Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Populistul, izolaționistul și unul dintre cei mai vocali lideri antisistem ai lumii contemporane, Donald Trump, va deveni, în mai puțin de o lună, cel de-al 45-lea președinte al SUA. Alegerea sa a uimit o planetă care avea cu totul alte așteptări de la principalul sponsor al democrației mondiale. Șocul victoriei extravagantului miliardar a depășit cu mult Brexit-ul și anunță remodelarea valorilor diplomatice, instituțiilor politice și alianțelor militare, în 2017.
Ceea ce părea doar o variantă fantezistă a visului american a devenit, începând din luna noiembrie, o realitate pentru mulți buimăcitoare: răsfățatul miliardar american, care dădea impresia că a intrat în politică pentru a-și satisface un simplu moft, este cel mai puternic om al planetei. Într-un an în care electoratul american și votanții europeni și-au manifestat revolta față de establishment-ul politic, economia globalizată și privilegiile corporațiilor, Donald Trump a intuit valul de nemulțumire ce avea să-l propulseze la Casa Albă. El a exploatat lecția Brexitului, pedalând pe sentimentul general antisistem, într-un moment în care electoratul american se întreabă de ce creșterea economică a țării e consemnată doar pe hârtie și nu creează noi locuri de muncă. Trump a promis că va „reda măreția Americii” și va readuce pe teritoriul SUA locurile de muncă mutate în China și Mexic. Pe fondul atentatelor comise de rețeaua teroristă Stat Islamic (SI) în întreaga lume și a politicii „ușilor deschise” față de refugiații sirieni, promovată de actualul președinte, Barack Obama, o altă carte câștigătoare trasă de Trump a fost sentimentul antiimigrație. El a spus că va opri valul de refugiați musulmani, declarându-le război atât acestora, cât și celor aflați deja pe teritoriul SUA. Ales la exact 27 de ani de la dărâmarea Zidului Berlinului, Trump a mai promis că va înălța un zid la granița dintre SUA și Mexic, pentru a opri valul de imigranți mexicani. Pe plan extern, Trump pare hotărât să rupă acordul nuclear cu Iranul – considerat un succes al administrației Obama – și a amenințat să pună capăt ameliorării relațiilor cu Havana. În Orientul Mijlociu, el a iritat deja lumea arabă, afirmând că va recunoaște Ierusalimul drept capitala statului evreu. În plus, el a dat de înțeles că, pentru a distruge terorismul islamist, va intensifica prezența americană în regiune, după ce Obama a pierdut Siria și Irakul printr-o retragere militară considerată „un eșec”. Nici relația cu China nu se anunță foarte cordială, în condițiile în care Trump a amenințat să nu mai recunoască principiul „Chinei unice”.
În privința relației cu Rusia, Trump a promis o apropiere de Kremlin și, potrivit CIA, ar fi beneficiat în alegeri de ajutorul cibernetic al Moscovei.
În campania electorală, Trump a dat de înțeles că ar lua în calcul o recunoaștere a Crimeei ca parte componentă a Rusiei și a cerut ridicarea sancțiunilor impuse Moscovei după invazia din Ucraina. În replică, Vladimir Putin l-a caracterizat pe Trump drept „briliant și talentat”.
Viitor incert pentru NATO și UE
Donald Trump a fost ales președinte, într-un an în care NATO și-a consolidat prezența în estul Europei, în fața amenințării reprezentate de Rusia, și pe flancul său sudic, ca urmare a ascensiunii terorismului jihadist și a instabilității provocate de afluxul de imigranți. Afirmațiile sale în timpul campaniei electorale, potrivit cărora Alianța este „desuetă”, deoarece nu abordează în mod corespunzător problema terorismului și pentru că multe țări europene nu alocă pentru apărare 2% din PIB, par să condiționeze sprijinul SUA față de NATO în privința apărării colective. Prietenia excesivă a lui Trump față de Kremlin a crescut, la rândul ei, îngrijorarea europenilor. Puse pe seama retoricii de campanie, declarațiile președintelui ales privind retragerea ajutorului pentru NATO sunt însă greu de pus în aplicare, atât din cauza mecanismelor juridice pe care le-ar declanșa, cât și a opoziției interne manifestate de Congres. Incertitudine declanșată de Trump, îi va determina probabil pe liderii UE să dezvolte structuri europene de apărare, prin alocări bugetare suplimentare.
