Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Un manager îngrozitor”, titrează un editorialist în New York Times, vorbind despre “flerul teatral” al lui Hugo Chavez, care, când a ajuns la putere în 1999, s-a prezentat drept reîncarnarea lui Simon Bolivar, redenumindu-şi chiar ţara Republica Bolivariană Venezuela. “Acelaşi fler dramatic i-a divizat pe venezueleni atunci când a vorbit în public despre restaurarea echilibrului dintre ţările bogate şi restul lumii”, scrie jurnalistul. După 14 ani de “revoluţie socialistă”, moştenirea lui Chavez se vede peste tot în ţară: “degradarea, disfuncţionalitatea şi corupţia care afectează economia şi fiecare instituţie a statului.” A fost Chavez un dictator sau un democrat? – În fapt, “el a fost un hibrid, un autocrat ales, un politician strălucit, dar un conducător dezastruos. A lăsat Venezuela în ruină, iar moartea sa îi aruncă pe cei aproximativ 30 de milioane de locuitori ai ţării într-o nesiguranţă profundă”, continuă editorialistul, oferind numeroase exemple între care soarta fabricilor din Ciudad Guyana, un centru industrial de pe râul Orinoco, care au fost lăsate de izbelişte, iar cele rămase funcţionează la jumătate din capacitate.
Fără investiţii, dar cu raţionalizări
“Lipsa investiţiilor şi a interesului a lovit hidrocentralele şi centralele electrice, cauzând pene de curent săptămânale, prăjirea echipamentelor electrice, oprirea maşinilor şi, în fapt şi la urma urmei, raţionalizarea. Tipărirea absurdă de bani şi politicile fiscale au dus la creşterea inflaţiei atât de mult, încât moneda naţională a pierdut 90 de procente din valoare după instaurarea la putere a lui Chavez şi s-a devalorizat de cinci ori într-un singur deceniu. Hărţuirea fermelor private şi administrarea haotică a cooperativelor agricole deţinute de stat au lovit în producţia de alimente, provocând o creştere absurdă a importurilor şi, implicit, adunarea a mii de tone de produse ajunse în stare de putrefacţie în porturile ţării”.
Birocraţia ucigaşă
Editorialistul aminteşte şi despre “birocraţia şi corupţia care au ucis 20.000 de oameni în fiecare an, despre bandele de criminali care răpeau nevinovaţi din staţiile de autobuz sau de pe autostrăzi”, dar şi despre noua elită – boligarhia – care avea conexiuni puternice în guvernul de la Caracas şi care manipula, după bunul plac, clasa politică. Degradarea societăţii este vizibilă peste tot, inclusiv la palatul prezidenţial din Miraflores, unde preşedintele i-a invitat odată pe jurnalişti pentru a-şi etala realizările. Clădirea avea faţada crăpată, un miros înţepător venea din grădinile palatului, iar liftul preşedintelui nu funcţiona atunci când ploua afară.
Bani pentru acoliţi
Hugo Chavez a cheltuit bani cu nemiluita pentru a-şi ţine aproape acoliţii, le-a construit vile, le-a asigurat servicii medicale extraordinare, le-a educat familiile şi le-a oferit sume şi cadouri considerabile. Făcea practic orice îi stătea în putere pentru ca toată lumea să fie cu ochii pe el - ţinea discursuri de cel puţin patru ore, împărţea săruturi, mobiliza trupe, îi denunţa pe americani, mergea pe bicicletă sau cu tancul şi chiar conducea elicoptere. Avea nevoie de atenţie şi ştia cum să şi-o câştige.
Culmea ironiei: Carter îl laudă pe Chavez
Poate chiar acesta a fost motivul pentru care fostul preşedinte american Jimmy Carter a afirmat, pe site-ul său, că Hugo Chavez a fost “un om care a avut o viziune de schimbări profunde pentru ţara sa, de care să beneficieze în special cei neglijaţi şi marginalizaţi.” Carter a amintit de relaţiile tensionate dintre cele două ţări, dar “nu vom uita niciodată angajamentul lui Chavez de a îmbunătăţi vieţile a milioane de oameni”, notează Washington Post.
Dispariţia Comandantului aruncă Beijingul în întuneric
Un editorialist al cotidianului New York Times scrie, pe blogul său, despre moartea care va provoca Beijingul... În ciuda relaţiilor de prietenie dintre China şi Venezuela, se pare că autorităţile de la Beijing încearcă să se distanţeze de ştirea care a făcut deja înconjurul lumii, dar, mai ales, de cel care îi succede preşedintelui defunct. Moartea lui Hugo Chavez este tratată destul de anemic de presa controlată de statul chinez, remarcă jurnalistul de la NYTimes. Este citat, în context, analistul Matt Ferchen de la Centrul Carnegie-Tsinghua, care afirmă că, dincolo de aparenţele create, relaţiile economice dintre cele două ţări pot să se degradeze foarte uşor. “Banca de Dezvoltare a Chinei, Superbanca – aşa cum mai e cunoscută -, a condus, din 2007, eforturile chineze în Venezuela, cu peste 42 de miliarde de dolari sub formă de împrumuturi pentru contractele petroliere. Acesta este cel mai mare împrumut al băncii în afara Chinei şi reprezintă circa 60% din împrumuturile Superbăncii în America Latină şi Caraibe. Moartea lui Chavez poate ameninţa această situaţie, mai ales din cauza tot mai puternicei mişcări de opoziţie din Venezuela”, scrie analistul. El aduce în discuţie o declaraţie făcută de Henrique Capriles, liderul opoziţiei, care a afirmat că, dacă va deveni preşedinte, “nu va încerca să submineze contractele petroliere cu Beijingul, ci va căuta să verifice legitimitatea lor”.
“Fiţi atenţi la autoritatea demagogilor carismatici!”
“Venezuela, un viitor nesigur”, scrie un editorialist de la Los Angeles Times. Pornind de la declaraţia vicepreşedintelui Nicolas Maduro, la două ore după decesului Comandantului, că boala lui Chavez a fost indusă de inamicii statului, jurnalistul american afirmă că situaţia politică din Venezuela este destul de dezechilibrată, primele semne în acest sens apărând în momentul în care preşedintele a călătorit în Cuba pentru a se trata de cancer. “Constituţia ţării prevede alegeri noi dacă preşedintele moare în timpul exercitării mandatului. Deşi Chavez l-a numit public pe Maduro drept succesor, este greu de crezut că acesta va primi voturile de care are nevoie. Maduro, fost şofer de autobuz, lider de sindicat şi ministru de Externe, nu are aceeaşi carismă şi acelaşi discurs ca Hugo Chavez”, scrie editorialistul, adăugând: “Maduro îşi dă seama că nu poate fi un magnet politic, aşa cum a fost Chavez, de aceea va ataca şi va încerca să sugereze că moştenirea şi revoluţia socialistă a preşedintelui defunct sunt ameninţate. O astfel de abordare va dăuna grav Venezuelei”.
“Fiţi atenţi la autoritatea demagogilor carismatici, care propovăduiesc politici socialiste acasă şi revoluţii în străinătate!”, îndeamnă un analist de la Wall Street Journal. El vorbeşte despre lecţia pe care liderii lumii ar fi trebuit să o înveţe atunci când Chavez a preluat puterea: “În 1998 (anul în care a fost ales preşedinte), URSS era doar o amintire, ţările din America Latină adoptau politicile pieţei libere, iar preşedintele cubanez Fidel Castro – un prieten şi model al lui Chavez – era un dinozaur discreditat. Chavez a arătat lumii întregi că este posibil să te pui împotriva istoriei, cel puţin pentru o perioadă, mai ales dacă ai norocul să conduci o ţară petrolieră”.
Susţinători fără opinie
Fostul preşedinte venezuelean era conştient că banii pot cumpăra influenţă şi astfel a reuşit să se înconjoare de susţinători fără opinii – din rândurile săracilor, ale Armatei şi ale noilor bogaţi. În anul învestirii, el a modificat Constituţia, oferindu-şi puteri noi. Mai târziu, a retras licenţele de la posturile independente de radio şi tv şi a impus legi draconice la adresa jurnaliştilor, exemplifică analistul Wall Street Journal.
