Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Muzeul de Artă din Berna nu ştie încă dacă va accepta sau nu moştenirea “otrăvită”, colecţia octogenarului german Cornelius Gurlitt, botezată “comoara nazistă”, care conţine opere jefuite de nazişti de la evrei. În plus, şi Berlinul trebuie să-şi dea acceptul. Situţia este complicată de ambele părţi, scrie La Tribune de Geneve.
Curatorul Muzeului de Artă din Berna, Matthias Frehner, este încă uimit de faptul că muzeul a fost ales ca legatar testamentar de către Gurlitt, mai ales că nu ştie ce anume l-a făcut pe acesta să ia o astfel de decizie. “Nimeni de la muzeul nostru nu a avut legătură cu Cornelius Gurlitt”, declară acesta pentru Berner Zeitung. Cu toate astea, Gurlitt avea anumite contacte în oraşul elveţian, pentru că a făcut apel la o galerie de artă a lui Eberhard W. Kornfeld pentru a-şi vinde nişte pânze în anii 80.
Potrivit cotidianului german Frankfurter Allgemeine Zeitung, la baza deciziei de a dona colecţia Muzeului de Artă din Berna ar sta legăturile stabilite cu proprietarul galeriei. Galeria de artă nu a dorit să comenteze afirmaţiile ziarului german. Testamentul lui Cornelius Gurlitt a şocat pe toată lumea.
Citeste si
„Hitler Album Six”. Un catalog pierdut al capodoperelor furate de naziști iese la lumină chiar de Ziua Victoriei
Şi colecţia din Salzburg ajunge la Berna
Muzeul din Berna va moşteni nu doar colecţia lui Gurlitt din Munchen, aflată sub examinarea comisiei de cercetare a provenienţei operelor de artă, ci şi colecţia descoperită anul acesta la Salzburg. “În testament scrie că vom moşteni colecţia completă, adică şi partea confiscată şi pe cea din casa sa din Salzburg. Vom moşteni şi anumite proprietăţi şi sume de bani”, a declarat directorul Muzeului din Berna, Matthias Frehner, citat de Die Welt. Avocaţii lui Gurlitt l-au informat deja pe Frehner că operele de artă din Salzburg sunt ţinute într-o locaţie sigură din Viena, iar autorităţile germane nu au acces la ele. Încă este neclar dacă muzeul îşi va asuma această moştenire. “În momentul actual, consider că merită să acceptăm acest cadou. Vom moşteni şi o serie de probleme despre care nu pot să spun azi dacă le vom putea rezolva”, a completat Frehner. El nu exclude varianta să vândă o parte din colecţie. “În testament nu scrie că trebuie să rămână intactă această colecţie. Noi nu ne putem permite să susţinem financiar costurile unei echipe de cercetare a provenienţei operelor din colecţie”, a mai spus Frehner, pentru Sueddeutsche Zeitung. Cu toate astea, zilele trecute, când s-a anunţat existenţa unui testament, s-a afirmat că dorinţa lui Gurlitt a fost ca operele să rămână împreună, la un loc, să nu fie dispersate.
Datorie morală
“Nu moştenim doar o avere fabuloasă, ci şi obligaţia de a clarifica toate semnele de întrebare în privinţa provenienţei unora dintre tablouri. Nu este doar o datorie juridică, ci şi morală şi etică”, a adăugat Matthias Frehener pentru Berner Zeitung.
Muzeul elveţian nu va fi singur în această grea sarcină, pentru că Guvernul german a creat deja un grup de lucru şi va avea şi el un cuvânt de spus. Rolurile familiei şi al tatălui lui Cornelius, Hildebrand Gurlitt, trebuie să fie şi ele elucidate.
Operele de artă listate în patrimoniul german sunt protejate printr-o lege care interzice scoaterea lor din ţară. Astfel, Ministerul Culturii din Bavaria ar putea ataca în instanţă înstrăinarea colecţiei către muzeul din Elveţia. “Nu există nici o obligaţie de a acţiona rapid, fiindcă întreaga colecţie va fi pusă timp de un an la dispoziţia Taskforce Schwabing pentru a cerceta provenienţa operelor. Ministerul va analiza în perioada următoare ce reprezintă această colecţie pentru patrimoniul german, iar operele de certă valoare vor fi listate. Legea prevede că operele listate pot părăsi ţara doar cu acordul scris al statului german”, a declarat un purtător de cuvânt al ministerului bavarez.
Hărţuit
Decizia lui Gurlitt a fost catalogată de jurnaliştii germani drept o răzbunare faţă de statul german care l-a hărţuit în ultimii doi ani. Cum a ajuns Gurlitt la Muzeul din Berna rămâne încă neclar. Cert este că n-a citit cartea directorului muzeului, “Comerţ cu arta jefuită - fapte, teze, controverse”, în care acesta militează pentru retrocedarea tuturor operelor confiscate de nazişti de la proprietarii evrei. Cartea a apărut în 1998 şi de atunci Frehner este solicitat de tot mai mulţi descendenţi evrei să le ofere consultanţă pe astfel de probleme. El a mărturisit că în 2010 muzeul său a prezentat o colecţie la Munchen. “Este o provocare şi o responsabilitate să realizăm o expoziţie cu toate aceste opere de renume sau nemaivăzute până acum”, a comentat Frehner.
Rezultatul autopsiei
Decesul neaşteptat al lui Cornelius Gurlitt i-a făcut pe procurori să solicite printr-un ordin judecătoresc efectuarea unei autopsii. “Autopsia a dovedit că este vorba despre o moarte naturală. Am predat cadavrul pentru înmormântare. Medicul legist a stabilit cauza indubitabilă a decesului, dar nu dorim să o facem publică”, a declarat joi prim-procurorul Thomas Steinkraus-Koch.
Şase luni pentru a decide
Curatorul muzeului nu poate afirma dacă va accepta sau nu moştenirea, dar Consiliul Fundaţiei Muzeului dispune de şase luni pentru a se pronunţa în legătură cu acest lucru.
Elveţia a semnat în 1946 Acordurile de la Washington privind averile germane aflate în Elveţia şi a subscris în 1998 Declaraţiei de la Washington care stipulează restituirea operelor de artă furate de nazişti de la proprietarii lor. Este foarte posibil ca muzeul să ajungă implicat în cercetări şi căutări lungi şi costisitoare, chiar în probleme juridice dincolo de Atlantic.
Nici nu au loc pentru depozitarea cadoului
Cornelius Gurlitt a semnat cu câteva săptămâni înaintea morţii un acord, lăsând în seama experţilor examinarea provenienţei tablourilor sale şi studierea soluţiilor “drepte şi echitabile”, potrivit Declaraţiei de la Washington. Dacă muzeul din Berna acceptă pânzele, va trebui să aplice şi acordul, reaminteşte Berner Zeitung.
Între altele, muzeul nu dispune de suficient spaţiu în forma sa actuală pentru a găzdui cele peste 1.400 de pânze din colecţie. “Va trebui să mergem în Germania pentru a ne face o idee. Şi va trebui să ne gândim să creăm spaţiu”. Dar înainte de asta va trebui stabilit dacă un tablou este “curat”, înainte de a-l putea expune, previne specialistul în opere jefuite, Thomas Buomberger.
Întrebări fără răspuns
O grămadă de întrebări îşi aşteaptă răspunsurile. O echipă internaţională încearcă să retraseze parcursul tablourilor în timpul regimului nazist. Care dintre ele sunt rodul spolierilor familiilor evreieşti? Care dintre ele au fost vândute de candidaţii la exil, pentru o bucată de pâine? Şi ce s-a întâmplat în zona ocupată, în special în Franţa, unde tatăl lui Cornelius, Hildebrand, comercializa opere de artă pentru nazişti şi pe cont propriu în timpul conflictului? Ce opere au fost scoase din muzeele germane de către nazişti şi vândute, pentru că erau apreciate drept prea moderne, “degenerate”?
Toate incertitudinile şi riscurile care înconjoară această moştenire îl fac să creadă pe avocatul Marc Weber, expert în dreptul artei, că “Matthias Frehner nu este, probabil, foarte fericit când vine vorba despre această moştenire”.
