Iod: cât şi pentru ce?

Incidentele nucleare din Japonia şi teama că anumite materiale radioactive s-ar putea răspândi la mare distanţă au declanşat o adevărată insterie mondială. Toată lumea vorbeşte despre efectele mortale pe care le poate produce iodul radioactiv ajuns în atmosferă şi răspândit apoi, prin curenţii de aer, la foarte mare distanţă. Motiv pentru care, peste tot, oamenii au luat cu asalt farmaciile de unde speră să-şi facă provizii cu pastile de iod.

Într-un articol publicat în Le Figaro, profesorul Yves-Sebastien Cordolini, expert în radioprotecţie al Societăţii Franceze de Radiologie, aduce situaţia în limitele normalităţii. Întrebat de ziarişti dacă această goană după pastilele cu iod este justificată, specialistul a declarat: “Această goană prin farmacii este o inepţie. Introducerea în organism a iodului stabil este necesară doar în cazul expunerii şi intrării în contact cu iodul radioactiv. Doar în această situaţie, iodul stabil introdus în organism satisface nevoile tiroidei, care, astfel, nu mai trebuie să-şi ia acest element din mediul înconjurător. Iar aceasta este cea mai bună protecţie contra riscului de instalare a cancerului tiroidian. Această strategie este însă total inutilă dacă nivelul de radioactivitate nu a crescut într-un mod semnificativ. Mai mult decât atât, consumul de iod în absenţa izotopului său radioactiv poate să inducă o criză gravă de hipertiroidie”. Întrebat cui îi sunt utile, cu adevărat, pastilele cu iod, Cordoliani a menţionat: “Specialiştii ştiu cu siguranţă că sensibilitatea maximă la iodul radioactiv o au copiii. Motiv pentru care tratamentul preventiv cu iod stabil se justifică la femeile însărcinate, la copii şi la tineri. Dar, dincolo de vârsta de 30 de ani, rezultatele unui asemenea tratament sunt discutabile, deoarece tiroida nu mai este radiosensibilă. Iar lunga experienţă a folosirii scintigrafelor demonstrează că, după această vârstă, nu se mai constată apariţia unor cancere radioinduse. Practic, autorităţile care cunosc situaţia reală a pericolului unei posibile expuneri sunt cele care decid momentul cel mai favorabil al folosirii pastilelor cu iod. Eficacitatea maximă a tratamentului se constată cu două ore înaintea expunerii la radioactivitate. Dar scade la 50% dacă este administrat după şase ore de la expunere. Doza trebuie reluată la fiecare 48 de ore doar în cazul în care expunerea are loc în continuare”.

Întrebat dacă oamenii din afara Japoniei ar avea nevoie de iod, Yves-Sébastien Cordoliani afirmă: “În Japonia, dacă situaţia va fi luată rapid sub control, emisiile de iod radioactiv vor fi, probabil, mai mici decât cele de la Cernobîl. Reactoarele nucleare fiind oprite de peste trei zile, nu a mai existat producţie directă, prin fisiune, a iodului radioactiv. Problema s-ar putea pune, poate, la Sendai, dacă circulaţia curenţilor de aer nu va fi favorabilă. Dar, nici Europa, nici coasta de est a Statelor Unite nu sunt ameninţate deoarece concentraţia de iod radioactiv va scădea prin diluarea sa în atmosferă”.