Oamenii pot alerga pe Lună mult mai rapid decât se credea

Un studiu realizat de NASA în interiorul unui avion în care se pot simula condiţii de gravitaţie similare cu cele de pe Lună a arătat că oamenii pot alerga pe suprafaţa satelitului natural al Pământului mult mai repede decât s-a crezut până în prezent.

Misiunile NASA cu echipaj uman pe Lună au arătat că astronauţii aveau dificultăţi mari de deplasare, părând că se mişcă cu încetinitorul.

Până în prezent s-a crezut că atracţia gravitaţională mult mai mică pe Lună, faţă de Pământ, îi împiedică pe astronauţi să se deplaseze cu rapiditate. Acum, specialiştii NASA consideră că de vină sunt mai mult costumele foarte voluminoase şi incomode pe care astronauţii le purtau, împiedicându-le mişcările naturale.

Pentru a testa cât de repede ar putea alerga un om pe Lună, în condiţiile în care nu ar fi restricţionat de un costum de astronaut, cercetătorii NASA au încărcat un avion DC-9 cu benzi de alergare.

La bord s-au urcat şi trei astronauţi, aeronava executând apoi o serie de picaje controlate care au avut ca efect reducerea gravitaţiei la nivelul întâlnit pe Lună.

Astronauţii au avut la dispoziţie mai multe serii de câte 20 de secunde pentru a alerga pe bandă în condiţii similare cu cele întâlnite pe satelitul nostru natural.

Cercetătorii au încercat să stabilească care este viteza la care se face tranziţia de la mers la fugă, în condiţiile de gravitaţie ale lunii.

Potrivit calculelor făcute de cercetătorii NASA înainte de test, viteza ar fi trebuit să fie de aproximativ 2,8 kilometri pe oră, faţă de 7.2 kilometri pe oră, cât este, în medie, această vizetă pe Pământ. Astronauţii au atins însă viteza de 5 kilometri pe oră.

John De Witt, specialist NASA în biomecanică şi autor al cercetării, spune că viteza mult mai mare decât cea prognozată ar putea avea drept cauză mişcarea braţelor alergătorilor, care oferă o forţă de propulsie mai mare în condiţii de gravitate scăzută.