franceze.
Partidul de dreapta al preşedintelui Nicolas Sarkozy a înregistrat un recul semnificativ în primul tur al alegerilor municipale. În timp ce stânga a înregistrat o ascensiune electorală, fără a fi una majoră, aşa cum anticipaseră sondajele, cele două tabere au făcut apel la mobilizarea electoratului pentru turul secund. Cel de-al doilea tur, de la 16 martie, "este deci mai mult ca niciodată în mâinile alegătorilor", a declarat premierul Francois Fillon.
Primarul socialist al Parisului Bertrand Delanoe, care a desfăşurat o politică energică pentru a transforma oraşul, pare să îşi asigure un nou mandat în faţa unei drepte divizate, care s-a limitat la a-l acuza că se foloseşte de capitală ca de o trambulină pentru o lansare naţională. Delanoe, în vârstă de 57 de ani, este creditat alături de lista sa de stânga cu 57 la sută în cel de-al doilea tur din 16 martie, potrivit unui sondaj realizat de CSA şi publicat la sfârşitul lui februarie.În faţa unui primar sigur pe el, care se susţine că nu este nici "îngrijorat, nici euforic", candidatul dreptei, membru al partidului UMP aflat la guvernare, Francoise de Panafieu, în vârstă de 59 de ani, este considerat învins.
NUME INSOLITE. Dacă alegerile naţionale aduc adesea în prim-plan oameni care-au făcut din angajamentul politic o profesie, persepectiva se schimbă când e vorba de alegerile municipale şi cantonale. Scrutinul din martie 2008, ca şi cele care l-au precedat, aduc în faţa alegătorilor oameni obişnuiti, unii mai mult sau mai puţin cunoscuţi pe plan local.
Nume insolite şi neaşteptate apar ici şi colo, fără ca asta să ştribească cu nimic dimensiunea istorică a evenimentului care a avut loc duminică.
CANDIDATUL CERŞETOR. De câţiva ani imaginea Parisului e umbrită de interminabilele şiruri de corturi care au apărut de-a lungul canalului Saint Martin . « Locuitorii » acestor adăpostrui improvizate sunt numiţi de către francezi cu o siglă "aseptizată”: SDF (sans domicile fixe = fără domiciliu fix) apelativ prin care se încearcă înlăturarea oricărei conotaţii umanitare. Jean-Marc Restoux, fost SDF, şi-a petrecut mai bine de jumătate de viaţă în stradă. Anul acesta, el a fost candidat în arondismentul VI, ale cărui cartiere le cunoaşte cu siguranţă ca nimeni altul. Obiectivul său rămâne totuşi modest, să depăşească 5% în primul tur.
POLITICA ÎN FAMILIE. Pe listele electorale au apărut nume cu o rezonanaţă cunoscută fără să fie vorba de aceleaşi persoane. La Cannes, Nicole Hollande, 80 de ani, a apărut pe listele Partidului Socialist, partid condus de chiar fiul său, Francois Hollande.
La Neuilly, orăşel chic din regiunea pariziană, un Sarkozy a candidat pe listele partidului de guvernământ pentru un post de consilier. La doar 21 de ani fiul preşedintelui, Jean Sarkozy, a ţinut să calce pe urmele tatălui el însuşi ales în aceeaşi funcţie şi în acelaşi oraş pe vremea când avea doar 22 de ani. Şi i-a ieşit pasienţa!
Familia fostei candidate la preşedinţie, Ségoléne Royal nu e nici ea mai prejos. Una dintre verişoarele sale primare, Anne-Christine Royal, a făcut campanie pentru partidul de extremă-dreapta al lui Jean Marie Le Pen, Frontul Naţional, iar fratele ex-candidatei socialiste a fost înscris pe listele unui partid de dreapta.
Într-o localitate din Normandia, Geneviève Besancenot, s-a prezentat pe listele partidului de extremă-stânga LCR (Liga Comunista Revolutionara). Dna Besancenot este mama lui Olivier, tânărul candidat la Preşedinţie al LCR, un personaj carismatic, răsfăţat de mediile franceze şi care are un oarecare succes printre tinerii alegători cu porniri revoluţionare.
De pe listele electorale nu lipsesc nici celebrităţile artistice sau sportive.
La Montauban (o localitate în apropiere de Toulouse) apare pe o listă independentă numele lui Francis Lalanne , un « cantaret militant », apărător al cauzei ecologiste şi a celei umanitare, un personaj cu alură rebelă, ale cărui apariţii mediatice sunt însă considerate de mulţi drept exasperante.
Într-un alt registru, o fostă vedetă de televiziune, Denise Fabre, s-a prezentat pe listele partidului de guvernământ la primăria din Nisa. Doamna Fabre, 65 de ani, e cunoscută de francezi mai ales pentru accesele de râs incontrolabil din vremurile bune ale televiziunii. De atunci au trecut mai bine de 30 de ani însă secvenţele respective fac şi astăzi deliciul emisiunilor de divertisment sau al site-urilor destinate gafelor de televiziune.
Un alt candidat, regizorul Jérôme Savary, s-a remarcat prin viziunea sa radicală asupra operelor marilor clasici. În piesa "Burghezul gentilom” el le cere actorilor să-şi dezvăluie anumite părţi anatomice care de obicei rămân ascunse privirilor, fapt care poate n-ar fi fost dezaprobat de către Molière. Mai puţin apreciată de celebrul dramaturg ar fi fost însă soneria unui telefon în plină tiradă a Maestrului de Filozofie ! Alegerea sa într-un sat din sudul Franţei i-ar oferi poate ocazia să participe si la spectacolul politic.
Febra alegerilor locale nu ocoleşte nici sportivii, Guy Roux, carismatic antrenor de fotbal, e deja un obişnuit al listelor electorale. Fostul antrenor al echipei din Auxerre este la a treia participare la alegerile din Yonne.
CEL MAI, CEA MAI. Cei 65 de ani ai lui Guy Roux reprezintă o vârstă fragedă pe lângă cei 87 de ani ai lui Arthur Richier, cel mai vârstnic primar al Franţei, reales de 11 ori consecutiv începând cu anul…1947 ! Probabil că aerul de munte al Alpilor încurajează longevitatea politică a celui ce a fost cândva cel mai tânăr primar francez şi care a reuşit să traverseze în această funcţie mai mult de jumătate de secol , fiind martor la schimbarea a opt preşedinţi. Nu el este însă cel mai în vârstă candidat la o funcţie de edil, aceast loc este ocupat de o femeie, Cécile Hamm, în vârstă de …99 de ani. Cécile s-a născut în 1910 şi participă în 2008 pentru prima oară la alegerile locale pe listele de centru ale partidului lui Francois Bayrou.
De cealaltă parte, cea mai tânără candidată se numeşte Diane Serrano şi numără doar 18 primăveri. Aflată încă pe băncile liceului îşi dedică puţinul timp liber distribuţiei de programme politice şi campaniei electorale la Florac (regiunea Lozère, în sudul Franţei). O dată cu ea apare o nouă generaţie politică, cei care n-au cunoscut nici războiul din Algeria, nici şocul petrolier, nici războiul rece, nici apariţia SIDA sau căderea comunismului...
PRIMARUL FĂRĂ LOCUITORI. Alegrile municipale din Franţa sunt însă marcate de fiecare dată de teribilul ei trecut. În timpul primului război mondial, şase comune din regiunea Meuse, în apropiere de Verdun., au fost timp de un an întreg an în centrul unui potop de bombe (peste 60 de milioane au explodat în acele locuri), de gaze mortale şi de incendii. Localităţile respective au dispărut de pe hartă, azi se mai pot vedea doar pancartele cu numele satelor, nimic altceva. Nici străzi, nici case, nici şcoli, nici biserică. Ferocitatea războiului a făcut ca aceste locuri să fie ne-locuibile, chiar şi după aproape un secol. Se descoperă şi azi muniţii ne-explodate, resturi de bombe, rămăşiţe umane. Statul francez a ales să perpetueze memoria acelor localităţi martir prin desemnarea unui primar simbolic pentru fiecare dintre ele.
O lecţie la care ar trebui să mediteze toţi acei candidaţi atunci când acuză Uniunea Europeană de toate neajunsurile, uitând că ea singură a făcut posibilă reconcilierea între popoarele europene.
