Netanyahu trage de timp. Criză fără orizont în Israel

Peste 6,3 milioane de israelieni erau așteptați, ieri, la secțiile de votare, pentru a participa, a treia oară în mai puțin de un an, la alegerile parlamentare. În condițiile în care zece israelieni sunt contaminați cu coronavirus și se află în carantină, iar alți 5.000 sunt izolați preventiv la domiciliu, după ce s-au întors din părți ale lumii afectate de virusul ucigaș, ministrul Sănătății și-a asigurat conaționalii că nu e niciun pericol să meargă la urne. Potrivit rezultatelor preliminare, realizate imediat după închiderea centrelor de votare, Partidul Likud, al premierului Netanyahu, a obţinut 36-37 de locuri în Knesset, din totalul celor 120 de locuri ale Parlamentului israelian, fiind urmat de alianţa de centru-stânga „Albastru și Alb”, creditată cu 32-33 de locuri. Rezultatul anticipează un nou blocaj politic.

În ultimele zile ale campaniei, actualul premier, Benjamin Netanyahu, și principalul său rival, fostul șef de stat major al armatei israeliene, Benny Gantz, lider al coaliției de centru-stânga „Albastru și Alb”, s-au împroșcat cu noroi, coborând ștacheta dezbaterii electorale la un minim greu de atins. Netanyahu a declarat într-o emisiune televizată că Gantz „nu este potrivit” să fie prim-ministru, deoarece „este slab și nu are stofă de lider”, remarcă „The Guardian”. De cealaltă parte, Gantz a afirmat într-un interviu că adversarul său se comportă de parcă ar face parte din mafia. De altfel, notează publicația britanică, Netanyahu luptă cu disperare să câștige aceste alegeri, în ajunul procesului său de corupție, care a devenit deja un coșmar pentru cel mai longeviv premier din istoria statului evreu. Șeful guvernului israelian este inculpat, încă din noiembrie 2019, în mai multe dosare de corupție, iar Gantz pare să-și fi concentrat campania electorală pe „minciunile și învârtelile” lui Netanyahu, după cum se exprima liderul coaliției de centru-stânga într-un interviu publicat anul trecut de publicația „Maariv”. Imaginea lui Gantz a avut, la rândul ei, de suferit, cu doar patru zile înainte de alegeri, după ce a apărut o înregistrare în care principalul strateg de campanie al liderului „Albastru și Alb” s-a plâns în privat unui rabin de lipsa de „curaj” a șefului său. Rabinul a înregistrat conversația, care a apărut apoi în spațiul public, determinându-l pe Netanyahu să afirme că rivalul său nu are stăpânirea de sine necesară pentru a face față dificilelor probleme de securitate cu care se confruntă statul evreu. De altfel, actualul premier și-a axat campania celor mai disputate alegeri legislative din istoria țării pe promisiunile de a implementa o agendă de extremă-dreapta, ultranaționalistă, în cazul în care va fi reales. Cu numai două zile înaintea alegerilor, el a promis să anexeze „zone-cheie” din Cisiordania ocupată, confiscând astfel noi teritorii palestiniene. Netanyahu pare să fi primit în demersul lui naționalist și sprijinul necondiționat al marelui său aliat american, Donald Trump, care a conceput un plan de pace palestiniano-israelian, plin de concesii majore pentru statul evreu. Potrivit experților internaționali, planul oferă Israelului, între altele, undă verde pentru anexarea rapidă a Văii Iordanului. La începutul acestei săptămâni, nu era încă suficient de clar în ce măsură cele două evenimente majore petrecute de la data ultimelor alegeri legislative, derulate în septembrie, – planul de pace propus de Trump și inculparea lui Netanyahu – au afectat opiniile electoratului.

Spre un nou blocaj

Ultimele sondaje de opinie sugerau un ușor avantaj al formațiunii de dreapta a premierului Netanyahu, „Likud”, în fața blocului „Albastru și Alb”. Niciunul dintre aceste partide nu părea însă capabil să formeze o coaliție majoritară. În ultimele 12 luni, țara s-a aflat în criză politică, după ce ambele alegeri parlamentare precedente nu au desemnat un câștigător clar. În tot acest interval, se pare că Netanyahu a reușit să-și convingă atât aliații, cât și o parte dintre adversari că provizoratul politic și scrutinele repetate sunt de preferat unei înțelegeri care nu-l include pe el în poziția de lider.

Premierul nu e desemnat din partidul cu cele mai multe voturi primite, ci este liderul care reușește să adune o coaliție de formațiuni, capabilă să controleze 61 dintre cele 120 de locuri ale Parlamentului.