Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Franţa s-a dotat, miercuri, cu un Guvern restrâns, în jurul noului premier Manuel Valls, marcat de revenirea în prim-plan a fostei tovarăşe de viaţă a preşedintelui, Segolene Royal.
Echipa socialistă, care nu mai numără niciun ministru ecologist şi doar două figuri noi, urmează să fie completată săptămâna viitoare cu o serie de secretari de stat. Precedentul Guvern, al lui Jean-Marc Ayrault, număra 38 de miniştri, iar cel nou are 16.
Laurent Fabius, Jean-Yves Le Drian şi Christiane Taubira îşi păstrează funcţiile la Ministerul de Externe, Apărare şi Justiţie.
Segolene Royal, fosta tovarăşă de viaţă şi mama celor patru copii ai preşedintelui, candidată la alegerile prezidenţiale în 2007, ocupă funcţia de ministru al Ecologiei, pe care a mai avut-o în 1992.
Situat în aripa stângă a Partidului Socialist, Arnaud Montebourg a fost numit ministru al Economiei, iar Michel Sapin la Finanţe.
Componenţa noului Cabinet a fost anunţată la încheierea unei întrevederi de peste două ore între premier şi şeful statului, Francois Hollande.
Manuel Valls a fost numit luni premier, a doua zi după o derută electorală înregistrată de stânga la alegerile municipale, şi urmează să rostească marţi în Parlament un discurs de politică generală.
Imigrant catalan, susţinător al unui socialism francez după modelul Tony Blair, Manuel Valls, în vârstă de 51 de ani, desemnat luni premier, a şocat de multe ori stânga în funcţia de ministru de Interne, mai ales pe tema rromilor.
Deşi mai apreciat în cadrul dreptei decât al stângii, acest bărbat cu ambiţii asumate, cu ton de multe ori autoritar, şi-a trasat timp de doi ani în această funcţie drumul către Matignon, sediul Guvernului, în ritm de polemici generate de fermitatea sa.
Membri ai stângii radicale din cadrul partidului au cerut deseori demiterea lui. Aceasta pentru că Manuel Valls place mai mult dreptei. Într-un sondaj publicat în martie, 41 la sută dintre simpatizanţii dreptei l-ar fi ales drept premier dintre personalităţile socialiste, faţă de doar 20 la sută dintre simpatizanţii stângii.
Născut la Barcelona la 13 august 1962 dintr-o mamă elveţiană italiană şi un pictor catalan, Manuel Valls a devenit cetăţean francez la vârsta de 20 de ani şi a rămas un suporter fidel al clubului de fotbal Barcelona. El a studiat istoria şi este tatăl a patru copii.
După modelul lui Tony Blair, care a zdruncinat partidul socialist, el s-a afirmat în cadrul aripii "conservatoare" a partidului, sugerând că ar trebui să se renunţe la cuvântul "socialist". El a criticat şi legea votată de socialişti care limitează munca în Franţa la 35 de ore pe săptămână.
Ales primar al Evry, o periferie multiculturală din Paris, în 2001, şi în Adunarea Naţională după un an, Manuel Valls rămâne un outsider în partidul său, adeseori agresiv şi dificil.
În 2011, el s-a prezentat la alegerile primare ale Partidului Socialist în calitate de candidat la prezidenţiale. El s-a făcut remarcat prin criticile aduse "vechilor reţete" ale stângii dar nu a obţinut decât 6 la sută. El s-a raliat atunci cu Francois Hollande, căruia i-a devenit director de comunicare în campanie.
Când Hollande a câştigat alegerile în 2012 în faţa lui Nicolas Sarkozy, el l-a recompensat pe Manuel Valls, care a făcut mereu din securitate o miză majoră, numindu-l ministru de Interne, un minister perceput deseori drept o rampă de lansare către Matignon.
Acolo, el continuă politica lui Nicolas Sarkozy demolând numeroase tabere ilegale ocupate de rromi. Această acţiune este aprobată de majoritatea francezilor, dar criticată de asociaţiile pentru consolidarea politicii de inserţie a romilor.
Nicio surpriză: şeful opoziţiei de dreapta, Jean-Fraancois Cope, s-a declarat foarte îngrijorat în legătură cu componenţa unui Guvern care nu va răspunde în niciun fel aşteptărilor francezilor.
