Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Agenţia europeană pentru controlul aerian (Eurocontrol) a anunţat, vineri, că a interzis zborurile civile către Libia, ca urmare a acceptului dat de ONU pentru recurgerea la forţă în această ţară, relatează AFP.
"Toate cele 39 de ţări membre ale Eurocontrol ne-au cerut să interzicem toate zborurile deasupra şi către Libia”, după votarea rezoluţiei în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, a declarat pentru AFP un purtător de cuvânt al agenţiei.
"Vom refuza orice plan de zbor care presupune o survolare a Libiei sau care cere penetrarea spaţiului aerian libian”, a adăugat sursa citată.
Din Eurocontrol fac parte toate ţările Uniunii Europene şi alte state, care nu fac parte din aceasta, precum Turcia, Ucraina şi Norvegia.
"Doar zborurile exceptate de la această interdicţie (umanitare, în special) vor fi autorizate să opereze, conform rezoluţiei”, a precizat agenţia.
În acelaşi timp, Eurocontrol a revenit asupra informaţiilor pe care le difuzase anterior, făcând referire la o decizie a autorităţilor libiene de a închide spaţiul aerian libian. Agenţia a precizat atunci că primise informaţia de la autorităţile malteze. Dar după ce a contactat autorităţile de la Tripoli, acestea i-au informat pe cei de la Eurocontrol că spaţiul lor aerian este deschis. "Libia spune că spaţiul aerian nu este închis, pentru autorităţile libiene, acesta este deschis”, arată Eurocontrol.
Decizia agenţiei intervine după votarea rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU care autorizează o zonă de excludere aeriană deasupra teritoriului libian. Rezoluţia autorizează "toate măsurile necesare” pentru a proteja civilii şi a impune o încetare a focului din partea armatei libiene. Ea mai prevedere şi o zonă de excludere aeriană, dar precizează că nu se pune problema unei ocupaţii militare.
Franţa a anunţat vineri că "loviturile aeriene contra regimului colonelului Gaddafi vor avea loc rapid”.
Ţările occidentale au început imediat să alcătuiască o coaliţie condusă de Statele Unite, Franţa şi Marea-Britanie. Reprezentanţii ţărilor membre NATO s-au reunit la Bruxelles pentru a preciza care le-ar putea fi contribuţia.
Alte ţări ale Alianţei Atlantice – Canada, Norvegia, Danemarca – şi-au anunţat, cu titlu individual, intenţia de a se alătura coaliţiei, participând cu avioane de transport, bombardiere F-16 sau F-18 şi nave detectoare de mine, pentru a participa la raiduri sau pentru a susţine o operaţiune umanitară. Belgia a anunţat că este şi ea gata să intervină militar în cadrul NATO.
France Presse comentează că principalele puteri militare ale NATO care vor forma coaliţia dispun de suficiente mijloace pe teren, în aer şi pe mare pentru a-şi duce la capăt misiunea în faţa modestelor forţe militare libiene, chiar dacă se păstrează discreţia în legătură cu dispozitivul exact care va fi pus la dispoziţie.
În ceea ce priveşte aviaţia, care ar urma să intervină în câteva ore, potrivit Parisului, aparatele de tip Rafale şi Mirage 2000 franceze pot să decoleze de la Solenzara, din sudul Corsicii, aparatele Tornado şi Typhoon (Eurofighter) britanice şi de tip F-15 şi F-16 americane, de la baza Sigonella (Sicilia).
Canadienii ar fi promis şase bombardiere CF-18 cu rază lungă de acţiune, care ar urma să ajungă de vineri în Italia. De partea franceză, proximitatea teritoriului naţional facilitează mult operaţiunile.
Regatul Unit dispune de o bază aeriană în Cipru, unde sunt staţionate trei dintre avioanele sale radar Awacs şi de baze în Malta. Dar va fi nevoie de autorizaţie din partea Guvernelor cipriot şi maltez pentru a utiliza bazele în vederea impunerii unei zone de excludere aeriană în Libia.
Avioanele-radar Awacs ale NATO sunt deja prezente în regiune şi zboara 24 de pre din 24, şapte zile din şapte, dar cadrul operaţiunii antiteroriste Active Endeavour şi nu al rezoluţiei 1973 votate joi de Consiliul de Securitate al ONU. Va fi nevoie, în principiu, de o schimbare de mandat acordată de NATO.
Avioane de supraveghere de tip Awacs ar putea fi furnizate şi de Royal Air Force şi de aviaţia militară franceză.
Regatul Unite dispune de avioane Sentinel, extrem de precise în cadrul loviturilor ţintite pentru reperarea obiectivelor şi evitarea pagubelor în rândul populaţiei civile. Ar mai putea desfăşura şi avioane de recunoaştere Nimrod, care au participat la misiuni în Golf (1990-1991) şi în Irak.
În plan naval, americanii, britanicii şi francezii sunt deja pregătiţi de mai multe săptămâni, în special cu o navă amfibie a Marinei americane, Kearsarge, care transportă avioane cu decolare verticală. Un portelicopter francez de tip Mistral se afla recent în zonă. Un portavion american cu propulsie nucleară, Enterprise, a trecut prin Marea Roşie. Avioanele pe care le are la bord ar trebui să primească autorizaţie din partea Egiptului, dacă vor să intervină în Libia.
Două distrugătoare americane echipate cu rachete mare-sol Tomahawk, Barry şi Stout, sunt în largul Libiei.
Marea Britanie dispune actualmente de două fregate în Mediterana, Westminster şi Cumberland, ceea ce, adăugat la navele italiene şi franceze, formează o forţă de intervenţie din 20 de nave.
NATO a desfăşurat recent în zonă una dintre forţele sale navale permanente formată din trei nave, iar forţa sa de vânătoare de mine nu este prea departe.
Alte ţări, precum Norvegia, Danemarca şi Belgia, precum şi Qatarul şi Emiratele Arabe Unite ar putea aduce mijloacele lor, ori pentru a participa la o zonă de interdicţie cu avioane F-16, ori pentru a ajuta la o eventuală operaţiune umanitară cu avioane de transport.
În faţa acestei adevărate "armada” occidentale, Libia nu poate opune decât 20 sau ceva peste de avioane Suhoi 22 şi 24, bătrânele MiG-uri şi Mirage-uri nefiind, majoritatea, total operaţionale.
Cel mai mare pericol pentru avioanele coaliţiei vine de la bateriile mobile de rachte sol-aer, SA8 la joasă altitudine şi SA2, SA5, SA6 la mai mare altitudine. Coaliţia va recurge, în mod sigur, la avioane fără pilot de supraveghere aeriană.
