Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Liderii europeni s-au trezit luni sub presiune, după o creştere istorică a procentelor obţinute de eurofobi la alegerile europene, şi trebuie să ţină cont de aceasta în modul în care vor conduce Europa şi în alegerea viitoarei Comisii Europene.
Şefii de stat şi de guvern se vor întâlni marţi seara la Bruxelles pentru o primă analiză a scrutinului, marcat de o respingere a instituţiilor europene şi a elitelor naţionale la putere.
Temeri
“Numeroase partide populiste, eurosceptice sau chiar naţionaliste îşi fac intrarea în Parlamentul European. În anumite ţări, poate nu atât de puternic cum ne temeam. Dar Franţa este un semnal de alarmă, cu Frontul Naţional”, a declarat luni ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier.
Premierul francez, Manuel Valles, a reacţionat, declarându-se convins că Europa poate fi reorientată pentru a susţine mai bine creşterea economică şi locurile de muncă, ceea ce nu face de mai mulţi ani.
A doua zi după alegerile boicotate de peste un alegător european din doi, Parlamentul European este fragmentat mai mult ca niciodată, comentează France Presse, într-o amplă analiză a rezultatelor alegerilor.
Au pierdut din pondere
Sigur, marile partide proeuropene rămân majoritare, dar au pierdut din pondere. Primul grup, Partidul Popular European (PPE), care reuneşte partidele democrat-creştine şi de centru dreapta, este creditat cu 214 mandate. Creditaţi cu 189 de mandate, socialiştii şi social-democraţii au evitat un recul graţie foarte bunelor rezultate ale Partidului Democrat al lui Matteo Renzi în Italia.
Celelalte partide proeuropene sunt în scădere. Cu 66 de mandate, liberalii pierd 17 dintre aleşi. Creditaţi cu 52 de mandate, Verzii nu pierd decât 5 locuri.
Stânga radicală, care a mizat pe reînnoirea instituţiilor europene, prezentând un candidat la preşedinţia Comisiei, şi-a îmbunătăţit prezenţa în Parlament, graţie succesului listei Syriza în Grecia, şi câştigă 7 aleşi, cu 42 de mandate obţinute.
Şifonate
Pe hârtie, partidele proeuropene dispun de o majoritate de 521 de mandate (din 751), dar ies destul de zdruncinate din aceste alegeri pentru a-i putea împiedica pe şefii de stat şi de guvern să preia frâiele, dacă o vor. În lipsa unei adevărate majorităţi care să se degaje după scrutinul de duminică, statele membre vor profita pentru a-şi menţine prerogativele, comentează France Presse.
Premierul britanic, David Cameron, s-a declarat împotriva posibilităţii ca Parlamentul să aleagă viitorul preşedinte al Comisiei Europene.
Întrebat luni dacă are un mesaj pentru Cameron, candidatul oficial al PPE, luxemburghezul Jean-Claude Juncker, apreciat drept prea “federalist” de către britanici, a răspuns sec:”Nu o să mă pun în genunchi în faţa niciunui lider. Am câştigat alegerile”.
Dar cancelarul german, Angela Merkel, considerată mai mult ca niciodată singura “şefă” a Europei, nu a manifestat niciodată un mare entuziasm faţă de ideea de a vedea Parlamentul şi Comisia afirmându-se în detrimentul statelor, scrie AFP. Ea va profita de situaţie, pentru a-şi impune propriul candidat, adaugă sursa citată.
Candidaţii de compromis, o variantă plauzibilă?
Luni, Angela Merkel s-a declarat mulţumită de “rezultatul solid” al conservatorilor şi a afirmat că acum trebuie purtate negocieri pentru numirea unui nou preşedinte al Comisiei Europene. În scrisoarea sa de invitare a liderilor europeni, preşedintele Consiliului European – instanţa care preprezintă statele europene la Bruxelles – Herman Van Rompuy, a avertizat că este “prea devreme pentru a decide numele de propus pentru preşedinţia Comisiei Europene”. Fără îndoială că, în spatele uşilor închise, şefii de stat şi de guvern vor evoca posibili candidaţi de compromis, proveniţi din rândurile stângii liberale sau dreptei sociale, mai scrie AFP. Circulă deja nume, precum cel al directoarei FMI, Christine Lagarde sau premierul danez, Helle Thorning-Schmidt.
Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare în ianuarie 2010, recomandă liderilor europeni să îl desemneze pe preşedintele Comisiei “ţinând cont de rezultatul alegerilor europene”.
Consiliul European şi Parlamentul nu interpretează această recomandare la fel. Pentru Parlamentul European, este clar că alegătorii au fost chemaţi să aleagă nu doar deputaţii europeni, ci şi, indirect, viitorul preşedinte al Comisiei, ori Jean-Claude Juncker pentru PPE, ori germanul Martin Schulz pentru socialişti, ori belgianul Guy Verhofstadt, pentru liberali, ori germana Ska Keller pentru ecologişti sau grecul Alexis Tsipras, pentru stânga radicală.
Aceşti lideri au dus campanii electorale explicându-le alegătorilor că, în caz de victorie, unul dintre ei va deveni preşedinte al Comisiei Europene. Juncker a insistat luni pe Twitter asupra faptului că victoria partidului său îi dă dreptul şi prioritatea pentru a încerca să formeze o majoritate în Parlament şi în Consiliu.
PPE are cu 25 de mandate mai mult decât socialiştii
Distanţa se micşorează puţin între numărul de mandate obţinute de conservatorii Partidului Popular European (PPE) şi socialişti în Parlamentul European, potrivit unei noi proiecţii a Parlamentului care acordă PPE un avans de 25 de locuri.
Potrivit acestei proiecţii comunicate în jurul orei 11:00 GMT, PPE ar avea 214 locuri, şi socialiştii 189 de locuri.
Liberalii sunt al treilea grup, cu 66 de deputaţi, în faţa Verzilor care obţin 52 de deputaţi.
Calcule
vând în vedere ascensiunea euroscepticilor, a extremei-drepte şi a stângii radicale, singura majoritate posibilă pare să rezide într-o mare coaliţie între conservatori şi socialişti, cu eventuala contribuţie a liberalilor. Stânga radicală deţine 42 de locuri.
Euroscepticii grupaţi în jurul partidului britanic UKIP, condus de Nigel Farage, vor deţine deţin 38 de locuri în viitorul Parlament.
Din grupul neafiliaţilor din fostul Parlament European, au câştigat membri ai unor formaţiuni precum Frontul Naţional din Franţa, Partidul Libertăţii din Austria (FPO) şi Partidul Libertăţii (PVV), olandez. Formarea unui grup necesită un minim de 25 de deputaţi originari din şapte ţări.
În fine, Parlamentul European a clasat la rubrica “alţii” aleşii unor partide care nu au fost reprezentate în fostul PE, precum Mişcarea Cinci Stele a lui Beppe Grillo în Italia şi partidul german Alternative fur Deutschland sau neonaziştii din partidul de extrema-dreaptă Zorii Aurii, din Grecia. Acest grup are 63 de locuri, potrivit ultimei proiecţii.
